ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3050/2009

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 27

mai 2008 reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta SC I. SA Dorohoi

solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie

obligată la transmiterea către A.V.A.S. a dosarului de prezentare a

societății în vederea privatizării acesteia cu menționarea

documentelor ce trebuie să le cuprindă, sub sancțiunea

plății unei amenzi civilă.

Tribunalul Botoșani, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 32 din 8 ianuarie 2009 a admis în parte acțiunea obligând pârâta

să transmită dosarul de prezentare către reclamantă.

Totodată a respins

cererea privind plata amenzii civile prevăzută de art. 580/3 alin.

(3) C. proc. civ. ca prematur formulată.

Împotriva acestei

soluții a promovat apel reclamanta, criticile vizând faptul

neacordării amenzii civile respectiv a modului de interpretare a

dispozițiilor art. 5803 C. proc. civ.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 62

din 11 mai 2009 a respins apelul ca nefondat.

În fundamentarea

soluției instanța de control judiciar a reținut că

reclamanta se află abia în faza de a avea o hotărâre

judecătorească de primă instanță care conține o

obligație de a face astfel încât până a se pune măcar problema

unei neexecutări este necesar ca hotărârea să devină

irevocabilă.

Cu petiția

înregistrată la data de 16 iunie 2009 reclamanta a declarat recurs

împotriva soluției instanței de apel criticile vizând aspecte de

nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține

interpretarea eronată a dispozițiilor art. 5803 C. proc. civ.,

considerându-se că prin reglementarea de ansamblu privind executarea

silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu

face este instituită procedura ce permite ca debitorul unei obligații

de a face sau de a nu face, la care se referă un titlu judecătoresc

să fie constrâns, să îndeplinească acea obligație fie el

însuși fie alte persoane pe cheltuiala sa.

Consideră că

reglementarea unui atare mijloc de constrângere este necesară pentru a

înfrânge rezistența manifestată de debitor la executarea

obligației de a face sau de a nu face cuprinsă în titlu executoriu.

Recursul este nefondat.

Din economia textului art. 5833

C. proc. civ. rezultă că se are în vedere obligațiile de a face

strict personale, care implică faptul personal al debitorului.

În acest caz, creditorul nu

poate obține executarea în natură a obligației asumate de

debitor prin mijloace de executare directă, și nici nu pot fi

executate de creditor pe cheltuiala debitorului.

Pentru a-l constrânge pe

debitor să-și execute obligația, creditorul poate solicita

să i se aplice acestuia o amendă cominatorie, în favoarea statului, de

la 20 la 50 lei pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute

în titlul executoriu.

Rezultă că acest

text de lege conferă creditorului dreptul de a sesiza instanța de

executare.

În ce privește

procedura, instanța de executare apreciază asupra cererii

creditorului formulată în condițiile alin. (1) prin încheiere

irevocabilă dată cu citarea părților. Încheierea este

executorie de drept și se comunică din oficiu organelor fiscale

competente.

Prin exercitarea acestei

constrângeri cu caracter pecuniar se urmărește contractarea

manoperelor abuzive tinzând la tergiversarea îndeplinirii a obligațiilor

asumate de debitor în vederea asigurării celerității, a

excepției imperativă a executării silite.

De altfel teza a II-a a art.

5803 alin. (1) C. proc. civ. stabilește imperativ că obligarea

debitorului la plata unei amenzi este o chestiune distinctă și

ulterioară obținerii titlului executoriu aceasta pentru că ea

implică o nouă procedură judiciară în care se

pronunță o încheiere irevocabilă.

În acest context

instanța de fond, justificat a considerat cererea formulată ca

prematură.

Față de cele

arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 62

din 11 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009.