ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1259/2009

I.C.C.J.,

secția penală, sentința nr. 1259 din  23 iunie 2009

Prin Ordonanța nr. 528/DP/2005 din 18 decembrie

2008 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Structura centrală,

s-a dispus: scoaterea de sub urmărire penală a

învinuiților

F.V. ș.a. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prev.

de

art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. și art. 23

din Legea nr. 656/2002; neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii A.L.

ș.a. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prev. de

art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., art. 323 C. pen. și art. 7 din

Legea nr. 39/2003; disjungerea și declinarea competenței în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad în vederea continuării cercetărilor

pentru infracțiunile de evaziune fiscală, asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni și exercitarea unui comerț în

favoarea

unor societăți constituite în țară, față de învinuiți.

Împotriva acestei ordonanțe au formulat

plângere petenții T.C., S.L. și T.C. conform art. 278 C. proc. pen.

Prin Ordonanța din 13 februarie 2009 a

Procurorului șef al Parchetului de pe lângă I.C.C.J.-D.I.I.C.O.T. au fost

respinse plângerile sus-menționate.

Împotriva soluțiilor dispuse prin

Ordonanța nr. 528/DP/2005 din 18 decembrie 2005 au formulat plângere petentii T.C.

și T.C., pe care le-au adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Fiind astfel investită, Curtea reține că

potrivit art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva soluțiilor de

neurmărire penală sau de netrimitere în judecată se adresează judecătorului de

la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță.

Pe de altă parte Înalta Curte de

Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de

persoanele care au una dintre calitățile expres limitativ prevăzute de art. 29 pct.

1 lit. a)-f) C. proc. pen.

O

r, din actele și lucrările dosarului

că nu rezultă faptul că persoanele împotriva cărora petenții din prezenta cauză

au formulat plângere au vreuna dintre calitățile enumerate de lege, care să

atragă competența de judecată în primă instanță a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Împrejurarea

că în cauză cercetările penale au fost efectuate

de către D.I.I.C.O.T.,

structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, nu are relevanță în ce privește stabilirea competenței de a soluționa

plângerea de față, întrucât competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție nu se suprapune peste cea a instanței corespunzătoare, atunci

când este vorba despre cauze cercetate de structuri specializate, cum sunt D.I.I.C.O.T.

sau DNA.

În consecință, Curtea constată că

plângerile formulate de către petenți nu sunt de competența Înaltei Curți de

Casație și

Justiție, ci a Tribunalului Caras

Severin, căruia cauza îi va fi trimisă

spre soluționare, având în vedere

infracțiunile pentru care au fost efectuate cercetări și de locul unde locuiesc

petenții (ambii în județul Caraș-Severin).