ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 800/2012

Asupra recursului de față : Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de 10 mai 2010, reclamantul T.I., în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUREȘ a solicitat instanței să se constate că a fost condamnat politic la pedeapsa închisorii de 2 ani prin sentința penală nr. 276/1957 a Tribunalului Militar Cluj; să se constate că i s-a impus măsura administrativă cu caracter politic a domiciliului forțat în localitatea Turda; să se constate că i s-a impus măsura administrativă cu caracter politic a includerii în detașamentele de munca forjată; să fie obligat pârâtul la plata sumei de 3.000.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale cauzate.

Prin sentința civilă nr. 1831 din 18 noiembrie 2010, Tribunalul Mureș a respins ca lipsită de obiect cererea formulată de reclamantul T.I. privind constatarea caracterului politic al condamnării privind sentința penală nr. 276 din 29 august 1957 a Tribunalului Militar Cluj; a respins ca neîntemeiate cererile formulate de același reclamant privind constatarea caracterului politic al măsurilor administrative vizând stabilirea domiciliului obligatoriu, includerea în detașamentele de muncă forțată și acordarea de despăgubiri, atât pentru condamnarea cu caracter politic cât și pentru măsurile administrative.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut cu referire la condamnarea, obiect al sentinței penale nr. 276 din 29 august 1957 a Tribunalului Militar Cluj, că infracțiunea pentru care a fost condamnat reclamantul este inclusă în enumerarea legală cuprinsă în art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, astfel că în această situație nu se impune ca instanța să analizeze motivele invocate in susținerea cererii, caracterul politic fiind recunoscut de drept, iar în privința măsurilor administrative tribunalul a reținut că reclamantul nu a produs nicio probă în acest sens. In ceea ce privește despăgubirile solicitate, instanța de fond a făcut aplicarea Deciziilor Curții Constituționale nr. 1358 și nr. 1360 din 21 octombrie 2010 respingând acest capăt de cerere.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamantul solicitând admiterea apelului și pe cale de consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, acesta nedepunând la dosarul cauzei motivele de apel. Curtea de Apel Tg. Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 68/A din 2 iunie 2011 a admis apelul declarat de reclamantul T.I., a schimbat în parte sentința atacată și a constatat caracterul politic al condamnării reclamantului la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 276 din 29 august 1957 a Tribunalului Militar Cluj. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în mod greșit prima instanță a respins ca lipsită de obiect cererea formulată de reclamantul T.I.

privind constatarea caracterului politic al condamnării privind sentința penală nr. 276 din 29 august 1957 a Tribunalului Militar Cluj, întrucât în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 4 din Legea nr. 221/2009, potrivit cărora, persoanele care au fost condamnate politic pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) din lege se pot adresa instanței pentru a se constata caracterul politic al acestor condamnări. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUREȘ, întemeiat pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul menținerii hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Critica adusă deciziei atacate se referă în esență la faptul că, în mod greșit instanța de apel a admis apelul reclamantului și a constatat caracterul politic al condamnării reclamantului la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 276 din 29 august 1957 a Tribunalului Militar Cluj, având în vedere că această cerere nu putea fi catalogată decât ca fiind o cerere de repunere în termenul prevăzut de dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999, pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, iar prin dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 64/2002, pentru modificarea și completarea O.U.G.

nr. 214/1999 s-a prevăzut că cererea poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unor măsuri administrative abuzive ori, după decesul acesteia, de soțul sau rudele până la gradul patru inclusiv, până cel mai târziu la data de 31 decembrie 2003. Mai susține recurentul că, finalitatea urmărită de către legiuitor prin conținutul Legii nr. 221/2009 a fost de constatare a caracterului politic a anumitor fapte săvârșite din motive politice, iar în raport de acest lucru, consideră că, cererea reclamantului de constatare a caracterului politic al condamnării la pedeapsa cu închisoare dispusă prin sentința penală nr. 276 din 29 august 1957 pronunțată de Tribunalul Militar Cluj nu putea fi catalogată decât ca inadmisibilă.

Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul pârâtului să fie respins, pentru următoarele considerente : Referitor la capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii privind pedeapsa închisorii de 2 ani se constată că în mod corect a apreciat instanța de apel că prima instanță, fiind investită cu acest petit, avea obligația de a analiza pretenția reclamantului și de a constata, prin hotărâre judecătorească, caracterul politic al condamnării în baza dispoziției legale invocate prin acțiune, fără însă a mai fi necesar să administreze probe în sensul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 221/2009, întrucât legiuitorul însuși a precizat caracterul politic pentru infracțiunea pentru care reclamantul a fost condamnat, însă nu dispune în sensul îndeplinirii vreunei formalități în acest sens.

În raport de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 221/2009, persoanele care au fost condamnate politic pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) din lege se pot adresa instanței pentru a se constata caracterul politic al acestor condamnări, sens în care se consideră din interpretarea normei mai sus-evocate, că pentru constarea caracterului politic al condamnărilor enumerate în art. 1 alin. (2), nu este necesară administrarea de probe, fiind necesară și posibilă doar mijlocirea instanței. Cu privire la măsurile cu caracter administrativ se constată că instanța de apel a apreciat în mod just că reclamantul nu a depus alte probe la dosarul cauzei, sens în care s-a menținut soluția primei instanțe referitoare la respingerea petitelor privind caracterul politic al măsurilor administrative.

In ceea ce privesc daunelor morale solicitate prin acțiune s-a reținut că temeiul de drept al acțiunii îl constituie art. 5 din Legea nr. 221/2009, prevederi care în forma anterioară dispuneau că, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv, poate solicita instanței de judecată acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, reclamantul îndeplinind condițiile impuse de acest text legal, astfel că a depus acțiunea pendinte. Acest text de lege a fost modificat prin O.U.G. 62 din 30 iunie 2010, care a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1354 din 20 octombrie 2010 în vigoare de la 15 noiembrie 2010. De asemenea, prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi au fost declarate neconstituționale prin Deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept". De la data publicării acestor decizii, a expirat termenul de 45 de zile, fără ca Guvernul, respectiv Parlamentul, să modifice în vreun fel legea, respectiv ordonanța de urgență declarate neconstituționale.

În aceste condiții, s-a constatat că temeiul juridic în baza căruia au fost solicitate daunele morale nu mai subzistă, astfel că petitele din acțiunea reclamantului care vizau acest aspect sunt lipsite de temei juridic, cum în mod corect au reținut cele două instanțe. In speță, la data publicării în M.Of. Partea I nr. 761 din 15 noiembrie 2010 a deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010 nu se pronunțase decizia din faza procesuală a apelului, cauza fiind soluționată definitiv de Curtea de Apel Tg. Mureș la data de 2 iunie 2011. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA

GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUREȘ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUREȘ împotriva deciziei nr. 68/A din 2 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2012.