ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2304/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M., au fost respinse cererile formulate de 26 de procurori care funcționează în cadrul D.I.I.C.O.T., privind recunoașterea gradului profesional de procuror, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Printre acești procurori s-a numărat și G.V., procuror șef în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., biroul teritorial Tulcea care, printr-o cerere înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 15 octombrie 2008, a formulat recurs împotriva hotărârii menționate, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M.

Motivându-și recursul, recurentul G.V. a arătat că prin hotărârea nr. 248 din 30 noiembrie 2004 a C.S.M. a fost transferat în funcția de procuror șef al Biroului Teritorial Tulcea din cadrul D.I.I.C.O.T. Menționează că numirea în funcție s-a făcut pe o perioadă nedeterminată și reprezintă o promovare într-o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar în cuprinsul hotărârii de numire precizându-se că din verificarea dosarului personal a rezultat că îndeplinește condițiile prevăzute de lege referitor la pregătirea profesională, conduita morală ireproșabilă și vechimea de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător. Recurentul a mai arătat că numirea procurorilor în cadrul D.I.I.C.O.T.

– ca direcție a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - este supusă unei proceduri speciale, instituită prin lege, respectiv art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 508/2004 și art. 75 alin. (4) – (8) din Legea nr. 304/2004, procedură care derogă de la cea instituită prin art. 43 din Legea nr. 303/2004. Consideră că nerecunoașterea faptului că procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. au grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar ridica o gravă problemă asupra actelor de urmărire penală întocmite de aceștia. Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat. Examinând recursul declarat de G.V.

în raport cu motivele invocate și dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Prin hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulate de un număr de 26 de procurori de la D.I.I.C.O.T., recurentul fiind menționat la poziția nr. 11, la art. 2 din hotărâre. În motivarea hotărârii menționate, Plenul C.S.M.

a reținut în esență, următoarele: - gradul profesional constituie un element esențial al carierei magistraților, normele europene în materie subliniind importanța deosebită a tuturor aspectelor ce țin de statutul și cariera magistratului și reclamând existența unei autorități unice și independente care să decidă asupra promovării; - Legea nr. 303/2004 corespunde acestor exigențe europene, stabilind în mod unitar principiile ce stau la baza dobândirii gradului profesional; - numirea în funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T., prevăzută de Legea nr. 304/2004 dă această măsură în competența Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar numirea făcută în condițiile acestei legi nu echivalează cu promovarea în funcții de execuție, respectiv dobândirea gradului profesional, reglementată prin norme imperative de Legea nr. 303/2004; - este riguroasă definiția dată de C.S.M.

noțiunii de grad profesional, ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează cariera magistraților", dar nu poate fi utilizată ca argument în hotărârile Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu consecința dobândirii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; - dispozițiile art. 75 alin. (10) și (11) din Legea nr. 304/2004 și respectiv art. 87 alin. (9) din această lege, sunt incompatibile cu ideea de grad profesional. În esență, problema de drept vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție procurorului G.V.

care a fost numit la D.I.I.C.O.T., în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004. Este necontestat faptul că D.I.I.C.O.T. face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acest fapt rezultând în mod expres și fără echivoc din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, modificată și completată prin O.U.G. nr. 131/2006, conform cărora: „Art. 1. - (1) Prin prezenta lege se înființează D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție". De asemenea, este necontestat faptul că numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

se face potrivit dispozițiilor Legii nr. 508/2004 (privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul M.P. a D.I.I.C.O.T.) dispoziții cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Este evident faptul că nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că existența unei anumite conjuncturi socio-politice, a făcut necesară înființarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce a determinat adoptarea unei legi speciale (Legea nr. 508/2004) de reglementare a condițiilor și procedurii de numire în cadrul acestui organism a unor procurori competenți, în condițiile și conform unei procedurii derogatorii de la dreptul comun (Legea nr. 303/ 2004). De asemenea Înalta Curte constată că Plenul C.S.M., prin hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților". Or, în cauză este necontestat faptul că recurentul a fost numit, în condițiile legii speciale (Legea nr. 508/2004), la D.I.I.C.O.T.

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, potrivit raționamentului din hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor. Pe de altă parte, nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

De reținut este și faptul că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă și ultimă instanță, ceea ce presupune că nu se poate face abstracție de practica deja existentă la nivelul instanței în care, admițând cereri de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul procurorilor numiți la D.I.I.C.O.T., au fost reținute argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în sensul că a admite teza intimatului „ar însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul U.E.". În raport de cele mai sus reținute, Curtea apreciază ca hotărârea recurată este nelegală în ceea ce îl privește pe recurentul G.V., motiv pentru care, față de dispozițiile art. 312 alin. (1) - (3) C. proc.

civ., va anula hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. în ceea ce îl privește pe recurent, va admite cererea acestuia și îl va obliga pe intimat să-i recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.V. împotriva hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. Anulează hotărârea atacată în ceea ce-l privește pe recurent. Obligă C.S.M. să recunoască recurentului gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2009.