ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1637/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile a 54 de procurori care

funcționează sau au funcționat în cadrul D.I.I.C.O.T., cereri având ca obiect

recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

În argumentarea cererilor formulate, s-a susținut

că prin numirea pe o

perioadă nedeterminată la D.I.I.C.O.T., îndeplinirea de acte ce intră în

competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și prin

faptul că beneficiază de statut și remunerație ca atare, a fost dobândit gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Pentru a adopta hotărârea susmenționată, Plenul C.S.

M. a reținut, în esență că

numirea procurorilor într-o anumită structură specializată nu trebuie

confundată cu promovarea acestora în funcții de execuție, în condițiile în care

D.I.I.C.O.T. funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca o structură specializată, având personalitate juridică

proprie, cu atribuții,

competențe,

organizare și salarizare care sunt stabilite prin lege specială.

S-a mai apreciat, de asemenea, că, printr-o

interpretare în sens contrar,

s-ar eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la

promovarea în

funcții imediat superioare de

execuție numai prin concurs.

Împotriva acestei hotărâri

s-a declarat recurs de către recurenta G.D., în temeiul dispozițiilor art. 299 alin.

(1) C. proc. civ. și art. 29 alin. (5) și 7 din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M.

și a solicitat admiterea recursului, anularea hotărârii și să se constate că

aceasta a dobândit gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivele de recurs se

arată că prin Hotărârea C.S.M. nr. 248 din 30 noiembrie 2004 începând cu 1 decembrie 2004 a fost promovată și transferată în funcția de procuror la serviciul teritorial

București din cadrul D.I.I.C.O.T.

Este criticată hotărârea

atacată deoarece se invocă procedura specială de numire prin respectarea

condiției admiterii la interviu, dar că această condiție nu influențează

situația recurentei care a fost transferată la D.I.I.C.O.T. încă din 1 ianuarie 2004, în conformitate cu dispozițiile art. 1, art. 2, art. 8 și art. 26 din Legea

nr. 508/204, iar această procedură a fost introdusă numai după intrarea în

vigoare a Legii nr. 247/2005.

Condițiile cerute de art. 8

din Legea nr. 508/2004 erau legate de calități profesionale deosebite, o

conduită morală ireproșabilă și o pregătire specializată în combaterea

infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, iar prin acest text

s-ar introduce o excepție de la regula promovării la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care se face prin concurs. În acest

fel s-a explicat faptul că schema de personal a unităților unde funcționau

procurori transferați la D.I.I.C.O.T. a fost redusă, iar posturile transferate

odată cu procurorii.

S-a depus la dosar, de către

recurentă, Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 819 din 28 noiembrie 2007, Hotărârea

Plenului C.S.M. nr. 248 din 30 noiembrie 2004.

C.S.M. a formulat întâmpinare

și a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat deoarece trebuie să se

facă distincție între „promovare” și „numire” pentru că legea stabilește

condiții diferite pentru cele două instituții.

S-a invocat faptul că D.I.I.C.O.T.,

deși funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție este o structură distinctă, cu atribuții, competență, organizare și

salarizare stabilite prin lege specială.

Numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

se face în anumite condiții, în timp ce promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se face prin concurs, conform art. 43

- 44 din Legea nr. 303/2004.

Chiar dacă procurorii D.I.I.C.O.T.

sunt salarizați corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție atunci când funcționează în cadrul

acestei structuri totuși nu se poate considera că aceștia dobândesc gradul profesional

corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru că legea prevede că, la încetarea activității, procurorii revin

la parchetul de unde provin.

În privința practicii Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

invocată de recurentă s-a susținut că deciziile au fost pronunțate în

soluționarea unor recursuri și nu a recursului în interesul legii și nu au

caracter obligatoriu ci au constituit o dezlegare la problema de drept supusă

judecății.

S-a

apreciat că prin dobândirea gradului profesional numai prin numire s-ar crea o

situație discriminatorie în raport cu ceilalți procurori din cadrul M.P. care

trebuie să susțină concurs pentru promovarea în funcție de execuție.

S-a

depus la dosar, de către intimat, o notă privind evoluția profesională a

recurentei și nota D.R.U.O. care a stat la baza emiterii hotărârii atacate.

După

examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în

cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente:

Recurenta a fost numită

procuror la 15 noiembrie 1997 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3

București, iar la 1 decembrie 2004 a fost promovată procuror la D.I.I.C.O.T. -

serviciul teritorial București din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în baza Hotărârii nr. 248/2004 a C.S.M., iar

la 14 iunie 2007 a fost numită în funcția de procuror șef al serviciului teritorial

București din cadrul D.I.I.C.O.T.

În anul 2004 promovarea în

structura D.I.I.C.O.T. s-a făcut în baza art. 1, art. 7,art. 8 și art. 26 din

Legea nr. 508/2004, astfel cum acestea erau în vigoare la acel moment. Astfel,

în art. 8 alin. (1) se preciza că pentru a fi numiți în cadrul D.I.I.C.O.T.

procurorii trebuie să aibă calități profesionale deosebite, să aibă o conduită

morală ireproșabilă și o pregătire specializată în combaterea infracțiunilor de

criminalitate organizată și terorism, iar art. 8 alin. (2) lit. b) prevedea că

vechimea necesară pentru promovare este de 6 ani în funcția de procuror. La

acel moment D.I.I.C.O.T. era înființată ca structură specializată a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la nivelul parchetelor de pe

lângă curțile de apel s-au înființat servicii, iar la nivelul parchetelor de pe

lângă tribunale s-au înființat birouri.

Prin stabilirea acestor

condiții se derogă de la dispozițiile art. 43 din Legea nr. 303/204,

republicată, care instituie obligativitatea organizării concursului în vederea

promovării în funcții de execuție a procurorilor și judecătorilor.

Față de aceste reglementări

ale Legii nr. 508/2004, numirea unui procuror la D.I.I.C.O.T. a constituit o

promovare în funcție, iar distincția pe care intimatul o face în hotărârea

atacată nu ține seama de textele care au reglementat și reglementează numirea

procurorilor la D.I.I.C.O.T.

Modul de înființare,

organizare și funcționare a D.I.I.C.O.T. a fost reglementat prin Legea nr. 508/2004

care stabilea că D.I.I.C.O.T. se înființează în cadrul M.P., ca structură

specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și

terorism a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Acest text era în vigoare la

momentul numirii recurentei în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T.

Tot Legea nr. 508/2004

prevedea, în art. 6, în forma în vigoare la momentul numirii recurentei, că la

nivelul parchetelor de pe lângă curțile de apel se înființează servicii, iar la

nivelul parchetelor de pe lângă tribunale se înființează birouri.

Prin urmare, procurorii

numiți în structurile teritoriale au același statut cu cei care își desfășoară

activitatea în structura centrală, toți procurorii fiind numiți în cadrul D.I.I.C.O.T.,

ca structură specializată.

Toate acestea dovedesc că

prin numirea în condițiile prevăzute de lege în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T.

și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției au ca efect

dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

De altfel, chiar C.S.M. recunoaște

că gradul profesional, definit ca fiind dreptul unui procuror de a funcționa la

un anumit nivel în ierarhia parchetelor, poate fi dobândit prin numire,

promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale, iar în Hotărârea nr.

248 din 30 noiembrie 2004 a Plenului C.S.M. termenii folosiți au fost de

„promovare” și „transfer”.

Trebuiesc

înlăturate susținerile intimatului care apreciază că recunoașterea gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție pentru procurorii numiți la D.I.I.C.O.T. ar crea o situație discriminatorie

pentru că nimic nu-i împiedică pe procurorii care doresc și îndeplinesc

condițiile prevăzute de lege să participe la interviu în vederea numirii la D.I.I.C.O.T.

sau să participe la concurs în vederea promovării.

În

privința acestei noțiuni de discriminare trebuie avută în vedere practica C.E.D.O.

care chiar într-o cauză recentă (cauza B. contra României) a arătat că „o

distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și

rezonabilă, adică dacă nu are un scop legitim sau dacă nu există un raport

rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat”, ori

în speță justificarea există și este dovedită de necesitatea înființării unor

structuri specializate în lupta împotriva criminalității organizate și

terorismului, de emiterea unei legi speciale și de procedura derogatorie de la

regulile comune privind condițiile și procedura de numire.

Într-adevăr,

așa cum și recurenta a invocat anterior pronunțării hotărârii atacate, Înalta

Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul recunoașterii gradului de

procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru

procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T.

Dacă

s-ar adopta o soluție contrară, fără argumente care să justifice declanșarea

procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, în conformitate cu art. 26 din Legea nr.

304/2004, nu ar face altceva decât să genereze divergențe de jurisprudență, ce

au ca efect un climat de insecuritate și incertitudine, fără a mai exista posibilitatea

respectării dreptului fiecărui cetățean la un proces echitabil, drept consacrat

atât de art. 21 alin. (3) din Constituția României, dar și de art. 6 din C.E.D.O.

Referitor

la susținerile intimatului că deciziile pronunțate anterior nu au caracter

obligatoriu acestea vor fi respinse pentru că, în practica C.E.D.O., rolul unei

jurisdicții supreme este tocmai acela de a regla contradicțiile jurisdicționale

iar prin pronunțarea aceleiași soluții se evită divergențele jurisdicționale.

Pentru

toate aceste considerente, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, art.

312 C. proc. civ., va fi admis recursul, va fi anulată Hotărârea nr. 819 din 28

noiembrie 2007 a C.S.M., în ceea ce o privește pe recurentă, va fi admisă

cererea acesteia și va fi obligat intimatul să-i recunoască gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

G.D. împotriva Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

Anulează Hotărârea nr. 819

din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce o privește pe recurenta G.D.

Admite cererea recurentei și

îl obligă pe intimat să recunoască acestuia gradul profesional corespunzător

procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2008.