ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4838/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 10 martie 2010 la Tribunalul Mureș reclamantul C.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice - DGFP Mureș ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat la plata de despăgubiri pentru daunele materiale și morale cauzate prin arestarea sa și a tatălui său, C.I., în data de 1 noiembrie 1946, detenția ce a urmat și cercetarea lor de către organele de securitate.

Prin Sentința civilă nr. 718 din 15 aprilie 2010 Tribunalul Mureș a admis în parte cererea, a constatat că reclamantul a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic constând în reținerea abuzivă în cursul anului 1947, a obligat pârâtul la plata către reclamant a echivalentului în RON a sumei de 15.000 euro, la cursul practicat de Banca Națională a României din data plății, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale cauzate prin aplicarea măsurii administrative cu caracter politic menționată anterior și a respins ca neîntemeiate celelalte cereri ale reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că probele administrate în cauză confirmă susținerile reclamantului cu referire la caracterul politic al măsurii dispusă asupra sa în perioada anilor 1946 - 1947. Astfel, potrivit Sentinței penale nr. 181/1947 a Curții Marțiale a Comandamentului 6 Teritorial, reclamantul a fost arestat la data de 1 noiembrie 1946 și cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de armă, prin hotărârea respectivă fiind achitat. A fost eliberat la data de 22 ianuarie 1947. Prin Sentința civilă nr. 35 din 8 ianuarie 2003 a Tribunalului Mureș s-a constatat că reclamantul s-a aflat în perioada menționată anterior în situația prevăzută de art. 1 lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1991, astfel că prin Decizia nr. 1598/R din 17 aprilie 2003 a DGMSS Mureș i s-a stabilit o indemnizație lunară de 300.000 ROL.

Prin Decizia nr. 1234 din 12 iulie 2007 a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă s-a constatat că reclamantul a fost supus din motive politice unor măsuri administrative abuzive, recunoscându-i-se calitatea de „luptător în rezistența anticomunistă”, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 214/1999. În privința prejudiciului moral s-a reținut că probele administrate dovedesc încălcări aduse valorilor fundamentale ale ființei umane, ocrotite prin art. 22 din Constituția României. Reclamantului i-a fost încălcat dreptul la libertate fizică și psihică, dreptul la instruire, atingeri care în temeiul prevederilor art. 998 și 999 C. civ., justifică o reparație morală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta DGFP Mureș, în numele și pentru Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței criticate și în consecință respingerea acțiunii promovate ca neîntemeiate. În motivarea apelului a arătat că în cază nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de dispozițiile Legii nr. 221/2009, instanța de fond neanalizând incidența dispozițiilor art. 3 din lege. Despăgubirile acordate au fost lăsate doar la aprecierea subiectivă a reclamantului, cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond depășind pragul instituit de dispozițiile Legii nr. 221/2009, astfel cum a fost modificat prin O.U.G.

nr. 62/2010. Reclamantul nu a făcut dovada faptului că măsura administrativă luată asupra sa și a antecesorului său a fost dispusă urmare săvârșirii unor infracțiuni din motive politice prin care s-a urmărit unul din scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999. Ulterior, apelanta a depus la dosar o precizare, solicitând ca la soluționarea cauzei să se ia în considerare Deciziile Curții Constituționale, nr. 1354/2010 și 1358/2010, prin care s-a declarat neconstituționalitatea prevederilor art. I pct. 1 și art. II din O.U.G. nr. 62/2010 și art. 5 alin. (1) lit. a) din Lege nr. 221/2009. Prin Decizia nr. 29A din 87 februarie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentința, a respins cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor morale, a menținut celelalte dispoziții.

Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că prin Decizia nr. 1354/2010 a Curții Constituționale, dispozițiile art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 62/2010, care au modificat prevederile art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009 și au stabilit cuantumul maxim al despăgubirilor ce puteau fi acordate pentru prejudiciul moral, au fost declarate neconstituționale. Totodată, prin Deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1360/2010, publicate în M. Of. al României nr. 761 din 15 noiembrie 2010, au fost declarate neconstituționale și prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009.

Sub acest aspect s-a avut în vedere că potrivit art. 147 din Constituția României și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate neconstituționale își încetează efectele juridice în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile constituționale cu dispozițiile Constituției. În speță, cererea formulată de reclamant cu privire la despăgubiri ar trebui analizată prin prisma prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, însă în intervalul de 45 de zile nu a fost adoptat nici un act normativ prin care prevederile declarate neconstituționale să fie puse în acord cu Constituția.

În acest context, termenul de 45 de zile fiind împlinit, în conformitate cu dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituția României și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, care au fost declarate neconstituționale și-au încetat efectele. Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie. Față de obligativitatea deciziilor Curții Constituționale, prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 nu mai pot constitui în prezent temei juridic pentru acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral, ca măsuri reparatorii în favoarea persoanelor care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic sau în favoarea descendenților acestora.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul și pârâtul. Reclamantul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În critici se susține că și-a precizat acțiunea: și anume art. 504 alin. (2) și 505 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 998 și 999 C. civ.; - Deciziile nr. 1358 și nr. 1360 din 2010 ale Curții Constituționale nu sunt aplicabile. Pârâta nu a structurat criticile conform art. 304 C. proc. civ. Din analiza lor rezultă că pot fi încadrate în conținutul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În critici se arată că: - art. 3 din Legea nr. 221/2009 prevede limitativ o serie de acte normative în temeiul cărora au fost dispuse măsuri administrative cu caracter politic; - reclamantul a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să îi fie acordate despăgubiri pentru daunele materiale și morale cauzate prin arestarea sa și a tatălui în data de 1 noiembrie 1946, detenția ce a urmat și cercetarea de către organele securității și obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 euro pentru prejudiciul moral suferit; Instanța de fond și instanța de apel - pentru constatarea caracterului politic a unor măsuri administrative altele decât cele prevăzute la art. 3 se impunea să analizeze incidența dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009 la care face trimitere art. 4 alin. (2) din actul normativ anterior menționat.

Trebuia avut în vedere faptul că reclamantul nu a solicitat și constatarea caracterului politic al măsurilor luate împotriva sa, ci doar acordarea de despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit urmare măsurii administrative dispuse; - față de dispozițiile art. 1 alin. (3) raportate la art. 2 alin. (1) din O.U. G. nr. 214/1999 în ipoteza în care în cuprinsul acțiunii s-ar fi solicitat solicitarea constatării caracterului politic al măsurii administrative - aceasta ar fi considerată o cerere de repunere în termenul prevăzut de O.U.G. nr. 214/1999.

Analizând cele două recursuri, se constată că recursul pârâtei este fondat, iar recursul reclamantului este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 din Legea nr. 221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la 6 martie 1945. Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în art. 185 - 187, 190, 191, 193 1 , 194 1 - 194 4 , 196 1 , 197, 207 - 209, 209 1 - 209 6 , 210 - 218, 218 1 , 219 - 222, 224, 225, 227, 227 1 , 228, 228 1 , 229, 230, 231 1 , 258 - 261, 267, 268 7 , 268 8 , 268 12 , 268 14 , 268 29 , 268 30 , art. 284 ultimul alineat, art. 325 - 329, 349, 350 și 578 6 C. pen.

din 1936, republicat în M. Of. Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948 cu modificările și completările ulterioare. Alin. (3) al art. 1 din Legea nr. 221/2009 prevede că mai constituie condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul din scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001 cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, raportând dispozițiile legale sus evocate la situația de fapt conturată în cauză prin probele administrate, rezultă că situația reclamantului nu face obiect al Legii nr. 221/2009. Prin Sentința nr. 181 din 22 ianuarie 1947 „cu unanimitate de voturi, făcând aplicațiunea art. 35 din Decretul-lege nr. 677/1941 combinat cu art. 314 C.J.M., 157,158 C. pen. condamnă pe inculpatul C.I. din comuna Goreni, județul Mureș la 15 (cincisprezece) zile închisoare corecțională pentru faptul de deținere de armă. În baza art. 488 C.J.M. compută arestul preventiv. Făcând aplicațiunea art. 4 alin. (1) pct. 1 achită de orice penalitate pe învinuitul C.A. din comuna Goreni, județul Mureș, art. 326 C.J.M.

mai obligă și la plata sumei de 5.000 (cinci mii) RON cheltuieli de judecată pe inculpatul C.I.” Aceeași împrejurare referitoare la portul ilegal de armă, motiv pentru care reclamantul și tatăl său au fost înaintați Curții Marțiale în anul 1946 rezultă și din adresa Serviciului Român de Informații nr. 33981 din 19 iunie 2002. Acest fapt de port ilegal de armă nu are caracter politic și pe cale de consecință nu se circumscrie dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 221/2009. Sub acest aspect este lipsit de relevanță că reclamantului și antecesorului său li s-au recunoscut drepturi în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 și O.U.G. nr. 214/1999. Pentru considerentele expuse, fără a mai analiza celelalte critici în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantului va fi respins, iar recursul pârâtei va fi admis, cu consecința modificării în parte a deciziei recurate în sensul schimbării în parte a sentinței și respingerii în tot a acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mureș în numele Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva Deciziei nr. 29/A din 8 februarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și de familie, pe care o modifică în parte în sensul că schimbă în parte sentința și respinge în tot acțiunea formulată de reclamantul A.C. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.C. împotriva aceleiași hotărâri. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2012. Procesat de GGC - LM