ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2433/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 31 ianuarie 2006, reclamanta SC P.C. SA Bacău a chemat în judecată pârâta A.D.S. solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 382.034 lei reprezentând investiții neamortizate asupra suprafeței de 48,35 ha. vii. În susținerea cererii reclamanta a arătat că societatea s-a constituit ca societate comercială cu capital de stat cu profil agricol ca urmare a reorganizării fostelor I.A.S. iar prin Legea nr. 268/2001 s-a trecut la privatizarea acestor societăți, proces în urma căruia statul prin A.D.S. a vândut acțiunile societății cumpărătorul dobândind calitatea de acționar al SC P.C.

SA. Pentru activele care au făcut obiectul transferului de proprietate, un loc important l-au ocupat plantațiile de vie, care au făcut obiectul unui proces de investiții pentru înființarea, întreținerea și îmbunătățirea culturii, terenul aferent acestor plantații fiind în patrimoniul statului și în administrarea A.D.S. Reclamanta proprietara plantației, iar A.D.S. proprietar al terenului au încheiat contractul de concesiune asupra terenului nr. 1 din 30 martie 2004 societatea beneficiind de dreptul de preemțiune la concesionare prevăzut de Legea nr. 268/2001. Ca urmare a apariției Legii nr. 1/2000 terenurile aparținând fostelor I.A.S. și aflate în administrarea A.D.S. au început să retrocedeze către foștii proprietari fiind în discuție investițiile efectuate de către reclamantă și cumpărate de la stat ca active ale societății considerând că trebuie despăgubită.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive și pe fond respingerea acțiunii motivat de faptul că potrivit art. 19 din Legea nr. 1/2000 reclamanta având posibilitatea încheierii unei convenții cu proprietarii cărora le-au fost emise titlurile de proprietate. Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 98 din 4 aprilie 2008, a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 365.379,64 lei reprezentând valoarea reactualizată neamortizată a investiției aferente diferenței de teren de 45,6545 ha și cheltuielile de judecată aferente.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâta are calitate procesuală pasivă derivată din contractul de concesiune nr. 1 din 30 martie 2004 și că prin art. 7.2.1 concedentul s-a obligat să nu-l tulbure pe concesionar în exercițiul drepturilor rezultate din contract, iar potrivit art. 7.2.2 din contract concedentul și-a asumat obligația să-l notifice pe concesionar asupra oricăror împrejurări de natură să aducă atingere drepturilor concesionarului. Mai reține instanța de fond că probele administrate relevă faptul că suprafața de teren agricol cultivată cu viță de vie nobilă care se regăsește în procesul verbal de predare-primire din 29 aprilie 2004 încheiat între A.D.S. și reclamantă în contractul de concesiune nr. 1 din 30 martie 2004, a fost predată de către pârâtă C.L.

al municipiului Iași și C.L. al comunei Aroneanu. Conform expertizei contabile efectuate, valoarea actualizată neamortizată la luna decembrie 2004, a fost de 365.379,64 lei aferentă diferenței de teren de 45,6545 ha. Ca urmare, conchide instanța de fond, pârâta A.D.S. și-a încălcat obligațiile rezultate din contractul de privatizare, deoarece a încasat prețul vânzării plantațiilor cu vie pe care le-a transmis apoi gratuit Comisiilor locale, fără a urmări recuperarea investiției efectuate de către reclamantă de la persoanele cărora li s-a retrocedat terenul în discuție, dar nu și-a respectat nici obligațiile prevăzute în contractul de concesiune. Împotriva acestei soluții a promovat apel pârâta A.D.S.

cât și reclamanta care critică numai încheierea din 19 mai 2008 prin care s-a respins cererea de îndreptare eroare materială privind suprafața de teren de pe care s-a solicitat investiția neamortizată. Criticile pârâtei consideră că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și că nu s-a avut în vedere dispozițiile art. 2.5 din contractul de concesiune care exonera A.D.S. de orice răspundere în cazul diminuării suprafeței de teren ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate. Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 14 din 26 februarie 2009, a admis apelul A.D.S., a schimbat în tot sentința criticată și a respins atât acțiunea ca nefondată cât și cererea de îndreptare eroare materială.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că legea nu prevede expres o obligație a A.D.S. de a restitui contravaloarea investițiilor de pe terenurile ce au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, ci stipulează că aceasta se recuperează de la persoanele în favoarea cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate, nefiind incidentă răspunderea pentru evicțiune. Cu petiția înregistrată, la data de 1 aprilie 2004, reclamanta SC P.C. SA a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Astfel, se susține că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât referirile la exonerarea cocontractantei A.D.S.

de răspunderea pentru evicțiune potrivit art. 2.5 și 2.6 din contractul de concesiune vizau pierderea folosinței unei suprafețe de teren ce făcea obiectul concesiunii, și nu pierderea proprietății asupra investiției făcute potrivit contractului de privatizare. De asemenea, se susține că au fost încălcate dispozițiile art. 1337 C. civ., raportate la prevederile Legii nr. 1/2000 și ale H.G. nr. 180/2000, prin faptul că nu s-au avut în vedere incidența răspunderii pentru evicțiune. Recursul este fondat. Temeiul cererii de chemare în judecată l-a constituit garanția pentru evicțiune, de care este ținută vânzătoarea A.D.S., care în cadrul privatizării a vândut activele ce reprezentau plantațiile de viță de vie, pentru ca ulterior la numai 2 zile de la momentul vânzării – protocolul nr. 40022 din 9 ianuarie 2004 să predea suprafețele de teren pe care se regăseau aceste active, în vederea restituirii către foștii proprietari.

Reclamanta-recurentă, în cererea de chemare în judecată, precum și în cuprinsul cererii precizatoare depuse la termenul din data de 13 septembrie 2006, a arătat că pretențiile sale sunt fondate pe răspunderea pentru evicțiune reglementată de art. 1337 și urm. C. civ. Astfel, evicțiunea are semnificația pierderii în total sau în parte a dreptului de proprietate asupra unui lucru de către persoana care a dobândit acest drept ca urmare a recunoașterii dreptului invocat de o altă persoană asupra aceluiași lucru, iar potrivit art. 1337 C. civ., este de natura contractului de vânzare, ca vânzătorul să răspundă către cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut.

Art. 2.5 și 2.6 din contractul de concesiune, nu obliga să garanteze folosința liniștită și utilă a întregii suprafețe de teren ce fusese concesionată, fiind obligată doar la încheierea unui act adițional prin care să modifice redevența, datorată de concesionar ca urmare a diminuării suprafeței de teren în urma retrocedărilor. Această formă de exonerare de răspundere referitoare la folosință, nu poate fi extinsă și în privința garanției pentru evicțiune derivată din procesul de privatizare al societății. Această argumentație este confirmată și de modalitatea în care a fost reglementată situația recuperării investițiilor funcționale aflate pe terenurile retrocedate persoanelor îndreptățite. Astfel, potrivit art. 19 din Legea nr. 1/2000, valoarea rămasă a investițiilor făcute pe terenurile restituite se recuperează într-o perioadă de maxim 10 ani, iar potrivit art. 67 alin. (2) din H.G.

nr. 180/2000, valoarea actualizată a investițiilor rămase de recuperat se urmărește de A.D.S., în acest sens urmând a se întocmi anexa nr. 42 în care se înscriu persoanele îndreptățite de la care urmează să se recupereze această valoare. Din economia textului precitat, rezultă fără putință de tăgadă că recuperarea contravalorii investițiilor se face nu de către investitor ci de către A.D.S., având în vedere și contractul de concesiune, din conținutul căruia rezultă că recurenta avea doar un drept de folosință asupra terenului, în timp ce intimata A.D.S. avea un drept de administrare asupra acestuia, urmând a-l preda către Comisiile locale. În concluzie, răspunderea pentru evicțiune, este pe deplin incidentă în cauză, întrucât vânzătoarea A.D.S.

a încasat în cadrul privatizării contravaloarea viței de vie, pentru ca ulterior să predea suprafețele de teren către Comisiile locale, fără a urmări recuperarea investiției recurentei de la persoanele cărora li s-a retrocedat terenul în discuție. Față de cele arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. și art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC P.C. SA BACĂU, împotriva deciziei nr. 14 din 26 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, modifică în parte decizia recurată, în sensul respingerii apelului declarat de A.D.S., împotriva sentinței nr. 98 din 4 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Obligă intimata A.D.S. BUCUREȘTI la 3.420 lei cheltuieli de judecată, către recurenta-reclamantă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2009.