ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 3 octombrie 2011 s-a înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea formulată de

petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 657/P/2011 din 16 august 2011 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

S-au atașat Dosarele

nr. 657/P/2011 și 2225/II-2/2011 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Petiționarul A.I. a

solicitat tragerea la răspundere penală a magistraților L.D.S., L.Z., C.R., Ș.P.

și R.C.–judecători în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de „corupție și complicitate la infracțiunile de

omor” prev. de art. 254 alin. (1), art. 255, art. 256, art. 257 și art. 26

raportat la art. 174 C. pen. comise în opinia petiționarului cu prilejul

instrumentării Dosarului nr. 1332/1/2011 al Înaltei Curți de Casație și

Justiție – Completul de 5 judecători în care s-a pronunțat decizia penală nr.

56 din 28 februarie 2011.

În susținerea

plângerii sale persoana vătămată învederează faptul că, magistrații

nominalizați au pronunțat decizia penală nr. 56 din 28 februarie 2011 cu

încălcarea dispozițiilor art. 10 lit. j), art. 48 lit. g), art. 62, art. 277,

art. 278

1

(2 și 12) C. proc. pen.

Prin rezoluția nr.

657/P/2011 din 16 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de magistrații menționați sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 26 raportat la art. 174, art. 254 alin. (1), art.

255, art. 256 și art. 257 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există.

Pentru a dispune

astfel se reține de către procuror că prin sentința penală nr. 1742 din 9

noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală

în Dosarul nr. 6921/1/2010 a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată

de petentul A.I. împotriva rezoluției nr. 6225/2985/VIII/1/2010 din 15 iulie 2010

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a adopta

această hotărâre prima instanță a reținut în esență că, plângerea petentului

adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate face obiectul

controlului judecătoresc reglementat de dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen. întrucât nu privește o soluție de netrimitere în judecată dispusă de

procuror, iar din examinarea actelor dosarului rezultând că Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a comunicat acestuia o soluție de

netrimitere în judecată.

Înstanța de control

judiciar prin decizia penală nr. 56 din 28 februarie 2011, Completul de 5

judecători, pronunțată în Dosarul nr. 1332/1/2011 a respins ca nefondat

recursul declarat de petentul A.I. împotriva sentinței penale nr. 1742 din 9

noiembrie 2010 (Dosar nr. 6921/1/2010) a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, reținând în esență că, criticile recurentului petent reiau în

esență aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanțe și au

făcut obiectul analizei acesteia, iar în etapa recursului, nu s-au dovedit

aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanțe”.

Din verificările

efectuate a rezultat că afirmațiile petentului cu privire la modul în care

magistrații și-au exercitat atribuțiile de serviciu sunt lipsite de suport

probator, fapt pentru care nu pot fi luate în considerare și nu pot constitui temei

al începerii și efectuării urmăririi penale împotriva acestora atâta timp cât

la soluționarea cauzei au fost avute în vedere dispozițiile legale aplicabile

în materie.

Plângerea formulată

de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a fost

respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 2225/II-2/2011 din 26 septembrie

2011 a procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva rezoluției

de netrimitere în judecată a formulat plângere la instanța competentă

petiționarul A.I. solicitând în esență desființarea rezoluțiilor și trimiterea

cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatelor.

Examinând temeinicia

rezoluției atacate, respectiv actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte

constată că în cauză au fost efectuate acte premergătoare urmăririi penale,

urmare a plângerii formulată de petiționar.

Din conținutul

acestor acte rezultă că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva

intimaților pentru săvârșirea infracțiunilor imputate fiind incidente

dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Atâta timp cât nu

există indicii, respectiv elemente care să genereze cel puțin suspiciuni în

sensul săvârșirii unor fapte prevăzute de legea penală de către intimați, în

mod corect s-a apreciat că în speță nu se justifică începerea urmăririi penale

față de aceștia.

Așa cum în mod corect

s-a reținut în motivarea rezoluției atacate, împotriva unor hotărâri

judecătorești, pe care le consideră ca fiind netemeinice și nelegale, părțile

interesate au la dispoziție căile de atac, nefiind în principiu de admis, ca

prin plângeri penale să se încerce reformularea acestora, cu excepția cauzelor

în care hotărârile pronunțate sunt consecința săvârșirii unor infracțiuni, ceea

ce în speța examinată nu este cazul.

În cazul de față

petiționarul deși a exercitat căile de atac în mod corespunzător, în mod

tendențios a formulat plângerea împotriva magistraților judecători nominalizați

anterior.

Având în vedere că în

speță nu sunt indicii de natură penală, intenție, rea-credință, cu privire la

comiterea vreunei infracțiuni de către magistrații judecători care au pronunțat

decizia penală nr. 56 din 28 februarie 2011 în mod corect s-a dispus

neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.

26 raportat la art. 174 C. pen. în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. a)

C. proc. pen. întrucât faptele reclamate nu există.

Totodată, simplele

susțineri ale petiționarului neconfirmate însă de probe, sau cel puțin de

indicii de natură penală, care să ateste săvârșirea infracțiunilor de

„corupție” prevăzute de art. 254 alin. (1), art. 255, art. 256 și art. 257 C.

pen. nu poate constitui temei al tragerii la răspundere penală a magistraților

nominalizați.

Simpla împrejurare că

hotărârea pronunțată este nefavorabilă petiționarului nu este de natură, în

lipsa elementelor obiective ori subiective de vinovăție să aibă drept

consecință tragerea la răspundere penală a magistraților intimați.

Înalta Curte constată

că rezoluția atacată, nr. 657/P/2011 din 16 august 2011 emisă de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

magistrații: L.D.S., L.Z., C.R., Ș.P. și R.C., judecători în cadrul Înaltei

Curți de Casație și Justiție sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de

art. 26 raportat la art. 174, art. 254 alin. (1), art. 255, art. 256 și art.

257 C. pen. este legală și temeinică urmând a fi menținută.

Față de

considerentele mai sus arătate Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea

formulată de petiționar.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției din 16

august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, pronunțată în Dosarul nr. 657/P/2011.

Menține rezoluția

atacată.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

februarie 2012.