ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5177/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 14

octombrie 2003 sub nr. 7942/2003 la Tribunalul Bihor K.M. a solicitat în

contradictoriu cu Primarul Municipiului Oradea anularea dispoziției nr. 1405

din 10 septembrie 2003, emisă de acesta, prin care i-a fost respinsă

notificarea privind restituirea în natură a terenului pe care a existat o

carieră de nisip și o fabrică de cărămidă moștenită de la autorul său K.A.

În motivarea cererii, contestatorul

a susținut că autorul său a deținut în proprietate o parte din terenul în

litigiu, iar o altă parte era folosită în baza unui contract de concesiune. Cu

ocazia reconstituirii colilor de carte funciară, acestea nu au mai redat cu

exactitate situația juridică a terenului, considerent pentru care a arătat că

dorește să probeze cu martori situația acestuia, probă care i-a fost respinsă

de comisia constituită în temeiul Legii nr. 10/2001.

Prin sentința nr. 751/C/2004 a

Tribunalului Bihor-Oradea contestația formulată de K.M. privind anularea

dispoziției nr. 1405 a Primarului Municipiului Oradea a fost respinsă, pe

considerentul că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale, respectiv

împrejurarea că imobilul a cărui restituire a cerut-o prin notificarea nr. 1338

din 8 noiembrie 2001, a format proprietatea extratabulară a tatălui său, cu

acte translative de proprietate, care să emane de la proprietarul tabular

inițial, situație în care s-a concluzionat că petentul nu se încadrează în

categoria persoanelor îndreptățite.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, prin decizia nr. 158 din 7 noiembrie 2006 a respins ca nefondat apelul

reclamantului K.M. împotriva sentinței civile nr. 751 din 16 septembrie 2004 a

Tribunalului Bihor.

Pentru a decide astfel, s-a reținut că

reclamantul nu deține niciun înscris privitor la bunurile solicitate, care să

poată fi completat eventual cu declarații de martori, așa cum s-a solicitat și

aceasta pentru că art. 1191 C. civ. obstrucționează această probă pentru actele

juridice cu valoare ce depășește 250 de lei.

În speță, imobilul la care face

referire reclamantul este înscris în C.F. nr. 2 și 105 Episcopia Bihor, numai

că antecesorul său nu figurează în foaia B a acestor cărți funciare. Contractul

de concesiune la care s-a referit contestatorul în acțiune și în toate fazele

procesuale nu a fost probat, deși în acest scop contestatorul a beneficiat de

mai multe termene și cauza a fost chiar suspendată în temeiul art. 155

1

C. proc. civ. pentru a i se da acestuia posibilitatea de a face cuvenitele

demersuri la Arhivele Naționale în vederea obținerii înscrisurilor doveditoare.

Singurul înscris depus de

contestator la dosar, o copie xerox a unui articol dintr-un cotidian în limba

maghiară, netradus, nu poate substitui lipsa titlului de proprietate în

privința imobilului revendicat și nu are valoarea unui început de probă scrisă,

de natură a fi completat cu declarații de martori.

Împotriva deciziei nr. 158/2006 A

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, a declarat recurs K.M., fondat în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului

contestatorul susține că în mod greșit nu i-a fost încuviințată proba cu

martori pentru a proba dreptul de proprietate al autorului său, deoarece foile

de carte funciară nu redau situația reală a terenurilor și construcțiilor

proprietatea autorului său și se află în imposibilitate de a procura actele

solicitate, acestea nemaiputând fi regăsite nici în Arhiva Cărților Funciare și

nici în Arhivele Naționale Oradea.

Existența carierei de nisip și a

fabricii de cărămidă a fost probată cu fotografiile făcute după cel de al

doilea război mondial, poze aflate la dosarul cauzei, însoțite de un articol

prin care un profesor și în același timp un istoric, care a și dat o declarație

autentică aflată la dosar, face vorbire de existența imobilelor revendicate.

Recursul este nefondat.

Prin notificarea nr. 1338/2001

reclamantul K.M. a solicitat restituirea în natură a terenului înscris în C.F. 2

și 105 Episcopia Bihor și despăgubiri pentru fabrica de cărămidă, aparținând

autorului său.

Imobilele la care face referire

recurentul sunt într-adevăr înscrise în C.F. 2 și 105 Episcopia Bihor dar în

foaia B, autorul său nu figurează.

Deși s-au acordat mai multe termene

în acest scop atât la comisia constituită în temeiul Legii nr. 10/2001 cât și

în instanță, contestatorul nu a depus niciun înscris doveditor al bunurilor pe

care autorul său le-a deținut.

Probele testimoniale solicitate a fi

administrate nu sunt suficiente pentru a dovedi calitatea de proprietar al

autorului contestatorului în privința imobilului litigios, știut fiind că în

sistemul de carte funciară, potrivit art. 17 din Decretul Lege nr. 115/1938,

drepturile imobiliare se constituie, se modifică, se strămută și se sting numai

prin înscrierea lor în cartea funciară.

În plus, așa cum se precizează și în

referatul comisiei, identificarea imobilului nu este posibilă fără o schiță

cadastrală.

În cauză, contestatorul nu a probat

nici actul de preluare a imobilului, de care nici nu face vorbire, în

contestație, pentru a se putea prevala de prezumția instituită de art. 24 din

Legea nr. 10/2001 și nici relația de rudenie cu pretinsul proprietar al

imobilului, care îi conferă calitatea de succesor al acestuia, legitimându-l ca

persoană îndreptățită, în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001.

În lipsa acestor probe cu acte, care

eventual, în măsura în care necesitatea o impune pot fi completate cu martori,

corect instanțele, în aplicarea art. 191 C. civ. a respins solicitarea

reclamantului de a administra proba testimonială pentru probațiunea dreptului

de proprietate în privința imobilului litigios, în sistemul de carte funciară,

reținând în final lipsa calității de persoană îndreptățită a contestatorului.

Pentru cele mai sus expuse, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de K.M. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamantul K.M. împotriva deciziei nr. 158 din 7 noiembrie 2006 a Curții de

Apel Oradea, secția civilă mixtă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 septembrie 2008

.