ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3050/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 27 mai 2008 reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta SC I. SA Dorohoi solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la transmiterea către A.V.A.S. a dosarului de prezentare a societății în vederea privatizării acesteia cu menționarea documentelor ce trebuie să le cuprindă, sub sancțiunea plății unei amenzi civilă. Tribunalul Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 32 din 8 ianuarie 2009 a admis în parte acțiunea obligând pârâta să transmită dosarul de prezentare către reclamantă. Totodată a respins cererea privind plata amenzii civile prevăzută de art. 580/3 alin. (3) C. proc.

civ. ca prematur formulată. Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta, criticile vizând faptul neacordării amenzii civile respectiv a modului de interpretare a dispozițiilor art. 5803 C. proc. civ. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 62 din 11 mai 2009 a respins apelul ca nefondat. În fundamentarea soluției instanța de control judiciar a reținut că reclamanta se află abia în faza de a avea o hotărâre judecătorească de primă instanță care conține o obligație de a face astfel încât până a se pune măcar problema unei neexecutări este necesar ca hotărârea să devină irevocabilă. Cu petiția înregistrată la data de 16 iunie 2009 reclamanta a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Se susține interpretarea eronată a dispozițiilor art. 5803 C. proc. civ., considerându-se că prin reglementarea de ansamblu privind executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face este instituită procedura ce permite ca debitorul unei obligații de a face sau de a nu face, la care se referă un titlu judecătoresc să fie constrâns, să îndeplinească acea obligație fie el însuși fie alte persoane pe cheltuiala sa. Consideră că reglementarea unui atare mijloc de constrângere este necesară pentru a înfrânge rezistența manifestată de debitor la executarea obligației de a face sau de a nu face cuprinsă în titlu executoriu. Recursul este nefondat. Din economia textului art. 5833 C. proc.

civ. rezultă că se are în vedere obligațiile de a face strict personale, care implică faptul personal al debitorului. În acest caz, creditorul nu poate obține executarea în natură a obligației asumate de debitor prin mijloace de executare directă, și nici nu pot fi executate de creditor pe cheltuiala debitorului. Pentru a-l constrânge pe debitor să-și execute obligația, creditorul poate solicita să i se aplice acestuia o amendă cominatorie, în favoarea statului, de la 20 la 50 lei pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu. Rezultă că acest text de lege conferă creditorului dreptul de a sesiza instanța de executare. În ce privește procedura, instanța de executare apreciază asupra cererii creditorului formulată în condițiile alin. (1) prin încheiere irevocabilă dată cu citarea părților.

Încheierea este executorie de drept și se comunică din oficiu organelor fiscale competente. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmărește contractarea manoperelor abuzive tinzând la tergiversarea îndeplinirii a obligațiilor asumate de debitor în vederea asigurării celerității, a excepției imperativă a executării silite. De altfel teza a II-a a art. 5803 alin. (1) C. proc. civ. stabilește imperativ că obligarea debitorului la plata unei amenzi este o chestiune distinctă și ulterioară obținerii titlului executoriu aceasta pentru că ea implică o nouă procedură judiciară în care se pronunță o încheiere irevocabilă. În acest context instanța de fond, justificat a considerat cererea formulată ca prematură.

Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 62 din 11 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009.