ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2248/2010

Deliberând asupra recursului de

față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei

constată următoarele:

penală, prin sentința penală nr. 21 din 25 februarie 2010 a

respins ca nefondată plângerea în baza art. 278

1

C. proc. pen.

formulată în calitate de persoane vătămate de către

petentele M.M., L.M. și D.S. împotriva rezoluției procurorului de la

3 august 2009 dată în dosar nr. 169/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Cluj – confirmată la controlul administrativ ulterior prin

rezoluția nr. 695/II/2/2009 din 4 septembrie 2009 a procurorului general

al organului judiciar amintit – prin care a fost dispusă soluția de

neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10

lit. d) C. proc. pen. ("faptei îi lipsește unul din elementele

constitutive ale infracțiunii” în speță potrivit aprecierii procurorului

de caz atât latura obiectivă cât și cea subiectivă) cu privire

la învinuirea săvârșirii infracțiunii de furt

prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. adusă de petenta

intimatului-făptuitor executor-judecătoresc M.I.F.,

menținându-se rezoluția atacată.

Au fost obligate petentele – potrivit

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. – la plata sumei de 150 lei fiecare cheltuieli

judiciare statului.

Prin plângerea amintită petentele au

supus controlului judecătoresc, constatările făcute și

soluția adoptată de procuror cu soluționarea de a se

desființa soluția atacată și reține cauza pentru

judecată în primă instanță a intimatului-făptuitor sub

aspectul infracțiunii de furt sesizată în confo0rmitate cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc. pen. – în

considerarea elementelor noi de fapt în acuzare atestând în mod indubitabil în

opinia acestora, existența elementului material și subiectiv

specifice incriminării din art. 208 alin. (1) C. pen. [le-a fost

înscrisurile fără drept de către executorul judecătoresc

din contul deschis pe numele acestora la CEC, sucursala Cluj, suma de 3887,1

lei în condițiile în care împotriva acestora nu a fost deschisă o

procedură de la executarea silită / nu li s-a adus la

cunoștință existența unui asemenea dosar execuțional /

nu au fost somate să plătească așa-zisele cheltuieli de

judecată pretinse de soții C.M.O. și C.L.P. și nici

onorariul executorului judecătoresc M.I.F.] .

Curtea verificând rezoluția

atacată cu referire și la susținerile noi în acuzare făcute

în plângere a efectuat un examen propriu al actelor premergătoare aflate

la dosar în baza căruia a înlăturat ca neîntemeiată solicitarea

petentelor confirmând la rândul său existența impedimentului legal la

începerea urmăririi penale prevăzut de art. 228 alin. (6) rap. la art.

10 lit. d) C. proc. pen. [“faptei îi lipsește unul din elementele

constitutive ale infracțiunii” în speță atât latura

obiectivă cât cea subiectivă a infracțiunii de furt sesizate]

pentru considerentele arătate în continuare .

La data de 28 mai 2009 numitele M.M.,

L.M. și

[D.S., au depus o plângere penală împotriva executorului

judecătoresc

M.I.F., pentru

infracțiunea de furt, prev. de art. 208 C. pen.,

constând în aceea că, fără

încuviințarea lor executorul judecătoresc a ridicat de la

C.E

.C. o

sumă de bani, bani care erau consemnați pe numele lor (f.1-2).

Din actele

premergătoare efectuate în cauză rezultă că, numitele

M.M., L.M.

și D.S. au fost coproprietare indivize a

apartamentului

nr. 18, situat în Gherla, județul Cluj, iar

la data de 28

octombrie 2003 au încheiat cu soții C.O. și C.P., o promisiune de

vânzare-cumpărare pentru apartamentul în cauză, cu

suma de 530.000.000 lei,

echivalent a 13.641 Euro, din care promitenții-c

umpărători au achitat 120.000.000 lei, iar restul în

echivalent a 10.553 Euro,

urmând a fi achitat dintr-un credit bancar.

Numitele M.M., L.M.

și D.S. au refuzat

încheierea contractului în formă autentică, motiv

pentru care promitenții-

cumpărători

le-au acționat în judecată, fiind obligate de către

instanță să încheie

contractul

în formă autentică, iar în caz contrar hotărârea

judecătorească urmând a

ține loc de act autentic (f.

8-9).

Soții C.

au făcut ofertă reală de plată pentru diferența de

preț

prin Biroul executorului judecătoresc S.M., oferta

fiind validată de către

instanța de judecată (f. 13-14).

Executorul judecătoresc a

consemnat banii la C.E.C. pe numele

numitelor

M.M., L.M. și D.S., dar acestea nu și-au

ridicat banii motivând că nu au știut

că au fost consemnați banii la C.E.C, cu toate

că

există modificări în acest sens.

În cursul

lunii noiembrie 2007 la cererea soților C., s-a format

dosarul

execuțional nr. 87/2007, la executorul judecătoresc M.I.F.,

pentru

plata cheltuielilor de judecată și a onorariului executorului,

avansate de către

soții C., privind procesele în care s-au judecat cu numitele M.M., L.M.

și D.S. (f. 19).

În consecință soluția

de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10

lit. d) C. proc. pen. este legală și temeinică întrucât

executorul judecătoresc M.I.F. nu a comis nici o infracțiune, el

nefăcând altceva decât să dispună plata către soții C.

a sumelor datorate cu titlu „cheltuieli de judecată" de către

numitele M.M.

, L.M. și D.S. din sumele

pe care acestea le aveau

consemnate la C.E.C.

sentinței amintite formulat

de M.M. în nume propriu cât și pentru celelalte

petente – cale de atac susținută ulterior în condițiile art. 385

10

alin. (2) teza a II-a C. proc. pen. pentru reformarea hotărârii primei

instanțe și a rezoluției procurorului de neîncepere a

urmăririi penale în condițiile art. 385

1

pct. 1 lit. a)

rap la art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen. în considerarea

motivelor de netemeinicie/nelegalitate din plângerea introductivă la care

s-au adăugat supliment prin memoriul său depus la 8 iunie 2010

și acelea de sancțiune a examinării plângerii referitor la

săvârșire de același intimat-făptuitor și a

infracțiunilor de abuz în serviciu și distrugere cu evacuări

silite a recurenților din imobilul situat în Gherla în temeiul titlului

executoriu constituit de sentința civilă nr. 566/2007 a

Judecătoriei Craiova – este nefondat urmând a fi respins ca atare, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele

arătate în continuare.

Declarația unică de recurs în

termen făcută de M.M. și pentru L.M. și D.S. nu poate fi

respinsă ca inadmisibilă față de ultimele două petente

– astfel cum a solicitat …… - dată fiind situația judiciară

tardiv vizibilă a celor trei persoane vătămate pe recursul

fazelor anterioare ale procesului penal și achiesarea tacită a

acestora la declarația amintită cu ocazia citării în recurs în

calitate de recurente-petente (f.20,21).

Din economia dispozițiilor art.278

1

alin. (1) C. proc. pen. rezultă că sunt supuse controlului

judecătoresc amintit doar faptele ilicite referitor la care a fost

adoptată soluția de netrimitere în judecată, acest control

neputând fi extins și la alte fapte ilicite ce nu au format obiectul

examinării pronunțării procurorului de caz prin rezoluția

atacată; ca atare nu poate fi acceptată în principiu a fi

examinată în recurs critica invocată de petente referitoare la

omisiunea primei instanțe de a se pronunța și cu privire la

infracțiunile de abuz în serviciu și distrugere pretins comise de

același executor-judecătoresc cu ocazia evacuării silite

indirect a petentelor în temeiul titlului executoriu constituit de

sentința civilă nr. 566/2007 a Judecătoriei Larova.

Impedimentul legal prevăzut de art. 228

alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (“lipsește unul din

elementele constitutive ale infracțiunii” în speță atât latura

obiectivă cât și cea subiectivă a infracțiunii de furt) la

începerea urmăririi penale în cauză este justificat – cu consecința

menținerii sentinței și a rezoluției atacate – avându-se în

vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă în mod

indubitabil că executorul-judecătoresc M.I.F., în exercitarea

atribuțiilor de serviciu cu ocazia formării dosarului execuțional

nr. 87/E/2007 la cererea soților creditori C.M.O. și C.L.V. nu a

comis însușirea fără drept a sumei de 3887,1 lei (ron) cu doar

în doar o plată datorată cu titlu de “cheltuieli de judecată” din

sumele pe care petentele le aveau consemnate la CEC, către creditorii amintiți.

Conform art. 192 C. proc. pen., obligă

recurentele petente la plata sumelor de câte 65 lei, fiecare, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petentele M.M., L.M. și D.S. împotriva sentinței penale nr. 21/2010

din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală

și de minori.

Obligă recurentele petente la

plata sumelor de câte 65 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 8 iunie 2010.