ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1392/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 130 din 26 mai 2008,

a respins acțiunea formulată de B.C.L., în contradictoriu cu C.S.M., având ca

obiect recursul declarat împotriva hotărârii nr. 539 din 5 iulie 2007 emisă de

pârât, prin care s-a respins cererea reclamantei de numire în funcția de

judecător, fără concurs.

În esență, instanța a

reținut că, prin Hotărârea Secției pentru Judecători a C.S.M. nr. 310 din 15

iulie 2007, s-a apreciat ca fiind îndeplinite cerințele art. 14 alin. (2) din

Legea nr. 303/2004, menționându-se totodată că Inspecția judiciară a lăsat la

aprecierea acestei secții să se pronunțe cu privire la reputația petentei.

Instanța a mai reținut că,

în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (2) și (3) din Regulamentul de

organizare și desfășurare a concursului de admitere în magistratură și cu

procedura de numire în funcția de judecător și procuror, fără concurs, aprobată

prin Hotărârea P.C.S.M. nr. 152/2006, secțiile recomandă plenului numirea

persoanelor selectate, iar din coroborarea acestor dispoziții legale, cu cele ale

art. 33 din Legea nr. 303/2004, rezultă că recomandarea secției nu dă naștere,

în mod automat, dreptului la numirea în funcție, pentru persoanele care îndeplinesc

condițiile cerute de lege.

Pe cale de consecință,

instanța de fond a concluzionat că recomandarea Secției pentru judecători, de

numire în funcție, fără examen, a persoanelor care îndeplinesc condițiile

legale, nu creează o obligație de numire în sarcina P.C.S.M., ci numai o

posibilitate ce urmează a fi examinată în raport cu dispozițiile legale,

respectiv Legea nr. 303/2004 și Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 152/2006

a P.C.S.M., dar și prin prisma criteriilor aplicabile statutului magistraților

în funcție, iar dreptul de apreciere, în speță, a fost exercitat în limitele

conferite de lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta B.C.L. Aceasta a adus, în principal, următoarele

critici hotărârii recurate:

- în mod greșit P.C.S.M. nu

a ținut seama de recomandarea secției pentru judecători în ceea ce privește

numirea sa în funcția de judecător, fără concurs;

- deși a îndeplinit

cerințele cuprinse în art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, instanța de

fond, eronat a luat în considerare părerile subiective ale unor persoane cu

referire la reputația sa profesională cât și adresa nr. 699 din 30 mai 2007 a

Tribunalului Dolj.

Intimatul P.C.S.M. a

solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că procedura de selecție

pentru noi magistrați s-a desfășurat cu respectarea legii, în baza unor

criterii obiective (situația posturilor vacante, documentele din mapa

profesională).

P.C.S.M. are competență

exclusivă în evaluarea și aprobarea numirii în funcție, dar și de a face

propunerea P.R.

Se precizează că prin O.U.G.

nr. 46/2008, pentru modificarea art. 33 din Legea nr. 303/2004, au fost

abrogate alin. (5) – alin. (10

7

) ale articolului menționat, așadar

inclusiv cele în baza cărora se pot organiza proceduri de numire în funcția de

judecător sau procuror, fără concurs, iar această normă este de aplicare

imediată.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând recursul formulat în raport de criticile aduse sentinței,

de înscrisurile care există la dosarul cauzei, dar și în raport de dispozițiile

legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce

urmează a fi expuse.

Prin Hotărârea nr. 310/2007,

Secția pentru Judecători a C.S.M. a constatat că îndeplinesc condițiile

prevăzute de art. 33 alin. (5), (7), (8) și (10) din Legea nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, pentru numirea în funcția de judecător, fără concurs,

mai multe persoane, printre care și recurenta-reclamantă, după ce Inspecția

Judiciară a lăsat la aprecierea acestei secții pronunțarea cu privire la

reputația sa.

Potrivit art. 29 alin. (2)

și (3) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de

admitere în magistratură, precum și procedura de numire în funcțiile de

judecător și procuror, fără concurs, aprobat prin Hotărârea P.C.S.M. nr. 152/2006,

secțiile recomandă P.C.S.M. numirea persoanelor selectate pentru funcția de

judecător, respectiv procuror.

Candidații recomandați de

secții și aprobați de plen, vor fi propuși P.R. pentru numirea în funcția de

judecător, sau după caz, de procuror.

Prin urmare, în mod corect

prima instanță a reținut că recomandarea Secției pentru Judecători de a numi în

funcția de judecător, fără concurs, persoana care îndeplinește condițiile

cerute de lege, nu creează automat un drept de numire, ci o vocație în fața

Plenului, singurul care poate aproba candidaturile depuse, după parcurgerea

etapei interviului, prilej cu care se verifică și anumite abilități

profesionale ale candidatului.

Cum, potrivit Legii nr. 303/2004,

rezultă că admiterea în magistratură prin concurs reprezintă regula, iar

numirea fără concurs, excepția, este firesc să revină competența P.C.S.M. de a

examina candidaturile persoanelor care solicită numirea în funcția de judecător

și/ sau procuror, în acord cu cerințele de bază instituite de lege (aptitudinea

din punct de vedere medical și psihologic și buna reputație), prin prisma

criteriilor aplicabile statutului magistraților în funcție.

În concluzie, evaluarea în

concret a aspectelor care determină acțiunea P.C.S.M. de aprobare a numirii în

funcție, reprezintă un act de competență exclusivă a acestuia, iar recomandarea

secției are doar valoarea unei propuneri.

Mai mult, în prezent, ca

urmare a O.U.G. nr. 46/2008, dispozițiile art. 33 alin. (5) – alin. (10

7

)

din Legea nr. 303/2004 au fost abrogate în sensul excluderii modalității de

admitere în magistratură fără concurs, fiind apreciată că nu garantează

asigurarea calității actului de justiție, aceasta din urmă fiind indicatorul

esențial al performanțelor sistemului judiciar românesc, evaluat periodic de

Comisia Europeană.

Nici celelalte critici nu

sunt fondate întrucât, potrivit art. 12 din Legea nr. 303/2004, admiterea în

magistratură se face pe baza competenței profesionale, a aptitudinilor și a

bunei reputații iar îndeplinirea condițiilor art. 14 alin. (2) din aceeași lege,

nu exclude analiza cerințelor impuse și de art. 12 menționat.

Buna reputație se apreciază

în contextul general al tuturor documentelor cu referire la persoana în cauză

și nu doar în raport de cele apreciate de recurenta-reclamantă ca fiind

obiective.

Având în vedere

considerentele expuse, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică,

urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat

cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul să fie

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.C.L. împotriva sentinței civile nr. 130 din 26 mai 2008 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2009.