ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1044/2010

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 797 din 2 iulie

2004, Curtea de Apel Oradea, evocând fondul, a admis acțiunea formulată,

însușită, precizată și completată de reclamanții K.S., K.E.E., K.S.L. și K.N.E.,

B.G., S.E., N.S.I., S.L., A.S. și S.A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul

local Oradea, Administrația Patrimoniului Imobiliar, Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, P.R., K.I., S.S. - junior, S.S. - senior și F.R.;

a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții S.L.,

S.A.M. și S.A.; a constatat trecerea abuzivă în proprietatea Statului Român a

imobilului înscris în C.F. 10881, nr. top 6228/15 și 97/6 Oradea; a dispus

repunerea în situația anterioară sub B2 și radierea înscrierilor din C.F. 16417

Oradea, respectiv sistarea C.F. 16417 Oradea și readucerea imobilului în C.F. 10881

Oradea, și a constatat nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare nr.

1511/1997 încheiat de R.A.G.C.L. Oradea ( antecesorul A.P.I. Oradea ) cu P.V.;

nr. 242/1996 încheiat cu K.I.; nr. 216/1998 încheiat cu F.R. și nr. 440/1996 încheiat

cu S.S. și S.M., și radierea înscrierilor de carte funciară efectuate în

temeiul acestor contracte, repunând părțile în situația anterioară.

Prin cererea de revizuire, înregistrată

la instanță la data de 6 octombrie 2006, revizuenții R.P., I.K., R.F., S.S. -

senior și S.S. - junior au solicitat admiterea cererii de revizuire împotriva

deciziei nr. 797 din 2 iulie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, care să

fie modificată în totalitate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.

În motivarea cererii de revizuire,

revizuenții au arătat că au încercat să dovedească buna-credință la încheierea

contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor deținute în calitate de

chiriași, însă nu au putut obține acel act, care se trimitea de către Primăria

Oradea societății care urma să încheie contractele de vânzare-cumpărare; că

lista era întocmită cu privire la acele imobile pentru care foști proprietari

au solicitat despăgubiri sau nu au formulat cerere în termen, și că abia acum

li s-a răspuns că există această listă, care nu putea fi eliberată la

solicitarea acestora, întrucât este un act oficial.

În drept, au fost invocate dispozițiile

art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 33/A din 25 februarie

2002 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, s-a respins

cererea de revizuire și a fost obligată partea revizuentă la cheltuieli de

judecată, către partea intimată, în cuantum de 1.500 lei.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de

Apel Oradea a reținut că revizuirea unei hotărâri, pentru motivul prevăzut de

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., poate fi exercitată în situația în care, după

darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea

potrivnică, care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința

părților, ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care

s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere; că înscrisul invocat de

către revizuenți în susținerea cererii, respectiv lista comunicată către S.C.C.T.I.

de către Primăria municipiului Oradea, ce a cuprins imobilele care puteau fi

înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, nu poate fi considerat un înscris nou,

care să nu fi putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată

hotărârea a cărei revizuire se cerere, în condițiile în care această listă

întocmită de către primărie putea fi procurată și depusă la dosar prin

diligența revizuenților; că înscrisul invocat nu poate fi considerat nici ca

fiind doveditor în cauză, din moment ce reaua-credință a revizuenților la

încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, reținută de către instanța care a

pronunțat hotărârea atacată cu revizuire, s-a bazat pe faptul cunoașterii de

către aceștia a împrejurării că imobilul a fost revendicat datorită înscrierii

procesului respectiv în cartea funciară.

S-a concluzionat, că înscrisul

arătat nu îndeplinește condițiile textului invocat, neputând fi considerat un

înscris nou în sensul legii.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs revizuenții P.R., K.I., S.S. – junior și F.R., criticând-o

pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar, în

dezvoltarea acestui motiv de recurs, au arătat că actul pe care l-au solicitat

a fi depus la dosar este actul primar, de la care se poate trece la încheierea

contractului de vânzare-cumpărare, și care, dacă ar fi existat la dosar, nu

s-ar fi putut reține reaua-credință a revizuenților și nici a celui ce a

vândut.

S-a mai arătat, că Tribunalul Bihor,

înțelegând importanța actului, a solicitat Primăriei municipiului Oradea copia

listei trimisă de aceasta către R.A.G.C.L., societatea mandatată să încheie

contractele; că, între timp, dosarul a fost trimis Curții de Apel Oradea, care

nu a înțeles să continue acest demers.

S-a concluzionat, că sunt

îndeplinite cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ., deoarece înscrisul a

existat la momentul judecării cauzei și s-a dovedit că revizuenții nu l-au

putut prezenta instanței, deoarece deținătorul nu a voit sau nu a putut a-l

prezenta instanței, și că acest act este important, fiind singurul care poate

avea un echilibru în aprecierea probelor.

Examinând decizia în limita

criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente :

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când

evocă fondul, se poate cere, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit

înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi

înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”.

Pentru admiterea cererii de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 ipoteza întâia C. proc.

civ., trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: înscrisul invocat ca

doveditor să fi existat la data judecății; revizuenții să prezinte un „înscris

doveditor”, respectiv un înscris probant prin el însuși; înscrisul să fie

opozabil părții adverse, iar dacă partea nu a participat la operațiunea

constatată prin înscris, înscrisul respectiv trebuie să fi dobândit dată certă;

partea care invocă înscrisul trebuie să facă dovada împiedicării de a-l fi prezentat

în judecata încheiată prin hotărârea atacată, fie că înscrisul a fost reținut voluntar

sau involuntar de partea potrivnică, fie că a existat o împrejurare mai presus

de voința sa.

Or, în speță, înscrisul invocat ca

act nou de către recurenții-revizuenți, respectiv lista comunicată către

S.C.C.T.I. de către Primăria municipiului Oradea ce a cuprins imobilele ce

puteau fi înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, nu a fost reținut de partea

adversă și nici nu s-a făcut dovada că nu a putut fi înfățișat la judecata

încheiată prin hotărârea atacată de către revizuenți dintr-o împrejurare mai

presus de voința lor, asimilată forței majore, deoarece cu minime diligențe

acest înscris putea fi procurat și depus la dosar.

În ceea ce privește caracterul de

„înscris nou” în sensul legii al acestei liste, se constată că în mod corect a

reținut curtea de apel că aceasta nu poate fi considerată ca fiind doveditoare

în cauză, sub aspectul bunei-credințe a revizuenților la încheierea contractelor

de vânzare-cumpărare, întrucât, prin hotărârea supusă revizuirii, s-a reținut

reaua-credință a revizuenților la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare

față de faptul cunoașterii de către aceștia a împrejurării că imobilul a fost

revendicat datorită înscrierii procesului respectiv în cartea funciară.

Lista întocmită cu privire la

imobilele pentru care foștii proprietari au solicitat despăgubiri sau nu au

depus cereri în termen, este fără relevanță juridică sub aspectul bunei

credințe a revizuenților la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare și,

prin urmare, acest act nu poate constitui temei al cererii de revizuire,

deoarece nu are caracterul „de înscris nou” în sensul legii.

Reținând că, în speță, nu sunt îndeplinite

cerințele esențiale prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv nu

s-a făcut dovada caracterul de „înscris nou”, doveditor, al actului invocat de

revizuenți, și a imposibilității înfățișării acestuia de către revizuenți în

instanță, fie pentru că ar fi fost reținut de partea adversă sau dintr-o

împrejurare mai presus de voința revizuenților, pentru însăși admisibilitatea

cererii de revizuire, se constată că instanța de apel a pronunțat decizia

recurată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse,

instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul

declarat de recurenții-revizuenți K.I., P.R., S.S. junior și F.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de revizuenții K.I., P.R., S.S. junior și F.R. împotriva

deciziei nr. 33/A din 25 februarie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 18 februarie 2010.