ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5664/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Constată că la data de 5 martie 2008,

reclamanta S.M. s-a adresat instanței formulând contestație împotriva

Dispoziției din 14 februarie 2008 emisă de Primarul Municipiului Oradea și

solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul Primarul

Municipiului Oradea, să se anuleze dispoziția respectivă și să se dispună

acordarea de despăgubiri prin echivalent pentru imobilele-clădiri ce au făcut

obiectul Notificării din 2001, ce au aparținut autorului S.E., constituind o

fermă de producție agricolă, formată din mai multe clădiri și care au fost

preluate de stat după anul 1960.

La data de 5 august

2008, pârâtul Primarul Municipiului Oradea a formulat întâmpinare prin care a

invocat excepția autorității de lucru judecat, întrucât reclamanta a atacat în

instanță anterior Dispoziția din 6 noiembrie 2001 prin care a notificat

aceleași imobile, înscrise în C.F. Oradea.

Prin încheierea din 9

martie 2009, Tribunalul Bihor a respins excepția autorității de lucru judecat

invocată de pârât, reținându-se că nu există tripla identitate de părți, obiect

și cauză, raportat la sentința civilă nr. 552/C/2004 a aceluiași tribunal.

Prin sentința civilă nr.

255/C/2009, Tribunalul Bihor, secția civilă, a admis acțiunea formulată de

reclamanta S.M., în contradictoriu cu intimata instituția Primarului

Municipiului Oradea.

A anulat Dispoziția

din 14 februarie 2008 emisă de Primarul Municipiului Oradea și a dispus

obligarea pârâtului să emită o dispoziție de admitere a notificării reclamantei

din 2001 și să propună despăgubiri pentru imobilele constând în : locuință de

serviciu compusă din 1 cameră, bucătărie, construcție mixtă din cărămidă și

chirpici, grajd și șopron cu lungime de 30 m și lățime de 5,60 m, construite din cărămidă, acoperite cu țiglă, amplasate anterior înscris în C.F. Oradea.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut că reclamanta este descendenta lui Schenker Endre

care a dobândit construcțiile solicitate de la mama sa, S.E., născută K.A., iar

din referatul de fundamentare a Dispoziției din 2008 a reieșit că pe terenurile

ce au aparținut antecesorului reclamantei, preluate de Statul Român, actualmente

nu se mai găsește nicio construcție, edificatele fiind demolate.

Față de starea de

fapt reținută, instanța a apreciat că este întemeiată acțiunea promovată de

reclamantă, în raport de dispozițiile art. 1, 2, 3, 6 și 10 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva hotărârii

respective, la data de 18 august 2009, a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Oradea, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât

reclamanta s-a aflat în eroare atunci când a înțeles să solicite despăgubiri

pentru construcțiile intabulate în alte cărți funciare decât cele depuse în

susținerea prezentei cereri,.

Astfel, prin

notificarea din 2001, reclamanta a solicitat imobilul înscris în C.F. Oradea,

însă studiul acestor cărți funciare arată că se referă la terenuri și nu la

construcții, contestatoarea formulând și notificarea din 30 noiembrie 2001 în Dosarul

administrativ nr. 3313/2005 prin care a solicitat despăgubiri pentru imobilul

înscris în C.F. Oradea, unde într-adevăr sunt notate construcțiile, foste

proprietăți ale antecesorilor intimatei, S.A. și K.A.

S-a mai susținut și

faptul că, raportat la prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, care

exceptează de la aplicarea acesteia a terenurilor ce intră sub incidența Legii nr.

18/1991, contestația formulată de reclamantă apare ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr.

2/2010/ A din 13 ianuarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut că sunt neîntemeiate motivele de apel

formulate de către pârâtă, întrucât, atât din cuprinsul notificării, cât și al

contestației a rezultat faptul că obiectul cererii a fost constituit de

imobilele preluate abuziv de către Statul Român, neputându-se exclude clădirile

doar pe baza considerentului că nu figurează înscrise în cartea funciară, în

condițiile în care reclamanta a făcut dovada preluării abuzive.

S-a reținut

împrejurarea că aceste construcții nu se mai regăsesc pe terenul în litigiu

ulterior preluării de către Statul Român, însă asta nu justifică respingerea

contestației reclamantei, în condițiile în care s-a făcut dovada existenței

acestor bunuri în patrimoniul antecesorilor reclamantei, anterior preluării de

către stat.

S-a constatat și

faptul că din mențiunile cărților funciare depuse la dosar, a rezultat

într-adevăr faptul că niciuna dintre construcțiile notificate și pentru care

s-au solicitat despăgubiri nu apar notate la proprietatea antecesorului

reclamantei S.E., însă prin contractul de donație încheiat între S.E. - moșieră

și fiul său S.E.-junior la data de 1 noiembrie 1940 în fața Notarului Public

Regal V.E., autentificat din 1940 s-au donat pe lângă terenurile identificate

cu numerele topografice menționate în notificare și construcțiile gospodărești

existente pe aceste terenuri.

Împotriva deciziei

respective, la data de 12 februarie 2010, în termen legal, a declarat recurs

pârâtul Primarul Municipiului Oradea, criticând-o ca fiind nelegală și

solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului declarat

împotriva hotărârii primei instanțe, care să fie schimbată în totalitate în

sensul respingerii contestației, ca neîntemeiată.

În drept, a invocat

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a susținut că nu prezintă vreo relevanță motivarea

instanței de apel referitoare la faptul că imobilele notificate nu se mai

găsesc pe teren, fiind demolate, avându-se în vedere dispozițiile art. 8 din

Legea nr. 10/2001.

Or, dată fiind

incidența acestei prevederi legale, în raport de înscrisurile aflate la dosar,

a rezultat faptul că imobilele notificate se aflau în administrarea S.C.D.P.

Oradea, fiind ulterior preluate de C.A.P. Seleuș.

S-a mai susținut

faptul că instanțele de judecată au fost în eroare atunci când au considerat că

pe terenurile înscrise în C.F. Oradea au fost edificate construcții, acestea

reprezentând în realitate terenuri fără construcții, după cum rezultă și din

cărțile funciare în care au fost înscrise imobilele respective.

S-a concluzionat că nu

poate fi vorba de imobile reprezentând clădiri, de vreme ce construcțiile la

care a făcut referire contestatoarea se regăsesc intabulate în alte coli de

carte funciară, formând obiectul altei notificări.

La data de 29

octombrie 2010, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a

solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul

declarat de pârât, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este neîntemeiat, și-l va

respinge ca atare.

Dispozițiile art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001 stipulează faptul că - „nu intră sub incidența

prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării

abuzive sau la data notificării, precum și cele ale căror regimuri juridice

este reglementat prin legea fondului funciar nr. 18/91, republicată, cu modificările

și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere,

solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale

Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare”.

Această dispoziție

legală, invocată de către pârât prin motivele de recurs, nu-și are însă

incidență în cauză, întrucât obiectul notificării și respectiv al contestației formulată

de reclamantă l-a constituit construcții, în prezent demolate și pentru care a

solicitat și i s-au acordat despăgubiri, și nu terenuri.

Prin urmare, această

critică formulată de pârât este cu totul străină de natura pricinii și obiectul

acțiunii introductive de instanță.

În ceea ce privește

criticile formulate, referitoare la mențiunile din C.F. Oradea, potrivit cărora

pe aceste terenuri înscrise în cartea funciară s-au aflat construcții, aspect

reținut eronat de către instanța de apel, întrucât imobilele respective

reprezentau terenuri fără construcții - sunt lipsite de relevanță, în

condițiile în care instanțele au reținut că niciuna din construcțiile

notificate și pentru care s-au solicitat despăgubiri nu au fost notate în cartea

funciară, potrivit mențiunilor cărților funciare depuse la dosar, în care sunt

înscrise numerele topografice indicate în cuprinsul notificării.

Pe de altă parte,

instanțele au reținut corect faptul că împrejurarea că aceste construcții

solicitate nu se mai regăsesc pe teren ulterior preluării de către Statul

Român, justifică admiterea contestației reclamantei, câtă vreme aceasta a făcut

dovada existenței acestor bunuri în patrimoniul antecesorilor, aceasta fiind

îndreptățită la plata despăgubirilor, conform art. 1, 2, 3, 6 și 10 din Legea nr.

10/2001.

De asemenea, calitatea

reclamantei de persoană îndreptățită la restituire, precum și dovada dreptului

de proprietate a antecesoarei reclamantei pentru construcțiile solicitate, instanța

de apel a reținut, în mod corect, faptul că au fost demonstrate în cauză,

potrivit actelor de stare civilă și a contractului de donație autentificat din 1940

prin care S.E. - moșieră a donat fiului său S.E. - junior pe lângă terenuri și

construcțiile gospodărești existente, respectiv locuință de serviciu compusă

din 1 cameră și bucătărie; construcție mixtă din cărămidă și chirpici, grajd și

șopron.

În consecință, față

de cele arătate, se constată că nu subzistă motivul de modificare invocat, respectiv

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât recursul declarat de

pârât se va respinge, ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Oradea împotriva Deciziei

civile nr. 2 din 13 ianuarie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2010.