ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1968/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1968/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

La 8 noiembrie 2007, P.V. s-a adresat Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Pitești cu plângere formulată împotriva executorului

judecătoresc I.V., ce funcționează pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș pentru

comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu, neglijență în serviciu,

substituire de documente, fals în înscrisuri și trafic de influență.

În plângerea

formulată petiționarul a susținut următoarele: executorul judecătoresc I.V. la

data de 11 februarie 2000 în mod abuziv a instituit sechestru pe bunurile SC P.N.V.I.

SRL Băiculești în favoarea Băncii T., sucursala Pitești; la solicitarea B.R.D.,

sucursala Pitești, urmare sentinței civile nr. 622/C/1998 a Tribunalului Argeș,

a realizat executarea silită în mod abuziv și asupra drepturilor salariale ale

soției sale și a încheiat la 21 decembrie 2001 un proces-verbal care ulterior a

fost contrafăcut fără a dispune de titlul executor în favoarea SC A. SA

București, a format dosarul de executare silită nr. 196/E/2007.

Din actele

premergătoare începerii urmăririi penale au rezultat următoarele:

La 15

februarie 2002 urmare a solicitării Băncii T., sucursala Pitești în calitate de

creditor, executorul judecătoresc I.V. a format dosarul de executare nr.

70/2000 debitor fiind SC P.N.V.I. SRL Băiculești. S-a avut în vedere contractul

de credit nr. 189/1999, creanța datorată fiind de 120.191.262 lei. După

încuviințarea executării de către instanța de judecată, s-a procedat la

sechestrarea bunurilor găsite, ridicarea și predarea lor unității creditoare.

Referitor, la

executarea efectuată în favoarea B.R.D., sucursala Pitești, în baza sentinței

civile nr. 622/C/1998, despre care s-a afirmat că în mod abuziv au fost

executate drepturile patrimoniale ale soției, pe rolul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Pitești a existat dosarul nr. 205/P/2007 în care s-a adoptat

soluție legală față de I.V. iar cu privire la celelalte aspecte invocate de

către persoana vătămată, s-a dispus declinarea la organul jurisdicțional

competent.

În ce privește

dosarul de executare nr. 196/E/2007, s-a constatat că are la bază adresele A.

SA nr. 3741 din 8 iunie 2007 și 4091 din 26 iunie 2007 prin care s-a solicitat

în calitate de unitate creditoare, executarea silită a sentinței civile nr.

841/C din 23 iunie 2004, privind aducerea la masa credală a sumei de

1.045.000.000 Rol.

Prin rezoluția

din 31 martie 2008, dată în dosarul nr. 486/P/2007, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Pitești, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe executorul

judecătoresc I.V., cercetat sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.,

deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub

aspectul laturii subiective.

în motivarea rezoluției s-a

arătat că cercetările penale nu au evidențiat încălcarea atribuțiilor de

serviciu de către executorul judecătoresc I.V.

Petiționarul a formulat plângere

împotriva acestei rezoluții la procurorul ierarhic superior care prin rezoluția

din 9 mai 2008 dispusă în dosarul nr. 417/II/2/2008 a respins ca neîntemeiată

plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 486 /P/ 2007 confirmând astfel

cele susținute în rezoluția mai sus menționată.

Împotriva

celor două rezoluții a formulat plângere petiționarul în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

În plângerea

sa, petiționarul și-a exprimat nemulțumirea față de soluția adoptată de

procuror prin rezoluția nr. 486/P din 31 martie 2008, precizând că datorită

insuficienței probatoriului și a faptului că nu au fost prelucrate foarte multe

informații din probele administrate, s-a ajuns la stabilirea unei situații de

fapt necorespunzătoare adevărului.

Curtea de

Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin

sentința penală nr. 131/F/ din 09 decembrie 2008, în baza art. 278

1

pct. 8 lit. b) C. proc. pen. a admis plângerea petiționarului P.V. împotriva

rezoluției nr. 486/P din 31 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Pitești. A desființat rezoluția atacată și a trimis cauza procurorului în

vederea începerii urmăririi penale.

Împotriva

sentinței au formulat recursuri atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești cât și intimatul I.V.

În motivele

sale de recurs, parchetul a apreciat hotărârea instanței de fond ca fiind

nelegală și netemeinică întrucât a fost pronunțată în urma examinării

insuficiente a lucrărilor dosarului de urmărire penală dar și a dispozițiilor

legale aplicabile în materie privind activitatea executorului judecătoresc

referitoare la punerea în executare a titlurilor executorii, pentru

împrumuturile bancare nerestituite.

S-a arătat că

organul de urmărire penală trebuia să stabilească reaua-credință a executorului

judecătoresc I.V. în emiterea somației către debitorul P.V. care susține că

debitul stabilit prin sentința civilă nr. 841/C din 23 iunie 2004 a

Tribunalului Argeș, secția comercială si de contencios administrativ, revine SC

B.P. și nu SC A.R.A. SA care a cerut cu adresa nr. 3741 din 8 iunie 2007 (fila

13), executarea silită a aceleiași sume de 104.500 lei.

Debitoarea SC A.P.

SRL Băiculești administrată de P.V. datora SC B.P., sucursala Argeș,

1.045.000.000 lei și creditoarea a cerut angajarea răspunderii administrative

potrivit dispozițiilor art. 124 din Legea nr. 64/1995, republicată, fiind

obligat prin sentința civilă nr. 84l/C din 23 ianuarie 2004 a Judecătoriei

Curtea de Argeș la restituirea sumei, soluție irevocabilă la 5 noiembrie 2004

deoarece potrivit raportului întocmit la data de 30 mai 2001 de lichidatorul T.L.,

firma se afla in stare de insolvabilitate.

Contractul de

împrumut de la B.P. având ca titulară pe P.G., pentru creditare în vederea

achiziționării unui imobil (casa mamei petiționarului) situată în Băiculești,

Valea lui Enache, are și o poliță de asigurare de riscuri de neplată în cadrul

contractului de colaborare cu o firmă de asigurări cesionată băncii. în speță A.R.A.

SA, care după expirarea celor 90 de zile de la constatarea incidenței de plată

a debitoarei, a preluat debitul și s-a înscris cu suma respectivă si la masa

credală (sentința nr. 161 F din 16 februarie 2005 a Tribunalului Comercial care

a dispus radierea debitoarei, constatând că P.V. nu deține bunuri mobile și

imobile deși datorează inclusiv cei 1.045.000.000 lei din sentința civilă nr.

841 C din 23 iunie 2004.

Cu toate că nu este

legal, debitorul și-a dorit să nu mai fie urmărit și a uzat repetat de

formularea plângerilor penale care-1 îndreptățeau să solicite suspendarea

cauzelor civile, pentru împlinirea termenului de prescripție insă în speță

executorului judecătoresc reclamat, firma de asigurare, creditoare, i-a cerut

punerea in executare silită la data de 8 iunie 2007, în baza titlului executor

anexat ca garant al convenției civile, pentru întreruperea termenului de

prescripție.

Împotriva formelor de

executare (nu și a titlului executor - sentința civilă nr. 841/2004 a

Tribunalului Comercial), petiționarul a formulat și contestație la executare

care prin sentința civilă nr. 964 din 24 septembrie 2007 a Judecătoriei Curtea

de Argeș i-a fost admisă, iar recursul intimatei SC A.R.A. SA nefiind

soluționat la această dată ca urmare a ivirii conflictului negativ de

competență, aspect ușor de constatat de instanța de fond, în urma consultării

site-ul instanțelor din județul Argeș.

Potrivit dispozițiilor

art. 269 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea judecătorească investită cu formulă

executorie în condițiile alin. (1) se va da numai părții care a câștigat sau

reprezentantului ei, in speță firma de asigurare care a preluat creanța băncii.

Potrivit art. 373 C.

proc. civ. cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc,

iar art. 399 C. proc. civ. statuează că împotriva executării silite, precum și

împotriva oricărui act de executare se poate face contestație la executare de

cei interesați sau vătămați, altfel s-ar institui alte grade de jurisdicție

decât cele stabilite.

Nu se poate reține

reaua-credință a executorului judecătoresc in somarea debitorului pentru plata

creanței datorate, iar calea legală de urmat a fost deja exercitată, aflându-se

în curs de soluționare la Tribunalul Argeș.

Împrejurarea că

procurorul nu a adoptat nici o soluție pentru infracțiunile de trafic de

influență și neglijență în serviciu, deși a fost sesizat prin plângere cu

acestea, nu este rezultatul deliberării, nefiind indicate in minută, iar in

plângerea penală, cum ușor se poate constata, sunt indicate numai în prima

parte dar și infracțiunile de substituire de documente, înscrisuri mincinoase

(false), neavând corespondent in conținutul acesteia, astfel că nu a respectat

dispozițiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen. sub aspectul descrierii faptei

care formează obiectul plângerii și indicarea mijloacelor de probă. Plângerea

penală nu a fost completată cu cerințele legale nici în declarația de la

procuror, în care se referă numai la încălcarea sarcinilor ce-i revin prin

punerea in executare a cererii SC A.R.A. SA București, ceea ce constituie

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

În final, în temeiul

dispozițiilor art. 386

6

alin. (3) raportat la art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului, casarea

sentinței penale atacate și rejudecând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza III C. proc. pen., să se dispună respingerea plângerii

ca nefondată.

Intimatul I.V.

a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 131/F din 09

decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești și rejudecând cauza, în

temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. (a) teza a III-a C.

proc. pen. instanța să respingă plângerea formulată de petiționarul P.N.V. ca

nefondată.

În susținerea

motivelor de recurs pe larg dezvoltate în scris în memoriul depus la dosar

(filele 28-31 intimatul a arătat în esență că în calitate de executor

judecătoresc și-a îndeplinit atribuțiile cu bună-credință.

În ceea ce

privește împrejurarea că procurorul nu a făcut acte premergătoare sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență și neglijență în serviciu, a

arătat că aceste infracțiuni au fost indicate de intimatul-petent numai în

prima parte a plângerii nefăcând referire la acestea în conținutul plângerii.

Nefiind

îndeplinite prevederile art. 222 alin. (2) C. proc. pen. în mod corect procurorul

nu a efectuat acte premergătoare cu privire la cele două infracțiuni

sus-menționate.

Recursurile

declarate de parchet și de intimatul I.V. sunt întemeiate urmând a fi admise

pentru următoarele considerente:

Potrivit art.

246 C.pen. constituie infracțiunea de abuz în serviciu, fapta funcționarului

public, care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință nu

îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta

cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Așa cum s-a

stabilit, la data de 15 februarie 2000, la cererea creditoarei Banca T.,

Pitești, conform contractului de credit nr. 189/1999, a fost înregistrat

dosarul de executare nr. 70/2000 pentru o creanță de 120.191.262 ROL, datorată

de SC P.N.V.I. SRL.

Începerea

executării silite a fost încuviințată de instanța de judecată potrivit

dispozițiilor legale în materie la data respectivă.

Încuviințarea

executării silite a fost urmată de sechestrarea bunurilor, ridicarea și

predarea acestora unității creditoare - Banca T., reprezentată la acea dată de

un consilier juridic. Odată cu bunurile predate, dosarul de executare a fost

înaintat băncii creditoare, care avea executor bancar, situație în care

competența nu mai aparținea executorului judecătoresc, aspecte ce sunt relatate

de făptuitorul I.V. în declarația dată procurorului la 11 martie 2008.

În ceea ce

privește executarea silită a sentinței civile nr. 622/C/199S a Tribunalului

Argeș, pronunțată în dosarul civil nr. 57/2001, s-a constatat că aspectele de

natură penală menționate de petent au mai făcut obiectul unei plângeri penale

înregistrată sub nr. 205/P/2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, soluționat la data de 7 noiembrie 2007 prin neînceperea urmăririi

penale față de executorul judecătoresc I.V., în temeiul art. 10 lit. d) C.

proc. pen.

Este de

reținut că petentului i s-a comunicat soluția adoptată de procuror în dosarul

menționat și a acționat cu plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen. și

respectiv art. 278

1

C. proc. pen.

În ceea ce privește

dosarul de executare nr. 196/E/2007, s-a constatat că acesta privea executarea

silită a sentinței civile nr. 841/C din 23 iunie 2004, urmare adreselor nr. 374

din 18 iunie 2007 și 4091/26 iunie 2007 emise de A. SA, iar efectuarea actelor

de executare nu a evidențiat aspecte de natură penală care să conducă la

concluzia îndeplinirii cu rea-credință a atribuțiilor de serviciu de către

executorul judecătoresc.

Așa fiind se

constată că în cauză nu există indicii că intimatul a comis infracțiunea de

abuz în serviciu, respectiv că nu ar fi îndeplinit cu știință un act sau că

l-ar fi îndeplinit defectuos sau că ar fi încălcat din culpă vreo îndatorire de

serviciu, producându-i prin ceasta vreo vătămare importantă intereselor

petentului.

Întrucât sub

aspectul laturii subiective faptele reclamate de petiționar nu prezintă

relevanță penală, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale,

nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul

laturii subiective.

Cu privire la

împrejurarea că procurorul nu a dispus nicio soluție pentru infracțiunile de

trafic de influență, neglijență în serviciu, substituire de documente,

înscrisuri mincinoase, deși a fost sesizat prin plângere cu aceste infracțiuni,

într-adevăr se constată că sunt indicate numai în prima parte a plângerii

neavând corespondent în conținutul acesteia astfel că nu au fost respectate

dispozițiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen. sub aspectul descrierii faptelor

care formează obiectul plângerii și indicarea mijloacelor de probă.

Plângerea

penală nu a fost completată cu cerințele legale nici în declarația de la

procuror aceasta referindu-se numai la infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Pitești și de intimatul I.V., va casa sentința penală nr. 131/F

din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Va respinge,

ca nefondată plângerea formulată de petiționarul P.N.V. împotriva rezoluției

nr.486/P/2007 din 31 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești și va obliga intimatul petiționar la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de

intimatul I.V. împotriva sentinței penale nr. 131/F din 9 decembrie 2008 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează

sentința atacată și rejudecând:

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul P.N.V. împotriva rezoluției nr. 486/P/2007 din 31 martie 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Obligă

intimatul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2009.