ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9022/2009

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 495 din 30 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul B.C. împotriva pârâtei M.A.N. având ca obiect obligarea pârâtei de a-i plăti reclamantului suma de 101.212,8 euro cu titlu de daune morale. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că acordarea de despăgubiri civile în temeiul art. 998 C. civ., este posibilă sub condiția de a se dovedi existența unui prejudiciu, fapta ilicită care l-a generat, și culpa celui chemat în judecată. Or, reclamantul nu a dovedit că datorită comportamentului pârâtei ar fi ajuns să-și piardă locul de muncă în Spania, nefiind probat nici unul din elementele delictuale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B.C., solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii acțiunii. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie prin Decizia nr. 45/A/2009 din 13 februarie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.C. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut în esență, că în prezentul proces, reclamantul a susținut că în urma acuzațiilor de hărțuire pe care pârâta i le-a adus concretizate printr-o plângere depusă la organele de poliție ale municipiului Câmpia Turzii, și-a pierdut locul de muncă în Spania și din acest motiv se impune a fi despăgubit. Or, simpla depunere a unei plângeri la organele de poliție nu este, prin ea însăși, susceptibilă să conducă, în mod obișnuit, la pierderea locului de muncă, reclamantul nedovedind că în cazul său abandonarea locului de muncă pe care îl avea în Spania s-ar fi datorat plângerii depuse de pârâtă.

A mai reținut curtea de apel că nu s-a dovedit că nici alte fapte ale pârâtei ar fi angajat consecințele învederate de reclamant. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea probelor cerută în apel, respectiv lista apelurilor telefonice pentru numărul de telefon și o comisie rogatorie pentru a se obține relații de la patronul firmei unde a lucrat în legătură cu căutările poliției. Recursul este nul. Reclamantul – recurent B.C. nu a indicat și dezvoltat nici unul din cazurile de casare sau modificare prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., conform prevederilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., iar criticile formulate nu fac posibilă încadrarea lor în vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul B.C., împotriva Deciziei civile nr. 45/A/2009 din 13 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2009 .