ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 781/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

instanței de apel

Prin decizia nr. 26/ A

din 3 februarie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie a admis apelul declarat de pârâtul

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.

2656 din 21 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă.

Sentința a fost

schimbată în parte și a fost respinsă cererea de obligare a pârâtului la plata

sumei de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

A fost respins ca

nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că prin deciziile nr. 1358/2010 și 1360/2010, Curtea

Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 5 alin. (1) lit. a)

teza I din Legea nr. 221/2009.

În intervalul de 45

de zile de la publicarea acestor decizii nu a fost adoptat nici un act normativ

prin care prevederile declarate neconstituționale să fie puse în acord cu

Constituția, astfel încât prevederile declarate neconstituționale și-au încetat

efectele.

Față de

obligativitatea deciziilor Curții Constituționale, prevederile art. 5 alin. (1)

lit. a) nu mai pot constitui temei juridic pentru acordarea de despăgubiri

pentru prejudiciul moral, ca măsuri reparatorii în favoarea persoanelor care au

făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic.

Întrucât Statul Român

nu mai poate fi obligat la plata unor astfel de despăgubiri solicitate de

reclamant nu se poate pune nici problema majorării cuantumului despăgubirilor

stabilite de prima instanță.

2.1. Motive

Reclamanta a declarat

recurs prin care, după ce a făcut o prezentare a modului în care s-a desfășurat

judecata în celelalte etape procesuale, a arătat următoarele:

Este adevărat că

Legea nr. 221/2009, deși a fost discutată în Parlament timp de trei ani, are o

redactare deosebit de defectuoasă și ulterior s-au făcut modificări, conform

logicii, că au dreptul la despăgubiri morale și cei față de care au fost luate

măsuri administrative politice abuzive, dar tot defectuos redactate.

Se ajunge ca România

să fie condamnată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru că libertatea

unui om nu se poate determina după cum este pe o parte sau alta a gratiilor.

Apelul declarat de

Statul Român a fost admis cu motivarea că s-a constatat de Curtea

Constituțională ca fiind neconstituționale anumite texte de lege. Dacă așa se

interpretează o lege se ajunge ca cel față de care au fost luate măsuri

administrative politice abuzive să mai primească o floare la butonieră.

Este adevărat că

Parlamentul nostru în 45 de zile de la constatările Curții Constituționale

trebuia să discute și să pună Legea nr. 221/2009 și Ordonanțele de Urgență ale

Guvernului de acord cu Constituția, dar știm cum lucrează Parlamentul nostru,

dacă i-au trebuit aproape patru ani să elaboreze legea nu ne puteam aștepta ca

în 45 de zile să pună pe ordinea de zi problema, mai ales când nu au interes în

acest sens.

2.2. Analiza

recursului

Recursul nu este

întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente, instanța de recurs

încadrând, față de art. 306 alin. (3) C. proc. civ., aspectele enunțate prin

cererea de recurs, în critici de analizat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Criticile referitoare

la respingerea cererii de acordare a daunelor morale, față de greșita

înlăturare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 urmează a fi

analizate din perspectiva deciziei nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, decizie

publicată în M. Of. nr. 789 din 7 noiembrie 2011.

Problema de drept

care se pune în speță nu este deci cea a îndreptățirii reclamantei la acordarea

daunelor morale în condițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009,

ci aceea dacă respectivul text de lege mai poate fi aplicat cauzei supusă

analizei, în condițiile în care a fost declarat neconstituțional, printr-un

control a posteriori de constituționalitate, prin Decizia Curții

Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie 2010, publicată în M. Of. al României

nr. 761 din 15 noiembrie 2010.

Potrivit art. 147 alin.

(1) din Constituție, dispozițiile din legile în vigoare, constatate ca fiind

neconstituționale, își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea

deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de

acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile legii fundamentale, pe

durata acestui termen respectivele dispoziții fiind suspendate de drept.

La alin. (4) al

articolului menționat se prevede că deciziile Curții Constituționale, de la

data publicării în M. Of. al României, sunt general obligatorii și au putere

numai pentru viitor, aceleași dispoziții regăsindu-se și în textul cuprins la art.

31 din Legea nr. 47/1992 referitoare la organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, cu modificările și completările ulterioare.

În raport de această

reglementare, constituțională și legală, s-a pus problema dacă declararea

neconstituționalității unui text de lege prin decizie a Curții Constituționale,

care produce efecte pentru viitor și erga omnes, se aplică și acțiunilor în

curs sau numai situației celor care nu au formulat încă o cerere în acest sens.

Se reține că această

problemă de drept a fost dezlegată prin decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011,

pronunțată de Înalta Curte în soluționarea recursului în interesul legii, în

sensul că s-a stabilit că decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale

produce efecte juridice asupra proceselor în curs de judecată la data

publicării acesteia în M. Of., cu excepția situației în care la această dată

era deja pronunțată o hotărâre definitivă.

Cu alte cuvinte,

urmare a Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, dispozițiile art. 5 alin.

(1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot

constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data

publicării deciziei instanței de contencios constituțional în M. Of.

Or, în speță, la data

publicării în M. Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010 a Deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010, nu se pronunțase în apel decizia atacată, cauza

nefiind deci soluționată definitiv la data publicării respectivei decizii.

Nu se poate spune,

deci, că fiind promovată acțiunea la un moment la care era în vigoare art. 5 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, aceasta ar presupune ca efectele textului

de lege să se întindă pe toată durata desfășurării procedurii judiciare,

întrucât nu suntem în prezența unui act juridic convențional ale cărui efecte

să fie guvernate după regula tempus regit actum.

Dimpotrivă, este

vorba despre o situație juridică obiectivă și legală, în desfășurare, căreia îi

este incident noul cadru normativ creat prin declararea neconstituționalității,

ivit înaintea definitivării sale.

Cum norma tranzitorie

cuprinsă la art. 147 alin. (4) din Constituție este una imperativă de ordine

publică, aplicarea ei generală și imediată nu poate fi tăgăduită, deoarece

altfel ar însemna ca un act neconstituțional să continue să producă efecte

juridice, ca și când nu ar fi apărut niciun element nou în ordinea juridică,

ceea ce Constituția refuză în mod categoric.

Pe de altă parte,

împrejurarea că deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru

viitor, dă expresie unui alt principiu constituțional, acela al

neretroactivității, ceea ce înseamnă că nu se poate aduce atingere unor

drepturi definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite.

În speță, nu există

însă un drept definitiv câștigat, iar reclamanta nu era titulara unui bun susceptibil

de protecție în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme la data publicării deciziei Curții

Constituționale nr. 1358/2010 nu exista o hotărâre definitivă, care să fi

confirmat dreptul său.

Concluzionând, prin

intervenția instanței de contencios constituțional, urmare sesizării acesteia

cu o excepție de neconstituționalitate, s-a dat eficiență unui mecanism normal

într-un stat democratic, realizându-se controlul a posteriori de constituționalitate.

De aceea, nu se poate

susține că prin constatarea neconstituționalității textului de lege și lipsirea

lui de efecte erga omnes și ex nunc ar fi afectat procesul echitabil, pentru că

acesta nu se poate desfășura făcând abstracție de cadrul normativ legal

constituțional, ale cărui limite au fost determinate în respectul preeminenței

dreptului, al coerenței și al stabilității juridice.

Pentru toate aceste

considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, cu consecința menținerii

deciziei pronunțate de instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta A.(P.)I. împotriva deciziei nr. 26/ A

din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2012.