ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la

această instanță sub numărul de mai sus, petenții P.A., A.P., P.A.A., M.S.F. și

I.V.F. au înțeles ataca expres „rezoluția nr. 8987/4357/VIII/1 din 29

septembrie 2009 a Procurorului șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție”.

Facem precizarea că plângerile petenților

deși înregistrate separat au același conținut și fiecare face trimitere expresă

la aceeași rezoluție cu nr. 8987/4357.

Pe parcursul instrumentării cauzei, aceeași

petenți, tot prin înscrisuri separate dar cu conținut identic (f.17-20), cu

precizări orale și din partea numitului I.V.F., au specificat că înțeleg a

formula și „plângere împotriva rezoluției 5395/VIII/1 din 16 noiembrie 2009 a

Procurorului General”.

Ca și motivare, se arată că ordonanța nr.

2135/1251/VIII/2008 a Procurorului General este nelegală întrucât nu au fost

audiați toți militarii implicați în represiunea demonstrațiilor desfășurate în

decembrie 1989 și totodată nu s-a procedat la o reconstituire la fața locului,

ori atâta vreme cât pe calea soluției nr. 8987 se respinge plângerea formulată

împotriva ordonanței 2135/1251, devine și acesta nelegală și netemeinică urmând

să se dispună reluarea cercetărilor în dosarul Revoluției de la Târgu Mureș.

Pe de altă parte, raportat la rezoluția

5395, acesta are la bază tot soluția menționată, cu numărul 2135/1251, astfel

că se impune infirmarea rezoluției și să se dispună redeschiderea urmăririi

penale.

Instanța de judecată examinând plângerile

petiționarilor, cu precizările aduse, prin care se atacă practic două soluții

propuse de procurori - 8987/4357/VIII/1 din 29 septembrie și respectiv

5395/VIII/1 din 16 noiembrie 2009, în funcție de derulările anchetei efectuate,

specificate de petenți, dar mai ales din conținutul acestor două rezoluții,

depuse la dosar, din care se desprind cu claritate etapele efectuate, reține

următoarele:

Prezentând într-o anumită ordine

soluțiile propuse de procurori cu ocazia anchetei penale vizând „evenimentele

din decembrie 1989 petrecute la Târgu Mureș”, este de consemnat că în seara

zilei de 21 decembrie 1989 în Târgu Mureș s-a intervenit împotriva

manifestanților anticomuniști de către forțele de ordine și militari având

drept rezultat decesul și vătămarea a 6, respectiv 21 de persoane și arestarea

altor câțiva. Cercetările au fost declanșate din oficiu și au format obiectul

dosarului 2/P/1990 a fostului Parchet Militar Târgu Mureș.

După ce se dispusese inițial începerea

urmăririi penale a unor persoane, ulterior, prin ordonanța din 12 aprilie 1994

s-a dispus scoaterea și neînceperea urmăririi penale a acestora.

Urmare plângerii Asociației 21

decembrie 1989, prin ordonanța nr. 2170 din 26 noiembrie 1999 s-a dispus

infirmarea parțială a ordonanței 2/P/1990 și clasarea cauzei.

Cert este că, într-o altă etapă, în

dosarul 529/P/1999 a Secției Parchetelor Militare prin ordonanța din 26

septembrie 2007 s-a admis plângerea Asociației 21 decembrie 1989 și s-a

infirmat soluția de scoatere de sub urmărire penală adoptată la 22 octombrie

2003 dispunându-se reluarea urmăririi penale.

În dosarul nr. 172/P/2007 al Secției

Parchetelor Militare, prin ordonanța din 21 ianuarie 2008 s-a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Secției de urmărire penală și

criminalistică.

La un moment dat intervine ordonanța

adusă în discuție de petenți, cu nr. 2135/1251/VIII/2008 din 15 aprilie 2008

unde s-a consemnat că ordonanța 529/P/1999 din 26 septembrie 2007 a Secției

Parchetelor Militare a fost adoptată după intrarea în vigoare a deciziei 610

din 20 iunie 2007 a Curții Constituționale care stabilea o altă regulă de

competență. Așadar ordonanța este lovită de nulitate absolută. În consecință,

la data de 15 aprilie 2008 prin ordonanța 2135 amintită a Procurorului General

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a infirmat

ordonanța 529 din 26 septembrie 2007 dispusă de procurorul militar șef adjunct

dar și respingerea ca neîntemeiată a plângerii Asociației 21 Decembrie 1989

formulată împotriva rezoluției 529 din 22 octombrie 2003.

Aceasta este derularea cauzei, însă în

continuare petenții au înțeles a iniția două plângeri prin care, pe de o parte,

în dosarul 8987/4357, formulează plângere împotriva ordonanței 2135 ( unde doar

cât au primit explicații că procurorul ierarhic superior a soluționat o

plângere cu titlu definitiv) și, pe de altă parte, nr. 5395/VIII/2009 unde, de

asemenea, se respinge ca neîntemeiată o plângere a petenților împotriva

rezoluției 529/P/1999 din 22 octombrie 2003, după cum s-a arătat.

În aceste condiții, văzând disp. art. 278/1

alin. (1)

c

. proc. pen. care fac

trimitere expresă la soluțiile ce pot fi atacate pe calea unei astfel de

plângeri, de neîncepere, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, așadar nu și soluțiile mai sus precizate, calea

urmată de petenții de față nu poate fi privită decât ca inadmisibilă, vizând

cele două soluții prezentate, ce astfel vor fi menținute, fără o dezbatere pe

fond a situației. După cum s-a precizat expres, aspecte concretizate inclusiv

în preambulul rezoluțiilor amintite, unde se specifică că se atacă „ordonanța

nr. 2135/1251/VIII/1/2008 din 15 aprilie 2008 a Procurorului General”, pe calea

respectivă s-a infirmat ordonanța 529 din 26 septembrie 2007 precum și

respingerea unei plângeri - din punct de vedere a fazei de urmărire penală,

plângerea împotriva actelor și măsurilor de urmărire penală este reglementată

de disp. art. 278 C. proc. pen., fără alte completări în cazul în care nu avem

de a face cu incidența art. 278/1 C. proc. pen.

Legea nu prevede și o cale de atac

împotriva modului de soluționare a plângerilor contra actelor și măsurilor de

urmărire penală, în fața instanței de judecată, în afara celor delimitate

concret în cuprinsul art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen.

În concluzie, actele procurorului

general, în contextul menționat, nu sunt atacabile pe disp. art. 278/1 C. proc.

pen.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea

formulată de petiționarii P.A., I.V.F., A.P., P.A.A. și M.S.F. împotriva

rezoluțiilor nr. 8987/4357/VIII/1/2009 din 28 septembrie 2009 și nr. 5395/VIII/1/2009

din 16 noiembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, pe care le menține.

Obligă petiționarii la plata sumei de

câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2010.