ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 781/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 26/ A din 3 februarie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 2656 din 21 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă. Sentința a fost schimbată în parte și a fost respinsă cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit. A fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că prin deciziile nr. 1358/2010 și 1360/2010, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009. În intervalul de 45 de zile de la publicarea acestor decizii nu a fost adoptat nici un act normativ prin care prevederile declarate neconstituționale să fie puse în acord cu Constituția, astfel încât prevederile declarate neconstituționale și-au încetat efectele. Față de obligativitatea deciziilor Curții Constituționale, prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) nu mai pot constitui temei juridic pentru acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral, ca măsuri reparatorii în favoarea persoanelor care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic.

Întrucât Statul Român nu mai poate fi obligat la plata unor astfel de despăgubiri solicitate de reclamant nu se poate pune nici problema majorării cuantumului despăgubirilor stabilite de prima instanță. 2. Recursul 2.1. Motive Reclamanta a declarat recurs prin care, după ce a făcut o prezentare a modului în care s-a desfășurat judecata în celelalte etape procesuale, a arătat următoarele: Este adevărat că Legea nr. 221/2009, deși a fost discutată în Parlament timp de trei ani, are o redactare deosebit de defectuoasă și ulterior s-au făcut modificări, conform logicii, că au dreptul la despăgubiri morale și cei față de care au fost luate măsuri administrative politice abuzive, dar tot defectuos redactate.

Se ajunge ca România să fie condamnată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru că libertatea unui om nu se poate determina după cum este pe o parte sau alta a gratiilor. Apelul declarat de Statul Român a fost admis cu motivarea că s-a constatat de Curtea Constituțională ca fiind neconstituționale anumite texte de lege. Dacă așa se interpretează o lege se ajunge ca cel față de care au fost luate măsuri administrative politice abuzive să mai primească o floare la butonieră. Este adevărat că Parlamentul nostru în 45 de zile de la constatările Curții Constituționale trebuia să discute și să pună Legea nr. 221/2009 și Ordonanțele de Urgență ale Guvernului de acord cu Constituția, dar știm cum lucrează Parlamentul nostru, dacă i-au trebuit aproape patru ani să elaboreze legea nu ne puteam aștepta ca în 45 de zile să pună pe ordinea de zi problema, mai ales când nu au interes în acest sens.

2.2. Analiza recursului Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente, instanța de recurs încadrând, față de art. 306 alin. (3) C. proc. civ., aspectele enunțate prin cererea de recurs, în critici de analizat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: Criticile referitoare la respingerea cererii de acordare a daunelor morale, față de greșita înlăturare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 urmează a fi analizate din perspectiva deciziei nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, decizie publicată în M. Of.

nr. 789 din 7 noiembrie 2011. Problema de drept care se pune în speță nu este deci cea a îndreptățirii reclamantei la acordarea daunelor morale în condițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, ci aceea dacă respectivul text de lege mai poate fi aplicat cauzei supusă analizei, în condițiile în care a fost declarat neconstituțional, printr-un control a posteriori de constituționalitate, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie 2010, publicată în M. Of. al României nr. 761 din 15 noiembrie 2010. Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile din legile în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile legii fundamentale, pe durata acestui termen respectivele dispoziții fiind suspendate de drept.

La alin. (4) al articolului menționat se prevede că deciziile Curții Constituționale, de la data publicării în M. Of. al României, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, aceleași dispoziții regăsindu-se și în textul cuprins la art. 31 din Legea nr. 47/1992 referitoare la organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare. În raport de această reglementare, constituțională și legală, s-a pus problema dacă declararea neconstituționalității unui text de lege prin decizie a Curții Constituționale, care produce efecte pentru viitor și erga omnes, se aplică și acțiunilor în curs sau numai situației celor care nu au formulat încă o cerere în acest sens.

Se reține că această problemă de drept a fost dezlegată prin decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte în soluționarea recursului în interesul legii, în sensul că s-a stabilit că decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale produce efecte juridice asupra proceselor în curs de judecată la data publicării acesteia în M. Of., cu excepția situației în care la această dată era deja pronunțată o hotărâre definitivă. Cu alte cuvinte, urmare a Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziei instanței de contencios constituțional în M. Of.

Or, în speță, la data publicării în M. Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010 a Deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010, nu se pronunțase în apel decizia atacată, cauza nefiind deci soluționată definitiv la data publicării respectivei decizii. Nu se poate spune, deci, că fiind promovată acțiunea la un moment la care era în vigoare art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, aceasta ar presupune ca efectele textului de lege să se întindă pe toată durata desfășurării procedurii judiciare, întrucât nu suntem în prezența unui act juridic convențional ale cărui efecte să fie guvernate după regula tempus regit actum. Dimpotrivă, este vorba despre o situație juridică obiectivă și legală, în desfășurare, căreia îi este incident noul cadru normativ creat prin declararea neconstituționalității, ivit înaintea definitivării sale.

Cum norma tranzitorie cuprinsă la art. 147 alin. (4) din Constituție este una imperativă de ordine publică, aplicarea ei generală și imediată nu poate fi tăgăduită, deoarece altfel ar însemna ca un act neconstituțional să continue să producă efecte juridice, ca și când nu ar fi apărut niciun element nou în ordinea juridică, ceea ce Constituția refuză în mod categoric. Pe de altă parte, împrejurarea că deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor, dă expresie unui alt principiu constituțional, acela al neretroactivității, ceea ce înseamnă că nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite.

În speță, nu există însă un drept definitiv câștigat, iar reclamanta nu era titulara unui bun susceptibil de protecție în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme la data publicării deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010 nu exista o hotărâre definitivă, care să fi confirmat dreptul său. Concluzionând, prin intervenția instanței de contencios constituțional, urmare sesizării acesteia cu o excepție de neconstituționalitate, s-a dat eficiență unui mecanism normal într-un stat democratic, realizându-se controlul a posteriori de constituționalitate.

De aceea, nu se poate susține că prin constatarea neconstituționalității textului de lege și lipsirea lui de efecte erga omnes și ex nunc ar fi afectat procesul echitabil, pentru că acesta nu se poate desfășura făcând abstracție de cadrul normativ legal constituțional, ale cărui limite au fost determinate în respectul preeminenței dreptului, al coerenței și al stabilității juridice. Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, cu consecința menținerii deciziei pronunțate de instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.(P.)I. împotriva deciziei nr. 26/ A din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2012.