ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.11.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3879/2010

HOTĂRÂRE
02.11.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3879/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de

Apel Galați, prin Sentința penală nr. 52F din 8 aprilie 2010, în baza

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins,

ca nefondată, plângerea formulată de SC P.F. SRL Galați, prin administrator

U.P., împotriva Ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 744/P/2009 din

12 septembrie 209 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, menținând

ordonanța atacată.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța de fond a reținut că

în mod legal organul de urmărire penală a dispus neînceperea urmăririi penale

față de procurorii T.P. și S.A.R., actele premergătoare realizate constatând că

aceștia nu au săvârșit vreo faptă penală, procurorul T.P., în Dosarele nr.

5085/P/2005 și nr. 5017/P/2005 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați

îndeplinându-și corect sarcinile de serviciu, iar procurorul S.A.R., prin

Rezoluția din 17 decembrie 2006 a confirmat, astfel cum prevăd normele legale,

propunerea organelor de cercetare ale poliției de neîncepere a urmăririi penale

în contra lui D.M., P.M. și M.C., despre aceștia petenta susținând că au comis

infracțiunea de spălare de bani, evaziune fiscală.

S-a mai reținut și motivat cu date concrete că plângerile

petentei adresate procurorului ierarhic sau/și instanțelor competente, au fost

respinse (o ultimă hotărâre cu incidența în cauză fiind Decizia penală nr. 214

din 16 mai 2008 a Tribunalului Galați).

Totodată, în susținerea plângerii adresată instanței,

petenta, prin administrator, susține că ordonanța procurorului s-a emis cu

încălcarea normelor de competență materială pentru că infracțiunea prevăzută de

art. 9 din Legea nr. 241/2005 presupunea ca cercetările să fie întreprinse de

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați.

Sub acest aspect, analizând ordonanța sub aspectul invocat,

s-a motivat că în conformitate cu dispozițiile art. 12 din O.U.G. nr. 43/2002,

modificată și completată, Direcția Națională Anticorupție este competentă să

efectueze urmărirea penală și în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr.

241/2005, numai dacă s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în RON a

1.000.000 euro.

În plângere, petenta nu a făcut referiri din care să rezulte

presupusul prejudiciu pentru infracțiunea de evaziune fiscală, iar declarația

administratorului U.P. (din 2 aprilie 2009), nu a menționat decât trimiterea

plângerii la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați, pentru a fi avută în

vedere la un alt dosar (407/VIII-1/2009), astfel că legal ordonanța a fost

dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, competent după

calitatea intimaților.

Împotriva sentinței, prin intermediul administratorului, a

declarat recurs petenta, cale de atac nemotivată în scris și nici oral.

În aceste condiții, calea de atac se va examina în

conformitate cu dispozițiile art. 385

6

(3) C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se reține că în mod

legal și temeinic instanța a constatat că actele premergătoare, verificând

susținerile petentului, au conturat incidența cazului de împiedicare a punerii

în mișcare a acțiunii penale, procurorii reclamați nesăvârșind niciuna din

infracțiunile reclamate, acuzațiile neavând acoperire faptică, ci constituind

nemulțumiri față de rezolvările date în dosare ce au avut ca obiect plângeri

ale SC P.F. SRL Galați, astfel că faptele sesizate (infracțiunile prevăzute de

art. 246 C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 23 din Legea nr. 656/202 și

art. 26 raportat la art. 9 din Legea nr. 241/2005), nu există în materialitatea

lor (art. 10 lit. a) C. proc. pen.).

Față de cele ce preced, sentința recurată fiind legală și

temeinică, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul petentei va fi respins ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire

la art. 189 alin. (1) din același cod, recurenta petentă va fi obligată la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta S.C.

P.F. S.R.L. prin administrator U.P. împotriva Sentinței penale nr. 2/F din 8

aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenta petentă la plata sumei de 400 RON, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 2 noiembrie 2010.

A.M. DascăluȘt. PistolGh. Florea

Red.AMD

Tehnored.GB

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-09-21
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3251/2010
Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 2 iunie 2009, partea vătămată U.P., în calitate de administrator al SC P.F. SRL Galați, a formulat plângere împotriva magistratului procuror S.A
ÎCCJ 2010-04-16
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1472/2010
șit s-a dispus disjungerea, ajungându-se ca investigațiile D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați, că avizeze doar pe intimata T.P. și doar pentru o singură infracțiune. Curtea de Apel Galați, secția penală, prin Sentința penală nr. 198
ÎCCJ 2009-09-01
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2891/2009
art. 289 C. pen. Având în vedere actele și lucrările la care s-a făcut referire, procurorul a constatat că faptele sesizate nu există și în consecință a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror D.V. și lucrătorii de
ÎCCJ 2009-11-10
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3712/2009
de pe lângă Curtea de Apel Galați, aceasta fiind respinsă prin rezoluția nr. 391/II/2/2008 din data de 24 aprilie 2008, ca neîntemeiată. Pentru a se dispune astfel, în urma verificărilor s-a reținut că nu există nici o ilegalitate, apreciin
ÎCCJ 2008-11-28
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3946/2008
Galați. Recursul declarat de petentă împotriva sentinței menționate a fost respins prin decizia nr. 5117 din 30 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Instanța a considerat că nu este incidență situația de exc
Sursă