ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1866/2010

Deliberând asupra

recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei

constată următoarele:

penală, prin Sentința penală nr. 10/F din 14 ianuarie 2010, a respins ca

nefondată plângerea formulată în calitate de persoană vătămată de petentul A.D.

împotriva Ordonanței din 31 august 2009 dată în Dosar nr. 1449/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București - confirmată la controlul

administrativ prevăzut de art. 278 C. proc. pen. prin Rezoluția nr.

1535/II/2/2009 din 5 octombrie 2009 a procurorului general al organului

judiciar amintit - prin care a fost dispusă soluția de neîncepere a urmăririi

penale în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

[„fapta nu este prevăzută de legea penală” având natură civil-administrativă în

aprecierea procurorului de caz] față de intimații-făptuitori D.I., avocat în

cadrul Baroului București și soția acestuia D.O.C. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 C. pen., fiind menținută

ordonanța atacată.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 100 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare statului.

În promovarea

plângerii amintite întemeiate pe dispozițiile art. 278 alin. (1) și (8) lit. b)

C. proc. pen. petentul A.D. a solicitat desființarea ordonanței/rezoluției

atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii/urmăririi penale

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 C.

pen. atât cu privire la învinuirea pendinte „ce se referă la zădărnicirea de

către intimații D.I. și D.O.C. a măsurilor de salvarea și conservarea

imobilului învecinat al petentului” învinuire referitor la care actele

prealabile actuale sunt incomplete impunându-se administrarea și a altor

mijloace de probă [cercetarea desfășurătorului lucrărilor de șantier la imobilul

învecinat proprietatea intimaților (...) de martori, confruntare între părți,

efectuarea unei expertize tehnice având ca obiectiv să stabilească dacă se mai

pot face lucrări de consolidarea calcanului și modul acestora la imobilul

proprietatea petentului/costurile aferente/comparativ cu varianta ce trebuia și

putea fi aplicată în intervalul de la obținerea autorizației de construire (4

februarie 2009) și până la demararea lucrărilor de implantare a pilotelor (8

aprilie 2009) care îndeplinea cerința celor 60 de zile prevăzute de H.C.G.M.B.

nr. 334 din 11 decembrie 2003] în vederea soluționării juste și temeinice a

cauzei - cât și cu privire la alte 4 învinuiri conexe referitor la care există

înregistrate sesizare separată în curs de cercetare prealabilă la organele de

poliție competente, potrivit înscrisurilor aflate la dosar [distrugerea

peretelui de calcan în formă repetată și continuă, ca urmare a infiltrării apei

din beciul ce l-au lăsat descoperit timp de 2 ani; demolarea și însușirea

tubulaturii de aerisire aflată pe calcan; punerea în pericol a imobilului

proprietatea petentului prin compactizarea avalanșei de beton pătrunsă între

clădiri în acest fel anulând independența acestora; tentativa de omor prin

intoxicare cu monoxid de carbon degajat de la încăperea în care dormea ca

urmare a astupării coșului de evacuarea fumului, de la centrala termică].

Judecătorul cauzei

verificând ordonanța/rezoluția atacate pe baza actelor premergătoare efectuate

în Dosar nr. 1449/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în

raport cu criticile și celelalte susțineri ale petentului privind natura penală

a învinuirilor aduse intimaților a constatat la rândul său că soluția atacată

de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen.

adoptată în cauză de procuror este legală și temeinică, fiind menținută ca

atare în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare:

- prin plângerea în

calitate de persoană vătămată adresată secției 22 poliție la data de 14 aprilie

2009 petentul A.D. a solicitat efectuarea de cercetări față de numiții D.I. și

D.O.C. sub aspectul comiterii infracțiunii de distrugere prev. de art. 217

alin. (1) C. pen., precum și față de persoanele responsabile pentru emiterea

autorizației de construire din 04 februarie 2009 emisă de Primăria sectorului 6

București sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz contra intereselor

persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

În motivarea acestei

sesizări, persoana vătămată a arătat, în esență, faptul că soții D.I. și D.O.C.

împiedică luarea măsurilor de conservare cu privire la imobilul proprietate

personală situat în București, str. G.C. prin edificarea unei construcții în

imediata vecinătate (la adresa București, str. G.C.I.), iar autorizația de

construire eliberată acestora de către Primăria sectorului 6 București la data

de 04 februarie 2009 a fost dată cu încălcarea prevederilor legale.

Prin Ordonanța nr.

4671/P/2009 din data de 6 august 2009 Parchetul de pe lângă Judecătoria sector

6 București a dispus, în temeiul art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., art. 42 și art. 45 C. proc. pen., declinarea competenței de soluționare a

cauzei privind săvârșirea de către numiții D.I. și D.O.C. a infracțiunii de

distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. în favoarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, având în vedere calitatea de avocat în cadrul

Baroului București a unuia dintre făptuitori (respectiv numitul D.I.).

- din actele

premergătoare efectuate în cauză de procuror a rezultat că numitul A.D. este

proprietarul imobilului situat în București, str. G.C.

În cursul anului

2006, soții D.I. și D.O.C. au dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate

asupra unui imobil vecin, amplasat în București, str. G.C.I.

După demolarea

construcției vechi existente pe teren, numiții D.I. și D.O.C. au realizat

demersuri pentru edificarea unei noi construcții, sens în care a fost emisă de

către Primăria Sectorului 6 București autorizația de construire din 04

februarie 2009.

Potrivit acesteia,

solicitanții erau autorizați să execute lucrări de construire pentru o locuință

cu regim de înălțime S+P+2E pe terenul proprietate personală în aliniament cu

construcțiile existente pentru limita de proprietate la stradă, la limita

posterioară a proprietății și la 3 m față de limita de proprietate din stânga

și din dreapta. Autorizația a fost emisă pentru un termen de valabilitate de 12

luni.

În acest context, în

plângerea formulată de A.D. se arată că numiții D.I. și D.O.C. împiedică executarea

lucrărilor de conservare a imobilului proprietate personală, în speță nu permit

accesul pe terenul lor pentru efectuarea unor lucrări de consolidare și

reparații.

De asemenea, persoana

vătămată menționează că emiterea autorizației de construire și începerea

lucrărilor de edificare a clădirii s-au realizat fără acordul său și sunt de

natură să deterioreze imobilul care îi aparține.

Prin Adresa din 28

aprilie 2009, Serviciul Disciplina în Construcții din cadrul Consiliului Local

al sectorului 6 București a comunicat numitului A.D. faptul că, urmare

controlului efectuat în teren și verificării documentației prezentate,

construcția din str. G.C.I. este autorizată, expertiza tehnică aferentă

concluzionează că execuția peretelui din piloți forați consolidați cu grindă de

coronament nu influențează în niciun fel rezistența și stabilirea construcției

în calcan existentă, asigură executarea lucrărilor de săpătură și beton la noua

clădire fără niciun pericol și că documentația în faza de detaliu de execuție

și execuția propriu-zisă se pot realiza fără acceptul de principiu al

proprietarului clădirii în calcan existente, ca urmare a soluției de protecție

a incintei de lucru la construcția nouă cu piloți forați.

Se mai observă și că

părțile s-au notificat reciproc cu privire la executarea lucrărilor, sens în

care, în notificarea adresată numitului A.D. la data de 14 aprilie 2009 prin

Biroul Executorului Judecătoresc „T.A.M.”, soții D.I. și D.O.C. au indicat

faptul că își manifestă disponibilitatea de a permite într-un interval de 21

zile accesul pe proprietatea lor pentru efectuarea lucrărilor necesare.

Fiind audiat, numitul

D.I. a declarat că nu a interzis persoanei vătămate să efectueze lucrări și că

nu a adus atingere integrității imobilului vecin.

amintite a declarat în termen recurs petentul A.D. reiterând criticile și

celelalte susțineri din plângerea adresată judecătorului de la instanța de fond

privind aprecierea greșită a faptelor ilicite sesizate/comise de intimate, ca

fiind de natură civil-administrativă/lipsite de relevanță sub aspectul

infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 C. pen. cu solicitarea de a se

decide casarea hotărârii primei instanțe, desființarea Ordonanței nr.

1449/P/2009 din 31 august 2009 și trimiterea cauzei la procuror în vederea

începerii urmăririi penale în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen.

Înalta Curte

verificând sentința atacată pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză în

raport cu criticile și celelalte susțineri făcute de petent privind

desființarea soluției actuale de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art.

10 lit. b) C. proc. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., constată următoarele:

A. În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. (având titlu marginal

„plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată”) controlul judecătoresc amintit este

limitat in rem la „rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței

ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau

de încetare a urmăririi penale date de procuror” iar in personam potrivit alin.

(4) al textului de lege amintit numai cu privire la „persoana față de care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau

încetarea urmăririi penale și persoana care a făcut plângerea”.

Prin Ordonanța din

data de 31 august 2009 adoptată în Dosar nr. 1449/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București s-a dispus în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen.

neînceperea urmăririi penale față de D.I. - avocat și D.O.C. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

în raport cu învinuirea că „ar fi împiedicat pe petent să ia măsuri de

conservare a imobilului aflat în proprietatea sa (...) întrucât făptuitorii

nu-i permit accesul pe terenul lor, pentru efectuarea unor lucrări de

consolidare și reparații” (fiind dispusă cauza în vederea continuării

cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu „de către

persoanele responsabile pentru emiterea autorizației de construcție nr.

X/2009”); ca atare, controlul judecătoresc în primă instanță a fost limitat la

intimații D.I. și D.O.C. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.

(1) C. pen. prin aceea că „nu-i permit petentului accesul pe terenul lor,

pentru efectuarea unor lucrări de consolidare și reparații în imobilul

proprietatea acestuia” cu respectarea principialității juridice anterior expuse

(fiind nejustificate cererile petentului - reiterate în recurs - de extindere a

controlului amintit cu privire la soluția de disjungere față de ceilalți

făptuitori ori pentru alte modalități de comitere a infracțiunii neverificate

de procuror; aceste aspecte de nelegalitate/netemeinicie în stadiul procesual

actual pot fi verificate exclusiv în procedura administrativă reglementată de

legiuitor prin art. 275 - 278 C. proc. pen.

Pe fondul învinuirii

actuale aduse intimaților se reține că actele premergătoare efectuate au

relevat - contrar susținerilor petentului disponibilitatea proprietarilor

învecinați, D.I. și D.O.C. pentru a-i permite petentului ca într-un interval de

21 zile să efectueze lucrările de reparații la imobilul ce îi aparține fiind

justificată astfel soluția actuală, de neîncepere a urmăririi penale în temeiul

art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Ca atare, recursul

petentului se va respinge ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. fiind obligat acesta potrivit art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul A.D. împotriva Sentinței penale nr.

10/F din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 mai 2010.