ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2248/2010

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Curtea de Apel Cluj, secția penală, prin sentința penală nr. 21 din 25 februarie 2010 a respins ca nefondată plângerea în baza art. 278 1 C. proc. pen. formulată în calitate de persoane vătămate de către petentele M.M., L.M. și D.S. împotriva rezoluției procurorului de la 3 august 2009 dată în dosar nr. 169/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj – confirmată la controlul administrativ ulterior prin rezoluția nr. 695/II/2/2009 din 4 septembrie 2009 a procurorului general al organului judiciar amintit – prin care a fost dispusă soluția de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen. ("faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii” în speță potrivit aprecierii procurorului de caz atât latura obiectivă cât și cea subiectivă) cu privire la învinuirea săvârșirii infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. adusă de petenta intimatului-făptuitor executor-judecătoresc M.I.F., menținându-se rezoluția atacată. Au fost obligate petentele – potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. – la plata sumei de 150 lei fiecare cheltuieli judiciare statului. Prin plângerea amintită petentele au supus controlului judecătoresc, constatările făcute și soluția adoptată de procuror cu soluționarea de a se desființa soluția atacată și reține cauza pentru judecată în primă instanță a intimatului-făptuitor sub aspectul infracțiunii de furt sesizată în confo0rmitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc.

pen. – în considerarea elementelor noi de fapt în acuzare atestând în mod indubitabil în opinia acestora, existența elementului material și subiectiv specifice incriminării din art. 208 alin. (1) C. pen. [le-a fost înscrisurile fără drept de către executorul judecătoresc din contul deschis pe numele acestora la CEC, sucursala Cluj, suma de 3887,1 lei în condițiile în care împotriva acestora nu a fost deschisă o procedură de la executarea silită / nu li s-a adus la cunoștință existența unui asemenea dosar execuțional / nu au fost somate să plătească așa-zisele cheltuieli de judecată pretinse de soții C.M.O. și C.L.P.

și nici onorariul executorului judecătoresc M.I.F.] . Curtea verificând rezoluția atacată cu referire și la susținerile noi în acuzare făcute în plângere a efectuat un examen propriu al actelor premergătoare aflate la dosar în baza căruia a înlăturat ca neîntemeiată solicitarea petentelor confirmând la rândul său existența impedimentului legal la începerea urmăririi penale prevăzut de art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. [“faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii” în speță atât latura obiectivă cât cea subiectivă a infracțiunii de furt sesizate] pentru considerentele arătate în continuare . La data de 28 mai 2009 numitele M.M., L.M. și [D.S., au depus o plângere penală împotriva executorului judecătoresc M.I.F., pentru infracțiunea de furt, prev. de art. 208 C. pen., constând în aceea că, fără încuviințarea lor executorul judecătoresc a ridicat de la C.E .C.

o sumă de bani, bani care erau consemnați pe numele lor (f.1-2). Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că, numitele M.M., L.M. și D.S. au fost coproprietare indivize a apartamentului nr. 18, situat în Gherla, județul Cluj, iar la data de 28 octombrie 2003 au încheiat cu soții C.O. și C.P., o promisiune de vânzare-cumpărare pentru apartamentul în cauză, cu suma de 530.000.000 lei, echivalent a 13.641 Euro, din care promitenții-c umpărători au achitat 120.000.000 lei, iar restul în echivalent a 10.553 Euro, urmând a fi achitat dintr-un credit bancar. Numitele M.M., L.M. și D.S. au refuzat încheierea contractului în formă autentică, motiv pentru care promitenții- cumpărători le-au acționat în judecată, fiind obligate de către instanță să încheie contractul în formă autentică, iar în caz contrar hotărârea judecătorească urmând a ține loc de act autentic (f. 8-9).

Soții C. au făcut ofertă reală de plată pentru diferența de preț prin Biroul executorului judecătoresc S.M., oferta fiind validată de către instanța de judecată (f. 13-14). Executorul judecătoresc a consemnat banii la C.E.C. pe numele numitelor M.M., L.M. și D.S., dar acestea nu și-au ridicat banii motivând că nu au știut că au fost consemnați banii la C.E.C, cu toate că există modificări în acest sens. În cursul lunii noiembrie 2007 la cererea soților C., s-a format dosarul execuțional nr. 87/2007, la executorul judecătoresc M.I.F., pentru plata cheltuielilor de judecată și a onorariului executorului, avansate de către soții C., privind procesele în care s-au judecat cu numitele M.M., L.M. și D.S.

(f. 19). În consecință soluția de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. este legală și temeinică întrucât executorul judecătoresc M.I.F. nu a comis nici o infracțiune, el nefăcând altceva decât să dispună plata către soții C. a sumelor datorate cu titlu „cheltuieli de judecată" de către numitele M.M. , L.M. și D.S. din sumele pe care acestea le aveau consemnate la C.E.C. 2. Recursul în termen împotriva sentinței amintite formulat de M.M. în nume propriu cât și pentru celelalte petente – cale de atac susținută ulterior în condițiile art. 385 10 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen. pentru reformarea hotărârii primei instanțe și a rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale în condițiile art. 385 1 pct. 1 lit. a) rap la art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen. în considerarea motivelor de netemeinicie/nelegalitate din plângerea introductivă la care s-au adăugat supliment prin memoriul său depus la 8 iunie 2010 și acelea de sancțiune a examinării plângerii referitor la săvârșire de același intimat-făptuitor și a infracțiunilor de abuz în serviciu și distrugere cu evacuări silite a recurenților din imobilul situat în Gherla în temeiul titlului executoriu constituit de sentința civilă nr. 566/2007 a Judecătoriei Craiova – este nefondat urmând a fi respins ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Declarația unică de recurs în termen făcută de M.M. și pentru L.M. și D.S.

nu poate fi respinsă ca inadmisibilă față de ultimele două petente – astfel cum a solicitat …… - dată fiind situația judiciară tardiv vizibilă a celor trei persoane vătămate pe recursul fazelor anterioare ale procesului penal și achiesarea tacită a acestora la declarația amintită cu ocazia citării în recurs în calitate de recurente-petente (f.20,21). Din economia dispozițiilor art.278 1 alin. (1) C. proc. pen.

rezultă că sunt supuse controlului judecătoresc amintit doar faptele ilicite referitor la care a fost adoptată soluția de netrimitere în judecată, acest control neputând fi extins și la alte fapte ilicite ce nu au format obiectul examinării pronunțării procurorului de caz prin rezoluția atacată; ca atare nu poate fi acceptată în principiu a fi examinată în recurs critica invocată de petente referitoare la omisiunea primei instanțe de a se pronunța și cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu și distrugere pretins comise de același executor-judecătoresc cu ocazia evacuării silite indirect a petentelor în temeiul titlului executoriu constituit de sentința civilă nr. 566/2007 a Judecătoriei Larova.

Impedimentul legal prevăzut de art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (“lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii” în speță atât latura obiectivă cât și cea subiectivă a infracțiunii de furt) la începerea urmăririi penale în cauză este justificat – cu consecința menținerii sentinței și a rezoluției atacate – avându-se în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă în mod indubitabil că executorul-judecătoresc M.I.F., în exercitarea atribuțiilor de serviciu cu ocazia formării dosarului execuțional nr. 87/E/2007 la cererea soților creditori C.M.O. și C.L.V. nu a comis însușirea fără drept a sumei de 3887,1 lei (ron) cu doar în doar o plată datorată cu titlu de “cheltuieli de judecată” din sumele pe care petentele le aveau consemnate la CEC, către creditorii amintiți.

Conform art. 192 C. proc. pen., obligă recurentele petente la plata sumelor de câte 65 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentele M.M., L.M. și D.S. împotriva sentinței penale nr. 21/2010 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentele petente la plata sumelor de câte 65 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2010.