ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1968/2009

La 8 noiembrie 2007, P.V. s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești cu plângere formulată împotriva executorului judecătoresc I.V., ce funcționează pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu, neglijență în serviciu, substituire de documente, fals în înscrisuri și trafic de influență. În plângerea formulată petiționarul a susținut următoarele: executorul judecătoresc I.V. la data de 11 februarie 2000 în mod abuziv a instituit sechestru pe bunurile SC P.N.V.I. SRL Băiculești în favoarea Băncii T., sucursala Pitești; la solicitarea B.R.D., sucursala Pitești, urmare sentinței civile nr. 622/C/1998 a Tribunalului Argeș, a realizat executarea silită în mod abuziv și asupra drepturilor salariale ale soției sale și a încheiat la 21 decembrie 2001 un proces-verbal care ulterior a fost contrafăcut fără a dispune de titlul executor în favoarea SC A. SA București, a format dosarul de executare silită nr. 196/E/2007.

Din actele premergătoare începerii urmăririi penale au rezultat următoarele: La 15 februarie 2002 urmare a solicitării Băncii T., sucursala Pitești în calitate de creditor, executorul judecătoresc I.V. a format dosarul de executare nr. 70/2000 debitor fiind SC P.N.V.I. SRL Băiculești. S-a avut în vedere contractul de credit nr. 189/1999, creanța datorată fiind de 120.191.262 lei. După încuviințarea executării de către instanța de judecată, s-a procedat la sechestrarea bunurilor găsite, ridicarea și predarea lor unității creditoare. Referitor, la executarea efectuată în favoarea B.R.D., sucursala Pitești, în baza sentinței civile nr. 622/C/1998, despre care s-a afirmat că în mod abuziv au fost executate drepturile patrimoniale ale soției, pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești a existat dosarul nr. 205/P/2007 în care s-a adoptat soluție legală față de I.V.

iar cu privire la celelalte aspecte invocate de către persoana vătămată, s-a dispus declinarea la organul jurisdicțional competent. În ce privește dosarul de executare nr. 196/E/2007, s-a constatat că are la bază adresele A. SA nr. 3741 din 8 iunie 2007 și 4091 din 26 iunie 2007 prin care s-a solicitat în calitate de unitate creditoare, executarea silită a sentinței civile nr. 841/C din 23 iunie 2004, privind aducerea la masa credală a sumei de 1.045.000.000 Rol. Prin rezoluția din 31 martie 2008, dată în dosarul nr. 486/P/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe executorul judecătoresc I.V., cercetat sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii subiective.

în motivarea rezoluției s-a arătat că cercetările penale nu au evidențiat încălcarea atribuțiilor de serviciu de către executorul judecătoresc I.V. Petiționarul a formulat plângere împotriva acestei rezoluții la procurorul ierarhic superior care prin rezoluția din 9 mai 2008 dispusă în dosarul nr. 417/II/2/2008 a respins ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 486 /P/ 2007 confirmând astfel cele susținute în rezoluția mai sus menționată. Împotriva celor două rezoluții a formulat plângere petiționarul în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. În plângerea sa, petiționarul și-a exprimat nemulțumirea față de soluția adoptată de procuror prin rezoluția nr. 486/P din 31 martie 2008, precizând că datorită insuficienței probatoriului și a faptului că nu au fost prelucrate foarte multe informații din probele administrate, s-a ajuns la stabilirea unei situații de fapt necorespunzătoare adevărului.

Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 131/F/ din 09 decembrie 2008, în baza art. 278 1 pct. 8 lit. b) C. proc. pen. a admis plângerea petiționarului P.V. împotriva rezoluției nr. 486/P din 31 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. A desființat rezoluția atacată și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale. Împotriva sentinței au formulat recursuri atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești cât și intimatul I.V. În motivele sale de recurs, parchetul a apreciat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică întrucât a fost pronunțată în urma examinării insuficiente a lucrărilor dosarului de urmărire penală dar și a dispozițiilor legale aplicabile în materie privind activitatea executorului judecătoresc referitoare la punerea în executare a titlurilor executorii, pentru împrumuturile bancare nerestituite.

S-a arătat că organul de urmărire penală trebuia să stabilească reaua-credință a executorului judecătoresc I.V. în emiterea somației către debitorul P.V. care susține că debitul stabilit prin sentința civilă nr. 841/C din 23 iunie 2004 a Tribunalului Argeș, secția comercială si de contencios administrativ, revine SC B.P. și nu SC A.R.A. SA care a cerut cu adresa nr. 3741 din 8 iunie 2007 (fila 13), executarea silită a aceleiași sume de 104.500 lei. Debitoarea SC A.P. SRL Băiculești administrată de P.V. datora SC B.P., sucursala Argeș, 1.045.000.000 lei și creditoarea a cerut angajarea răspunderii administrative potrivit dispozițiilor art. 124 din Legea nr. 64/1995, republicată, fiind obligat prin sentința civilă nr. 84l/C din 23 ianuarie 2004 a Judecătoriei Curtea de Argeș la restituirea sumei, soluție irevocabilă la 5 noiembrie 2004 deoarece potrivit raportului întocmit la data de 30 mai 2001 de lichidatorul T.L., firma se afla in stare de insolvabilitate.

Contractul de împrumut de la B.P. având ca titulară pe P.G., pentru creditare în vederea achiziționării unui imobil (casa mamei petiționarului) situată în Băiculești, Valea lui Enache, are și o poliță de asigurare de riscuri de neplată în cadrul contractului de colaborare cu o firmă de asigurări cesionată băncii. în speță A.R.A. SA, care după expirarea celor 90 de zile de la constatarea incidenței de plată a debitoarei, a preluat debitul și s-a înscris cu suma respectivă si la masa credală (sentința nr. 161 F din 16 februarie 2005 a Tribunalului Comercial care a dispus radierea debitoarei, constatând că P.V.

nu deține bunuri mobile și imobile deși datorează inclusiv cei 1.045.000.000 lei din sentința civilă nr. 841 C din 23 iunie 2004. Cu toate că nu este legal, debitorul și-a dorit să nu mai fie urmărit și a uzat repetat de formularea plângerilor penale care-1 îndreptățeau să solicite suspendarea cauzelor civile, pentru împlinirea termenului de prescripție insă în speță executorului judecătoresc reclamat, firma de asigurare, creditoare, i-a cerut punerea in executare silită la data de 8 iunie 2007, în baza titlului executor anexat ca garant al convenției civile, pentru întreruperea termenului de prescripție. Împotriva formelor de executare (nu și a titlului executor - sentința civilă nr. 841/2004 a Tribunalului Comercial), petiționarul a formulat și contestație la executare care prin sentința civilă nr. 964 din 24 septembrie 2007 a Judecătoriei Curtea de Argeș i-a fost admisă, iar recursul intimatei SC A.R.A.

SA nefiind soluționat la această dată ca urmare a ivirii conflictului negativ de competență, aspect ușor de constatat de instanța de fond, în urma consultării site-ul instanțelor din județul Argeș. Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea judecătorească investită cu formulă executorie în condițiile alin. (1) se va da numai părții care a câștigat sau reprezentantului ei, in speță firma de asigurare care a preluat creanța băncii. Potrivit art. 373 C. proc. civ. cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc, iar art. 399 C. proc. civ. statuează că împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație la executare de cei interesați sau vătămați, altfel s-ar institui alte grade de jurisdicție decât cele stabilite.

Nu se poate reține reaua-credință a executorului judecătoresc in somarea debitorului pentru plata creanței datorate, iar calea legală de urmat a fost deja exercitată, aflându-se în curs de soluționare la Tribunalul Argeș. Împrejurarea că procurorul nu a adoptat nici o soluție pentru infracțiunile de trafic de influență și neglijență în serviciu, deși a fost sesizat prin plângere cu acestea, nu este rezultatul deliberării, nefiind indicate in minută, iar in plângerea penală, cum ușor se poate constata, sunt indicate numai în prima parte dar și infracțiunile de substituire de documente, înscrisuri mincinoase (false), neavând corespondent in conținutul acesteia, astfel că nu a respectat dispozițiile art. 222 alin. (2) C. proc.

pen. sub aspectul descrierii faptei care formează obiectul plângerii și indicarea mijloacelor de probă. Plângerea penală nu a fost completată cu cerințele legale nici în declarația de la procuror, în care se referă numai la încălcarea sarcinilor ce-i revin prin punerea in executare a cererii SC A.R.A. SA București, ceea ce constituie infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. În final, în temeiul dispozițiilor art. 386 6 alin. (3) raportat la art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza III C. proc. pen., să se dispună respingerea plângerii ca nefondată.

Intimatul I.V. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 131/F din 09 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești și rejudecând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. (a) teza a III-a C. proc. pen. instanța să respingă plângerea formulată de petiționarul P.N.V. ca nefondată. În susținerea motivelor de recurs pe larg dezvoltate în scris în memoriul depus la dosar (filele 28-31 intimatul a arătat în esență că în calitate de executor judecătoresc și-a îndeplinit atribuțiile cu bună-credință. În ceea ce privește împrejurarea că procurorul nu a făcut acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență și neglijență în serviciu, a arătat că aceste infracțiuni au fost indicate de intimatul-petent numai în prima parte a plângerii nefăcând referire la acestea în conținutul plângerii.

Nefiind îndeplinite prevederile art. 222 alin. (2) C. proc. pen. în mod corect procurorul nu a efectuat acte premergătoare cu privire la cele două infracțiuni sus-menționate. Recursurile declarate de parchet și de intimatul I.V. sunt întemeiate urmând a fi admise pentru următoarele considerente: Potrivit art. 246 C.pen. constituie infracțiunea de abuz în serviciu, fapta funcționarului public, care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Așa cum s-a stabilit, la data de 15 februarie 2000, la cererea creditoarei Banca T., Pitești, conform contractului de credit nr. 189/1999, a fost înregistrat dosarul de executare nr. 70/2000 pentru o creanță de 120.191.262 ROL, datorată de SC P.N.V.I.

SRL. Începerea executării silite a fost încuviințată de instanța de judecată potrivit dispozițiilor legale în materie la data respectivă. Încuviințarea executării silite a fost urmată de sechestrarea bunurilor, ridicarea și predarea acestora unității creditoare - Banca T., reprezentată la acea dată de un consilier juridic. Odată cu bunurile predate, dosarul de executare a fost înaintat băncii creditoare, care avea executor bancar, situație în care competența nu mai aparținea executorului judecătoresc, aspecte ce sunt relatate de făptuitorul I.V.

în declarația dată procurorului la 11 martie 2008. În ceea ce privește executarea silită a sentinței civile nr. 622/C/199S a Tribunalului Argeș, pronunțată în dosarul civil nr. 57/2001, s-a constatat că aspectele de natură penală menționate de petent au mai făcut obiectul unei plângeri penale înregistrată sub nr. 205/P/2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, soluționat la data de 7 noiembrie 2007 prin neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc I.V., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. Este de reținut că petentului i s-a comunicat soluția adoptată de procuror în dosarul menționat și a acționat cu plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen. și respectiv art. 278 1 C. proc.

pen. În ceea ce privește dosarul de executare nr. 196/E/2007, s-a constatat că acesta privea executarea silită a sentinței civile nr. 841/C din 23 iunie 2004, urmare adreselor nr. 374 din 18 iunie 2007 și 4091/26 iunie 2007 emise de A. SA, iar efectuarea actelor de executare nu a evidențiat aspecte de natură penală care să conducă la concluzia îndeplinirii cu rea-credință a atribuțiilor de serviciu de către executorul judecătoresc. Așa fiind se constată că în cauză nu există indicii că intimatul a comis infracțiunea de abuz în serviciu, respectiv că nu ar fi îndeplinit cu știință un act sau că l-ar fi îndeplinit defectuos sau că ar fi încălcat din culpă vreo îndatorire de serviciu, producându-i prin ceasta vreo vătămare importantă intereselor petentului.

Întrucât sub aspectul laturii subiective faptele reclamate de petiționar nu prezintă relevanță penală, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii subiective. Cu privire la împrejurarea că procurorul nu a dispus nicio soluție pentru infracțiunile de trafic de influență, neglijență în serviciu, substituire de documente, înscrisuri mincinoase, deși a fost sesizat prin plângere cu aceste infracțiuni, într-adevăr se constată că sunt indicate numai în prima parte a plângerii neavând corespondent în conținutul acesteia astfel că nu au fost respectate dispozițiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen. sub aspectul descrierii faptelor care formează obiectul plângerii și indicarea mijloacelor de probă.

Plângerea penală nu a fost completată cu cerințele legale nici în declarația de la procuror aceasta referindu-se numai la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de intimatul I.V., va casa sentința penală nr. 131/F din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Va respinge, ca nefondată plângerea formulată de petiționarul P.N.V. împotriva rezoluției nr.486/P/2007 din 31 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și va obliga intimatul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de intimatul I.V. împotriva sentinței penale nr. 131/F din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează sentința atacată și rejudecând: Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.N.V. împotriva rezoluției nr. 486/P/2007 din 31 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Obligă intimatul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2009.