ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1636/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea din 28 noiembrie 2007 a Plenului

C.S.M. au fost respinse cererile a 54 de procurori care funcționează sau au funcționat

în cadrul D.I.I.C.O.T., cereri având ca obiect recunoașterea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În argumentarea cererilor

formulate s-a susținut că prin numirea pe o perioadă nedeterminată la D.I.I.C.O.T.,

îndeplinirea de acte ce intră în competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție și prin faptul că beneficiază de statut și remunerație ca

atare, a fost dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a adopta hotărârea

susmenționată, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, că numirea procurorilor într-o

anumită structură specializată nu trebuie confundată cu promovarea acestora în funcții

de execuție, în condițiile în care D.I.I.C.O.T. funcționează în cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca o structură specializată, având

personalitate juridică proprie, cu atribuții, competențe, organizare și salarizare

care sunt stabilite prin lege specială.

S-a mai apreciat, de asemenea,

că printr-o interpretare în sens contrar s-ar eluda în mod evident dispozițiile

legale privitoare la promovarea în funcții imediat superioare de execuție numai

prin concurs.

Împotriva acestei hotărâri

s-a declarat recurs de către recurentul M.A., în temeiul dispozițiilor art. 29

alin. (7) din Legea nr. 317/2004 care a solicitat admiterea recursului, anularea

hotărârii din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce-l privește și obligarea

C.S.M. să-i recunoască gradul profesional corespunzător de procuror la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivele de recurs

se arată că prin hotărârea din 30 noiembrie 2004 a Plenului C.S.M. a fost promovat

și transferat în funcția de procuror șef birou în cadrul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial

Buzău din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar

prin ordinul din 17 ianuarie 2005 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție i-au fost stabilite drepturile salariale aferente

funcției în care a fost numit.

Numirea s-a făcut pe durată

nedeterminată și a reprezentat o promovare realizată în acord cu dispozițiile legale

în vigoare la acea dată, chiar în cuprinsul hotărârii nr. 248/2004 precizându-se

că cei numiți îndeplinesc condițiile prevăzute de lege referitoare la pregătirea

profesională, conduita morală ireproșabilă, vechimea de 6 ani în funcția de procuror

sau judecător.

Sunt invocate și dispozițiile

art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, republicată, care prevăd că la data încetării

activității în cadrul D.I.I.C.O.T. procurorul revine la parchetul de unde provine

sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii.

Se arată și că după numirea

sa la D.I.I.C.O.T., ca structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, organizată în structură centrală și structură teritorială,

recurentul a îndeplinit acte procesuale și procedurale ce intrau în competența acestei

structuri, fiind salarizat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Se fac referiri la soluțiile

pronunțate de secția de contencios, administrativ și fiscal, a Înaltei Curții de

Casație și Justiție prin care s-a recunoscut gradul profesional.

Este criticată susținerea

intimatului care invocă dispozițiile art. 43 din Legea nr. 303/2004 pentru că în

acest fel ar fi înlăturate dispozițiile art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 508/2004

și art. 75 alin. (4)-(8) din Legea nr. 304/2004, care prevăd, acum, organizarea

unui interviu la nivel național care poate fi asimilat concursului de promovare

ce se organizează la nivel național.

S-a depus la dosar, de

către recurent, hotărârea din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., hotărârea

din 30 noiembrie 2004 a Plenului C.S.M., copia carnetului de muncă.

C.S.M. a formulat întâmpinare

și a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat deoarece trebuie să se facă

distincție între „promovare” și „numire” pentru că legea stabilește condiții diferite

pentru cele două instituții.

S-a invocat faptul că

D.I.I.C.O.T., deși funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție este o structură distinctă, cu atribuții, competență, organizare

și salarizare stabilite prin lege specială.

Numirea procurorilor la

D.I.I.C.O.T. se face în anumite condiții, în timp ce promovarea la Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se face prin concurs, conform art.

43-44 din Legea nr. 303/2004.

Chiar dacă procurorii

D.I.I.C.O.T. sunt salarizați corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție atunci când funcționează în cadrul acestei structuri

totuși nu se poate considera că aceștia dobândesc gradul profesional corespunzător

procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

că legea prevede că, la încetarea activității, procurorii revin la parchetul de

unde provin.

În privința practicii

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal

invocată de recurentă s-a susținut că deciziile au fost pronunțate în soluționarea

unor recursuri și nu a recursului în interesul legii și nu au caracter obligatoriu

și nu au constituit o dezlegare la problema de drept supusă judecății.

S-a apreciat că prin dobândirea

gradului profesional numai prin numire s-ar crea o situație discriminatorie în raport

cu ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public care trebuie să susțină concurs

pentru promovarea în funcție de execuție.

S-a depus la dosar, de

către intimat, o notă privind evoluția profesională a recurentei și nota D.R.U.O.

care a stat la baza emiterii hotărârii atacate.

După examinarea motivelor

de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite

recursul pentru următoarele considerente:

Recurentul a fost numit

procuror la 1 mai 1997 iar la 1 decembrie 2004 a fost numit procuror șef birou la

D.I.I.C.O.T. –Biroul Teritorial Buzău, în baza hotărârii din 30 noiembrie 2004 a

Plenului C.S.M.

În anul 2004 promovarea

în structura D.I.I.C.O.T. s-a făcut în baza art. 1, art. 7, art. 8 și art. 26 din

Legea nr. 508/2004, astfel cum acestea erau în vigoare la acel moment. Astfel, în

art. 8 alin. (1) se preciza că pentru a fi numiți în cadrul D.I.I.C.O.T. procurorii

trebuie să aibă calități profesionale deosebite, să aibă o conduită morală ireproșabilă

și o pregătire specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată

și terorism, iar art. 8 alin. (2) lit. b) prevedea că vechimea necesară pentru promovare

este de 6 ani în funcția de procuror. La acel moment D.I.I.C.O.T. era înființată

ca structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

la nivelul parchetelor de pe lângă curțile de apel s-au înființat servicii, iar

la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale s-au înființat birouri.

Prin stabilirea acestor

condiții se derogă de la dispozițiile art. 43 din Legea nr. 303/204, republicată,

care instituie obligativitatea organizării concursului în vederea promovării în

funcții de execuție a procurorilor și judecătorilor.

Față de aceste reglementări

ale Legii nr. 508/2004, numirea unui procuror la D.I.I.C.O.T. a constituit o promovare

în funcție, iar distincția pe care intimatul o face în hotărârea atacată nu ține

seama de textele care au reglementat și reglementează numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

Modul de înființare, organizare

și funcționare a D.I.I.C.O.T. a fost reglementat prin Legea nr. 508/2004 care stabilea

că D.I.I.C.O.T. se înființează în cadrul Ministerului Public, ca structură specializată

în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Acest text era în vigoare

la momentul numirii recurentului în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T.

Tot Legea nr. 508/2004

prevedea, în art. 6, în forma în vigoare la momentul numirii recurentului, că la

nivelul parchetelor de pe lângă curțile de apel se înființează servicii, iar la

nivelul parchetelor de pe lângă tribunale se înființează birouri.

Prin urmare, procurorii

numiți în structurile teritoriale au același statut cu cei care își desfășoară activitatea

în structura centrală, toți procurorii fiind numiți în cadrul D.I.I.C.O.T., ca structură

specializată.

Toate acestea dovedesc

că prin numirea în condițiile prevăzute de lege în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T.

și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției au ca efect dobândirea

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție.

De altfel, chiar C.S.M.

recunoaște că gradul profesional, definit ca fiind dreptul unui procuror de a funcționa

la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, poate fi dobândit prin numire, promovare

sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale, iar în hotărârea din 30

noiembrie 2004 a Plenului C.S.M. termenii folosiți au fost de „promovare” și „transfer”.

Trebuiesc înlăturate susținerile

intimatului care apreciază că recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru procurorii numiți la D.I.I.C.O.T.

ar crea o situație discriminatorie pentru că nimic nu-i împiedică pe procurorii

care doresc și îndeplinesc condițiile prevăzute de lege să participe la interviu

în vederea numirii la D.I.I.C.O.T. sau să participe la concurs în vederea promovări

la alte Parchete.

În privința acestei noțiuni

de discriminare trebuie avută în vedere practica Curții Europene a Drepturilor Omului

care chiar într-o cauză recentă (cauza Beian contra României) a arătat că „o distincție

este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă,

adică dacă nu are un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate

între mijloacele folosite și scopul vizat”, ori în speță justificarea există și

este dovedită de necesitatea înființării unor structuri specializate în lupta împotriva

criminalității organizate și terorismului, de emiterea unei legi speciale și de

procedura derogatorie de la regulile comune privind condițiile și procedura de numire.

Într-adevăr, așa cum și

recurenta a invocat anterior pronunțării hotărârii atacate, Înalta Curte de Casație

și Justiție s-a pronunțat în sensul recunoașterii gradului de procuror al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T.

Dacă s-ar adopta o soluție

contrară, fără argumente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a

practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, în conformitate cu art. 26 din Legea nr. 304/2004, nu ar face altceva

decât să genereze divergențe de jurisprudență, ce au ca efect un climat de insecuritate

și incertitudine, fără a mai exista posibilitatea respectării dreptului fiecărui

cetățean la un proces echitabil, drept consacrat atât de art. 21 alin. (3) din Constituția

României, dar și de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Referitor la susținerile

intimatului că deciziile pronunțate anterior nu au caracter obligatoriu acestea

vor fi respinse pentru că, în practica Curții Europene a Drepturilor Omului , rolul

unei jurisdicții supreme este tocmai acela de a regla contradicțiile jurisdicționale

iar prin pronunțarea aceleiași soluții se evită divergențele jurisdicționale.

Pentru toate aceste considerente,

în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, art. 312 C. proc. civ., va fi

admis recursul, va fi anulată hotărârea din 28 noiembrie 2007 a C.S.M., în ceea

ce îl privește pe recurent, va fi admisă cererea acestuia și va fi obligat intimatul

să-i recunoască gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de M.A. împotriva hotărârii din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea

din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce îl privește pe recurentul M.A.

Admite cererea recurentului

și îl obligă pe intimat să recunoască acestuia gradul profesional corespunzător

procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2008.