ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2304/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2304/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a
Plenului C.S.M., au fost respinse cererile formulate de 26 de procurori care
funcționează în cadrul D.I.I.C.O.T., privind recunoașterea gradului profesional
de procuror, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție. Printre acești procurori s-a numărat și G.V., procuror șef în cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., biroul
teritorial Tulcea care, printr-o cerere înregistrată la Înalta Curte de Casație
și Justiție la data de 15 octombrie 2008, a formulat recurs împotriva hotărârii
menționate, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M.
Motivându-și recursul,
recurentul G.V. a arătat că prin hotărârea nr. 248 din 30 noiembrie 2004 a C.S.M.
a fost transferat în funcția de procuror șef al Biroului Teritorial Tulcea din
cadrul D.I.I.C.O.T.
Menționează că numirea în
funcție s-a făcut pe o perioadă nedeterminată și reprezintă o promovare într-o
structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, chiar în cuprinsul hotărârii de numire precizându-se că din
verificarea dosarului personal a rezultat că îndeplinește condițiile prevăzute
de lege referitor la pregătirea profesională, conduita morală ireproșabilă și
vechimea de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător.
Recurentul a mai arătat că
numirea procurorilor în cadrul D.I.I.C.O.T. – ca direcție a Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - este supusă unei proceduri
speciale, instituită prin lege, respectiv art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr.
508/2004 și art. 75 alin. (4) – (8) din Legea nr. 304/2004, procedură care
derogă de la cea instituită prin art. 43 din Legea nr. 303/2004.
Consideră că nerecunoașterea
faptului că procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. au grad profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar
ridica o gravă problemă asupra actelor de urmărire penală întocmite de aceștia.
Intimatul C.S.M. a formulat
întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Examinând recursul declarat
de G.V. în raport cu motivele invocate și dispozițiile legale incidente,
inclusiv cele ale art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că
recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea nr. 981 din 2
octombrie 2008 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a
gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție formulate de un număr de 26 de procurori de la D.I.I.C.O.T.,
recurentul fiind menționat la poziția nr. 11, la art. 2 din hotărâre.
În motivarea hotărârii
menționate, Plenul C.S.M. a reținut în esență, următoarele:
- gradul profesional
constituie un element esențial al carierei magistraților, normele europene în
materie subliniind importanța deosebită a tuturor aspectelor ce țin de statutul
și cariera magistratului și reclamând existența unei autorități unice și
independente care să decidă asupra promovării;
- Legea nr. 303/2004
corespunde acestor exigențe europene, stabilind în mod unitar principiile ce
stau la baza dobândirii gradului profesional;
- numirea în funcția de
procuror în cadrul D.I.I.C.O.T., prevăzută de Legea nr. 304/2004 dă această
măsură în competența Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, iar numirea făcută în condițiile acestei legi nu
echivalează cu promovarea în funcții de execuție, respectiv dobândirea gradului
profesional, reglementată prin norme imperative de Legea nr. 303/2004;
- este riguroasă definiția
dată de C.S.M. noțiunii de grad profesional, ca fiind „dreptul unui magistrat
de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi
câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor
legale ce reglementează cariera magistraților", dar nu poate fi utilizată
ca argument în hotărârile Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu consecința
dobândirii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție;
- dispozițiile art. 75 alin.
(10) și (11) din Legea nr. 304/2004 și respectiv art. 87 alin. (9) din această
lege, sunt incompatibile cu ideea de grad profesional.
În esență, problema de drept
vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție procurorului G.V. care a fost numit la D.I.I.C.O.T.,
în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.
Este necontestat faptul că D.I.I.C.O.T.
face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, acest fapt rezultând în mod expres și fără echivoc din prevederile art.
1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, modificată și completată prin O.U.G. nr. 131/2006,
conform cărora:
„Art. 1. - (1) Prin prezenta
lege se înființează D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate juridică,
specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și
terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție".
De asemenea, este
necontestat faptul că numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face potrivit
dispozițiilor Legii nr. 508/2004 (privind înființarea, organizarea și
funcționarea în cadrul M.P. a D.I.I.C.O.T.) dispoziții cu caracter special,
derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcții
de execuție sau de conducere, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Este evident faptul că nu se
poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și
conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și promovarea
procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în
condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.
Pe de altă parte, Înalta
Curte reține că existența unei anumite conjuncturi socio-politice, a făcut
necesară înființarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea
infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce a determinat adoptarea
unei legi speciale (Legea nr. 508/2004) de reglementare a condițiilor și
procedurii de numire în cadrul acestui organism a unor procurori competenți, în
condițiile și conform unei procedurii derogatorii de la dreptul comun (Legea nr.
303/ 2004).
De asemenea Înalta Curte
constată că Plenul C.S.M., prin hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a
definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la
un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin
numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce
reglementează carierea magistraților". Or, în cauză este necontestat
faptul că recurentul a fost numit, în condițiile legii speciale (Legea nr. 508/2004),
la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, astfel că, potrivit raționamentului din hotărârea nr. 878 din 13
decembrie 2007, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia
parchetelor.
Pe de altă parte,
nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a
competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor
specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege.
De reținut este și faptul
că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă și
ultimă instanță, ceea ce presupune că nu se poate face abstracție de practica
deja existentă la nivelul instanței în care, admițând cereri de recunoaștere a
gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție în cazul procurorilor numiți la D.I.I.C.O.T., au fost
reținute argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în sensul că a
admite teza intimatului „ar însemna a încălca câteva principii generale cum ar
fi: al protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și a gradului,
al bunei-credințe și al solicitudinii, principii de bază ale dreptului
comunitar aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul U.E.".
În raport de cele mai sus
reținute, Curtea apreciază ca hotărârea recurată este nelegală în ceea ce îl
privește pe recurentul G.V., motiv pentru care, față de dispozițiile art. 312 alin.
(1) - (3) C. proc. civ., va anula hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a
Plenului C.S.M. în ceea ce îl privește pe recurent, va admite cererea acestuia
și îl va obliga pe intimat să-i recunoască recurentului gradul profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de G.V.
împotriva hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată
în ceea ce-l privește pe recurent.
Obligă C.S.M. să recunoască
recurentului gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 30 aprilie 2009.