ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 800/2012

Asupra recursului de față :

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Mureș la data de 10 mai 2010, reclamantul T.I., în contradictoriu

cu pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin

DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUREȘ a solicitat instanței să se constate

că a fost condamnat politic la pedeapsa închisorii de 2 ani prin sentința

penală nr. 276/1957 a Tribunalului Militar Cluj; să se constate că i s-a impus

măsura administrativă cu caracter politic a domiciliului forțat în localitatea

Turda; să se constate că i s-a impus măsura administrativă cu caracter politic

a includerii în detașamentele de munca forjată; să fie obligat pârâtul la plata

sumei de 3.000.000 lei cu

titlu

de

despăgubiri pentru daunele morale cauzate.

Prin sentința civilă nr. 1831 din 18

noiembrie 2010, Tribunalul Mureș a respins ca lipsită de obiect cererea

formulată de reclamantul T.I. privind constatarea caracterului politic al

condamnării privind sentința penală nr. 276 din 29 august 1957 a Tribunalului

Militar Cluj; a respins ca neîntemeiate cererile formulate de același reclamant

privind constatarea caracterului politic al măsurilor administrative vizând

stabilirea domiciliului obligatoriu, includerea în detașamentele de muncă

forțată și acordarea de despăgubiri, atât pentru condamnarea cu caracter

politic cât și pentru măsurile administrative.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut cu referire la condamnarea, obiect al sentinței penale nr. 276 din 29

august 1957 a Tribunalului Militar Cluj, că infracțiunea pentru care a fost

condamnat reclamantul este inclusă în enumerarea legală cuprinsă în art. 1

alin. (2) din Legea nr. 221/2009, astfel că în această situație nu se impune ca

instanța să analizeze motivele invocate in susținerea cererii, caracterul

politic fiind recunoscut de drept, iar în privința măsurilor administrative

tribunalul a reținut că reclamantul nu a produs nicio probă în acest sens.

In ceea ce privește despăgubirile

solicitate, instanța de fond a făcut aplicarea Deciziilor Curții

Constituționale nr. 1358 și nr. 1360 din 21 octombrie 2010 respingând acest

capăt de cerere.

Împotriva acestei hotărâri, în termen

legal, a declarat apel reclamantul solicitând admiterea apelului și pe cale de

consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, acesta nedepunând la

dosarul cauzei motivele de apel.

Curtea de Apel Tg. Mureș, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia

nr. 68/A din 2 iunie 2011 a admis apelul declarat de reclamantul T.I., a

schimbat în parte sentința atacată și a constatat caracterul politic al

condamnării reclamantului la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală

nr. 276 din 29 august 1957 a Tribunalului Militar Cluj.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că, în mod greșit prima instanță a respins ca lipsită de obiect

cererea formulată de reclamantul T.I. privind constatarea caracterului politic

al condamnării privind sentința penală nr. 276 din 29 august 1957 a

Tribunalului Militar Cluj, întrucât în cauză, sunt incidente dispozițiile art.

4

din

Legea nr. 221/2009, potrivit

cărora, persoanele care au fost condamnate politic pentru alte fapte decât cele

prevăzute la art. 1 alin. (2) din lege se pot adresa instanței pentru a se

constata caracterul

politic

al

acestor condamnări.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal a declarat recurs pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR

PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUREȘ, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate în sensul menținerii hotărârii instanței de fond ca fiind

legală și temeinică.

Critica adusă deciziei atacate se

referă în esență la faptul că, în mod greșit instanța de apel a admis apelul

reclamantului și a constatat caracterul politic al condamnării reclamantului la

pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 276 din 29 august 1957 a

Tribunalului Militar Cluj, având în vedere că această cerere nu putea fi

catalogată decât ca fiind o cerere de repunere în termenul prevăzut de

dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999, pentru constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă, iar prin dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.G. nr.

64/2002, pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 214/1999 s-a prevăzut că

cererea poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unor măsuri

administrative abuzive ori, după decesul acesteia, de soțul sau rudele până la

gradul patru inclusiv, până cel mai târziu la data de 31 decembrie 2003.

Mai susține recurentul că, finalitatea

urmărită de către legiuitor prin conținutul Legii nr. 221/2009 a fost de

constatare a caracterului politic a anumitor fapte săvârșite din motive

politice, iar în raport de acest lucru, consideră că, cererea reclamantului de

constatare a caracterului politic al condamnării la pedeapsa cu închisoare

dispusă prin sentința penală nr. 276 din 29 august 1957 pronunțată de

Tribunalul Militar Cluj nu putea fi catalogată decât ca inadmisibilă.

Analizând criticile aduse deciziei

atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că

acestea sunt nefondate, urmând ca recursul pârâtului să fie respins, pentru

următoarele considerente :

Referitor la capătul de cerere privind

constatarea caracterului politic al măsurii privind pedeapsa închisorii de 2

ani se constată că în mod corect a apreciat instanța de apel că prima instanță,

fiind investită cu acest petit, avea obligația de a analiza pretenția

reclamantului și de a constata, prin hotărâre judecătorească, caracterul

politic al condamnării în baza dispoziției legale invocate prin acțiune, fără

însă a mai fi necesar să administreze probe în sensul dispozițiilor art. 4 din

Legea nr. 221/2009, întrucât legiuitorul însuși a precizat caracterul politic

pentru infracțiunea pentru care reclamantul a fost condamnat, însă nu dispune

în sensul îndeplinirii vreunei formalități în acest sens.

În raport de dispozițiile art. 4 din

Legea nr. 221/2009, persoanele care au fost condamnate politic pentru alte

fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) din lege se pot adresa instanței

pentru a se constata caracterul politic al acestor condamnări, sens în care se

consideră din interpretarea normei mai sus-evocate, că pentru constarea

caracterului politic al condamnărilor enumerate în art. 1 alin. (2), nu este

necesară administrarea de probe, fiind necesară și posibilă doar mijlocirea

instanței.

Cu privire la măsurile cu caracter

administrativ se constată că instanța de apel a apreciat în mod just că

reclamantul nu a depus alte probe la dosarul cauzei, sens în care s-a menținut

soluția primei instanțe referitoare la respingerea petitelor privind caracterul

politic al măsurilor administrative.

In ceea ce privesc daunelor morale

solicitate prin acțiune s-a reținut că temeiul de drept al acțiunii îl

constituie art. 5 din Legea nr. 221/2009, prevederi care în forma anterioară

dispuneau că, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în

perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și, după decesul acestei persoane,

soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv, poate

solicita instanței de judecată acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul

moral suferit prin condamnare, reclamantul îndeplinind condițiile impuse de

acest text legal, astfel că a depus acțiunea pendinte.

Acest text de lege a fost modificat

prin O.U.G. 62 din 30 iunie 2010, care a fost declarată neconstituțională prin

Decizia nr. 1354 din 20 octombrie 2010 în vigoare de la 15 noiembrie 2010. De

asemenea, prevederile art. 5 alin. (1)

lit.

a) teza întâi au fost declarate neconstituționale prin Deciziile Curții Constituționale

nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010.

Potrivit art. 147 alin. (1) din

Constituție, "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și

cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează

efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții

Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu

pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe

durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt

suspendate de drept".

De la data publicării acestor decizii,

a expirat termenul de 45 de zile, fără ca Guvernul, respectiv Parlamentul, să

modifice în vreun fel legea, respectiv ordonanța de urgență declarate

neconstituționale.

În aceste condiții, s-a constatat că

temeiul juridic în baza căruia au fost solicitate daunele morale nu mai

subzistă, astfel că petitele din acțiunea reclamantului care vizau acest aspect

sunt lipsite de temei juridic, cum în mod corect au reținut cele două instanțe.

In speță, la data publicării în M.Of.

Partea

I

nr. 761 din 15 noiembrie 2010 a

deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010 nu se pronunțase decizia din faza

procesuală a apelului, cauza fiind soluționată definitiv de Curtea de Apel Tg.

Mureș la data de 2 iunie 2011.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA

GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUREȘ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin

DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUREȘ împotriva deciziei nr. 68/A din 2

iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 februarie 2012.