ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4838/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4838/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 10

martie 2010 la Tribunalul Mureș reclamantul C.A. a solicitat în contradictoriu

cu pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice - DGFP Mureș ca prin

hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat la plata de despăgubiri

pentru daunele materiale și morale cauzate prin arestarea sa și a tatălui său,

C.I., în data de 1 noiembrie 1946, detenția ce a urmat și cercetarea lor de

către organele de securitate.

Prin Sentința civilă

nr. 718 din 15 aprilie 2010 Tribunalul Mureș a admis în parte cererea, a

constatat că reclamantul a făcut obiectul unei măsuri administrative cu

caracter politic constând în reținerea abuzivă în cursul anului 1947, a obligat

pârâtul la plata către reclamant a echivalentului în RON a sumei de 15.000

euro, la cursul practicat de Banca Națională a României din data plății, cu

titlu de despăgubiri pentru daunele morale cauzate prin aplicarea măsurii

administrative cu caracter politic menționată anterior și a respins ca

neîntemeiate celelalte cereri ale reclamantului.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut că probele administrate în cauză

confirmă susținerile reclamantului cu referire la caracterul politic al măsurii

dispusă asupra sa în perioada anilor 1946 - 1947. Astfel, potrivit Sentinței

penale nr. 181/1947 a Curții Marțiale a Comandamentului 6 Teritorial,

reclamantul a fost arestat la data de 1 noiembrie 1946 și cercetat pentru

săvârșirea infracțiunii de deținere de armă, prin hotărârea respectivă fiind

achitat. A fost eliberat la data de 22 ianuarie 1947. Prin Sentința civilă nr.

35 din 8 ianuarie 2003 a Tribunalului Mureș s-a constatat că reclamantul s-a

aflat în perioada menționată anterior în situația prevăzută de art. 1 lit. b)

din Decretul-lege nr. 118/1991, astfel că prin Decizia nr. 1598/R din 17

aprilie 2003 a DGMSS Mureș i s-a stabilit o indemnizație lunară de 300.000 ROL.

Prin Decizia nr. 1234 din 12 iulie 2007 a Comisiei pentru constatarea calității

de luptător în rezistența anticomunistă s-a constatat că reclamantul a fost

supus din motive politice unor măsuri administrative abuzive, recunoscându-i-se

calitatea de „luptător în rezistența anticomunistă”, potrivit dispozițiilor

O.U.G. nr. 214/1999.

În privința

prejudiciului moral s-a reținut că probele administrate dovedesc încălcări

aduse valorilor fundamentale ale ființei umane, ocrotite prin art. 22 din

Constituția României. Reclamantului i-a fost încălcat dreptul la libertate

fizică și psihică, dreptul la instruire, atingeri care în temeiul prevederilor

art. 998 și 999 C. civ., justifică o reparație morală.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel pârâta DGFP Mureș, în numele și pentru Statul Român,

reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin care a solicitat admiterea

apelului, schimbarea în parte a sentinței criticate și în consecință

respingerea acțiunii promovate ca neîntemeiate.

În motivarea apelului

a arătat că în cază nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de

dispozițiile Legii nr. 221/2009, instanța de fond neanalizând incidența

dispozițiilor art. 3 din lege. Despăgubirile acordate au fost lăsate doar la

aprecierea subiectivă a reclamantului, cuantumul daunelor morale acordate de

instanța de fond depășind pragul instituit de dispozițiile Legii nr. 221/2009,

astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 62/2010.

Reclamantul nu a

făcut dovada faptului că măsura administrativă luată asupra sa și a

antecesorului său a fost dispusă urmare săvârșirii unor infracțiuni din motive

politice prin care s-a urmărit unul din scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1)

din O.U.G. nr. 214/1999.

Ulterior, apelanta a

depus la dosar o precizare, solicitând ca la soluționarea cauzei să se ia în

considerare Deciziile Curții Constituționale, nr. 1354/2010 și 1358/2010, prin

care s-a declarat neconstituționalitatea prevederilor art. I pct. 1 și art. II

din O.U.G. nr. 62/2010 și art. 5 alin. (1) lit. a) din Lege nr. 221/2009.

Prin Decizia nr. 29A

din 87 februarie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie a admis apelul pârâtului, a

schimbat în parte sentința, a respins cererea de obligare a pârâtului la plata

daunelor morale, a menținut celelalte dispoziții.

Pentru a pronunța

această decizie instanța a reținut că prin Decizia nr. 1354/2010 a Curții

Constituționale, dispozițiile art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 62/2010, care au

modificat prevederile art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009 și au stabilit

cuantumul maxim al despăgubirilor ce puteau fi acordate pentru prejudiciul

moral, au fost declarate neconstituționale.

Totodată, prin

Deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1360/2010, publicate în M.

Of. al României nr. 761 din 15 noiembrie 2010, au fost declarate

neconstituționale și prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea

nr. 221/2009.

Sub acest aspect s-a

avut în vedere că potrivit art. 147 din Constituția României și art. 31 alin.

(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate

neconstituționale își încetează efectele juridice în termen de 45 de zile de la

publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul

sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile constituționale cu

dispozițiile Constituției.

În speță, cererea

formulată de reclamant cu privire la despăgubiri ar trebui analizată prin

prisma prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, însă în

intervalul de 45 de zile nu a fost adoptat nici un act normativ prin care

prevederile declarate neconstituționale să fie puse în acord cu Constituția.

În acest context,

termenul de 45 de zile fiind împlinit, în conformitate cu dispozițiile art. 147

alin. (1) din Constituția României și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,

prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, care au fost declarate

neconstituționale și-au încetat efectele.

Potrivit art. 31

alin. (1) din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constată

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.

Față de

obligativitatea deciziilor Curții Constituționale, prevederile art. 5 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 221/2009 nu mai pot constitui în prezent temei juridic

pentru acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral, ca măsuri reparatorii

în favoarea persoanelor care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu

caracter politic sau în favoarea descendenților acestora.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamantul și pârâtul.

Reclamantul a invocat

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În critici se susține

că și-a precizat acțiunea: și anume art. 504 alin. (2) și 505 alin. (1) și (2)

C. proc. pen. raportat la art. 998 și 999 C. civ.;

- Deciziile nr. 1358

și nr. 1360 din 2010 ale Curții Constituționale nu sunt aplicabile.

Pârâta nu a

structurat criticile conform art. 304 C. proc. civ. Din analiza lor rezultă că

pot fi încadrate în conținutul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În critici se arată

că:

- art. 3 din Legea

nr. 221/2009 prevede limitativ o serie de acte normative în temeiul cărora au

fost dispuse măsuri administrative cu caracter politic;

- reclamantul a

solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să îi fie acordate despăgubiri

pentru daunele materiale și morale cauzate prin arestarea sa și a tatălui în

data de 1 noiembrie 1946, detenția ce a urmat și cercetarea de către organele

securității și obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 euro pentru

prejudiciul moral suferit;

Instanța de fond și

instanța de apel - pentru constatarea caracterului politic a unor măsuri

administrative altele decât cele prevăzute la art. 3 se impunea să analizeze

incidența dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009 la care face

trimitere art. 4 alin. (2) din actul normativ anterior menționat. Trebuia avut

în vedere faptul că reclamantul nu a solicitat și constatarea caracterului

politic al măsurilor luate împotriva sa, ci doar acordarea de despăgubiri

morale pentru prejudiciul suferit urmare măsurii administrative dispuse;

- față de

dispozițiile art. 1 alin. (3) raportate la art. 2 alin. (1) din O.U. G. nr.

214/1999 în ipoteza în care în cuprinsul acțiunii s-ar fi solicitat solicitarea

constatării caracterului politic al măsurii administrative - aceasta ar fi

considerată o cerere de repunere în termenul prevăzut de O.U.G. nr. 214/1999.

Analizând cele două

recursuri, se constată că recursul pârâtei este fondat, iar recursul

reclamantului este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din

Legea nr. 221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare

dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6

martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru fapte săvârșite înainte de data de 6

martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față

de regimul totalitar instaurat la 6 martie 1945.

Constituie de drept

condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute

în art. 185 - 187, 190, 191, 193

1

, 194

1

- 194

4

,

196

1

, 197, 207 - 209, 209

1

- 209

6

, 210 - 218,

218

1

, 219 - 222, 224, 225, 227, 227

1

, 228, 228

1

,

229, 230, 231

1

, 258 - 261, 267, 268

7

, 268

8

,

268

12

, 268

14

, 268

29

, 268

30

, art.

284 ultimul alineat, art. 325 - 329, 349, 350 și 578

6

C. pen. din

1936, republicat în M. Of. Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948 cu

modificările și completările ulterioare.

Alin. (3) al art. 1

din Legea nr. 221/2009 prevede că mai constituie condamnare cu caracter politic

și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru

orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a

urmărit unul din scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr.

214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă

persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice,

persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri

administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de

împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat

în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001 cu

modificările și completările ulterioare.

Astfel, raportând

dispozițiile legale sus evocate la situația de fapt conturată în cauză prin

probele administrate, rezultă că situația reclamantului nu face obiect al Legii

nr. 221/2009.

Prin Sentința nr. 181

din 22 ianuarie 1947 „cu unanimitate de voturi, făcând aplicațiunea art. 35 din

Decretul-lege nr. 677/1941 combinat cu art. 314 C.J.M., 157,158 C. pen.

condamnă pe inculpatul C.I. din comuna Goreni, județul Mureș la 15 (cincisprezece)

zile închisoare corecțională pentru faptul de deținere de armă. În baza art.

488 C.J.M. compută arestul preventiv. Făcând aplicațiunea art. 4 alin. (1) pct.

1 achită de orice penalitate pe învinuitul C.A. din comuna Goreni, județul

Mureș, art. 326 C.J.M. mai obligă și la plata sumei de 5.000 (cinci mii) RON

cheltuieli de judecată pe inculpatul C.I.” Aceeași împrejurare referitoare la

portul ilegal de armă, motiv pentru care reclamantul și tatăl său au fost

înaintați Curții Marțiale în anul 1946 rezultă și din adresa Serviciului Român

de Informații nr. 33981 din 19 iunie 2002.

Acest fapt de port

ilegal de armă nu are caracter politic și pe cale de consecință nu se

circumscrie dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 221/2009.

Sub acest aspect este

lipsit de relevanță că reclamantului și antecesorului său li s-au recunoscut

drepturi în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 și O.U.G. nr. 214/1999.

Pentru considerentele

expuse, fără a mai analiza celelalte critici în temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantului

va fi respins, iar recursul pârâtei va fi admis, cu consecința modificării în

parte a deciziei recurate în sensul schimbării în parte a sentinței și

respingerii în tot a acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mureș în

numele Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva Deciziei nr.

29/A din 8 februarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă

și asigurări sociale pentru minori și de familie, pe care o modifică în parte

în sensul că schimbă în parte sentința și respinge în tot acțiunea formulată de

reclamantul A.C.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul A.C. împotriva aceleiași hotărâri.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 iunie 2012.

Procesat de GGC - LM