ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1636/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile a 54 de procurori care funcționează sau au funcționat în cadrul D.I.I.C.O.T., cereri având ca obiect recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În argumentarea cererilor formulate s-a susținut că prin numirea pe o perioadă nedeterminată la D.I.I.C.O.T., îndeplinirea de acte ce intră în competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și prin faptul că beneficiază de statut și remunerație ca atare, a fost dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a adopta hotărârea susmenționată, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, că numirea procurorilor într-o anumită structură specializată nu trebuie confundată cu promovarea acestora în funcții de execuție, în condițiile în care D.I.I.C.O.T. funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca o structură specializată, având personalitate juridică proprie, cu atribuții, competențe, organizare și salarizare care sunt stabilite prin lege specială. S-a mai apreciat, de asemenea, că printr-o interpretare în sens contrar s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții imediat superioare de execuție numai prin concurs. Împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs de către recurentul M.A., în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 care a solicitat admiterea recursului, anularea hotărârii din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

în ceea ce-l privește și obligarea C.S.M. să-i recunoască gradul profesional corespunzător de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivele de recurs se arată că prin hotărârea din 30 noiembrie 2004 a Plenului C.S.M. a fost promovat și transferat în funcția de procuror șef birou în cadrul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Buzău din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar prin ordinul din 17 ianuarie 2005 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție i-au fost stabilite drepturile salariale aferente funcției în care a fost numit.

Numirea s-a făcut pe durată nedeterminată și a reprezentat o promovare realizată în acord cu dispozițiile legale în vigoare la acea dată, chiar în cuprinsul hotărârii nr. 248/2004 precizându-se că cei numiți îndeplinesc condițiile prevăzute de lege referitoare la pregătirea profesională, conduita morală ireproșabilă, vechimea de 6 ani în funcția de procuror sau judecător. Sunt invocate și dispozițiile art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, republicată, care prevăd că la data încetării activității în cadrul D.I.I.C.O.T. procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii.

Se arată și că după numirea sa la D.I.I.C.O.T., ca structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, organizată în structură centrală și structură teritorială, recurentul a îndeplinit acte procesuale și procedurale ce intrau în competența acestei structuri, fiind salarizat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Se fac referiri la soluțiile pronunțate de secția de contencios, administrativ și fiscal, a Înaltei Curții de Casație și Justiție prin care s-a recunoscut gradul profesional. Este criticată susținerea intimatului care invocă dispozițiile art. 43 din Legea nr. 303/2004 pentru că în acest fel ar fi înlăturate dispozițiile art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 508/2004 și art. 75 alin. (4)-(8) din Legea nr. 304/2004, care prevăd, acum, organizarea unui interviu la nivel național care poate fi asimilat concursului de promovare ce se organizează la nivel național.

S-a depus la dosar, de către recurent, hotărârea din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., hotărârea din 30 noiembrie 2004 a Plenului C.S.M., copia carnetului de muncă. C.S.M. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat deoarece trebuie să se facă distincție între „promovare” și „numire” pentru că legea stabilește condiții diferite pentru cele două instituții. S-a invocat faptul că D.I.I.C.O.T., deși funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este o structură distinctă, cu atribuții, competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială. Numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face în anumite condiții, în timp ce promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se face prin concurs, conform art. 43-44 din Legea nr. 303/2004.

Chiar dacă procurorii D.I.I.C.O.T. sunt salarizați corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție atunci când funcționează în cadrul acestei structuri totuși nu se poate considera că aceștia dobândesc gradul profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru că legea prevede că, la încetarea activității, procurorii revin la parchetul de unde provin. În privința practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal invocată de recurentă s-a susținut că deciziile au fost pronunțate în soluționarea unor recursuri și nu a recursului în interesul legii și nu au caracter obligatoriu și nu au constituit o dezlegare la problema de drept supusă judecății.

S-a apreciat că prin dobândirea gradului profesional numai prin numire s-ar crea o situație discriminatorie în raport cu ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public care trebuie să susțină concurs pentru promovarea în funcție de execuție. S-a depus la dosar, de către intimat, o notă privind evoluția profesională a recurentei și nota D.R.U.O. care a stat la baza emiterii hotărârii atacate. După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente: Recurentul a fost numit procuror la 1 mai 1997 iar la 1 decembrie 2004 a fost numit procuror șef birou la D.I.I.C.O.T. –Biroul Teritorial Buzău, în baza hotărârii din 30 noiembrie 2004 a Plenului C.S.M.

În anul 2004 promovarea în structura D.I.I.C.O.T. s-a făcut în baza art. 1, art. 7, art. 8 și art. 26 din Legea nr. 508/2004, astfel cum acestea erau în vigoare la acel moment. Astfel, în art. 8 alin. (1) se preciza că pentru a fi numiți în cadrul D.I.I.C.O.T. procurorii trebuie să aibă calități profesionale deosebite, să aibă o conduită morală ireproșabilă și o pregătire specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, iar art. 8 alin. (2) lit. b) prevedea că vechimea necesară pentru promovare este de 6 ani în funcția de procuror. La acel moment D.I.I.C.O.T. era înființată ca structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la nivelul parchetelor de pe lângă curțile de apel s-au înființat servicii, iar la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale s-au înființat birouri.

Prin stabilirea acestor condiții se derogă de la dispozițiile art. 43 din Legea nr. 303/204, republicată, care instituie obligativitatea organizării concursului în vederea promovării în funcții de execuție a procurorilor și judecătorilor. Față de aceste reglementări ale Legii nr. 508/2004, numirea unui procuror la D.I.I.C.O.T. a constituit o promovare în funcție, iar distincția pe care intimatul o face în hotărârea atacată nu ține seama de textele care au reglementat și reglementează numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. Modul de înființare, organizare și funcționare a D.I.I.C.O.T. a fost reglementat prin Legea nr. 508/2004 care stabilea că D.I.I.C.O.T. se înființează în cadrul Ministerului Public, ca structură specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Acest text era în vigoare la momentul numirii recurentului în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. Tot Legea nr. 508/2004 prevedea, în art. 6, în forma în vigoare la momentul numirii recurentului, că la nivelul parchetelor de pe lângă curțile de apel se înființează servicii, iar la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale se înființează birouri. Prin urmare, procurorii numiți în structurile teritoriale au același statut cu cei care își desfășoară activitatea în structura centrală, toți procurorii fiind numiți în cadrul D.I.I.C.O.T., ca structură specializată. Toate acestea dovedesc că prin numirea în condițiile prevăzute de lege în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției au ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De altfel, chiar C.S.M. recunoaște că gradul profesional, definit ca fiind dreptul unui procuror de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, poate fi dobândit prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale, iar în hotărârea din 30 noiembrie 2004 a Plenului C.S.M. termenii folosiți au fost de „promovare” și „transfer”. Trebuiesc înlăturate susținerile intimatului care apreciază că recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru procurorii numiți la D.I.I.C.O.T. ar crea o situație discriminatorie pentru că nimic nu-i împiedică pe procurorii care doresc și îndeplinesc condițiile prevăzute de lege să participe la interviu în vederea numirii la D.I.I.C.O.T.

sau să participe la concurs în vederea promovări la alte Parchete. În privința acestei noțiuni de discriminare trebuie avută în vedere practica Curții Europene a Drepturilor Omului care chiar într-o cauză recentă (cauza Beian contra României) a arătat că „o distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu are un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat”, ori în speță justificarea există și este dovedită de necesitatea înființării unor structuri specializate în lupta împotriva criminalității organizate și terorismului, de emiterea unei legi speciale și de procedura derogatorie de la regulile comune privind condițiile și procedura de numire.

Într-adevăr, așa cum și recurenta a invocat anterior pronunțării hotărârii atacate, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul recunoașterii gradului de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. Dacă s-ar adopta o soluție contrară, fără argumente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în conformitate cu art. 26 din Legea nr. 304/2004, nu ar face altceva decât să genereze divergențe de jurisprudență, ce au ca efect un climat de insecuritate și incertitudine, fără a mai exista posibilitatea respectării dreptului fiecărui cetățean la un proces echitabil, drept consacrat atât de art. 21 alin. (3) din Constituția României, dar și de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Referitor la susținerile intimatului că deciziile pronunțate anterior nu au caracter obligatoriu acestea vor fi respinse pentru că, în practica Curții Europene a Drepturilor Omului , rolul unei jurisdicții supreme este tocmai acela de a regla contradicțiile jurisdicționale iar prin pronunțarea aceleiași soluții se evită divergențele jurisdicționale. Pentru toate aceste considerente, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, art. 312 C. proc. civ., va fi admis recursul, va fi anulată hotărârea din 28 noiembrie 2007 a C.S.M., în ceea ce îl privește pe recurent, va fi admisă cererea acestuia și va fi obligat intimatul să-i recunoască gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.A. împotriva hotărârii din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. Anulează hotărârea din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce îl privește pe recurentul M.A. Admite cererea recurentului și îl obligă pe intimat să recunoască acestuia gradul profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2008.