ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3040/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de

14 martie 2003, L.M. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de

Pensii Bihor, să se dispună anularea hotărârii nr. 1183 din 14 februarie 2003,

prin care Comisia constituită pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, i-a respins

cererea de acordare a drepturilor prevăzute în acest act normativ.

De asemenea, a cerut obligarea

autorității publice pârâte să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr.

105/1999, aprobată prin legea menționată mai sus, cu modificările și completările

ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că după preluarea căilor ferate din Ardealul de Nord de către

autoritățile maghiare de ocupație, tatăl său, S.T., care lucra în cadrul

cantonului C.F.R. nr. 456, Secția L 4 aparținând comunei Curtuișeni, județul

Bihor, a încetat activitatea. De asemenea, a trebuit să elibereze locuința de

serviciu pe care o ocupa împreună cu familia și să se mute în localitatea

Tiszafured din Ungaria, unde a lucrat ca muncitor necalificat la Căile Ferate

Maghiare.

Întreaga familie a revenit în

România abia la 19 martie 1945, iar tatăl reclamantei a fost reprimit în

C.F.R., în locul de muncă deținut anterior.

Ca atare, L.M., care s-a născut în

timpul refugiului părinților, se consideră îndreptățită la recunoașterea

statutului de persoană persecutată pentru motive etnice.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

civilă nr. 140/CA din 31 martie 2003, a admis acțiunea, așa cum a fost

formulată.

În esență, instanța a reținut că

actul administrativ supus controlului jurisdicțional nesocotește drepturile

reclamantei, conferite prin Legea nr. 189/2000, deoarece în realitate,

persoanele strămutate de autoritățile hortyste în alte localități decât cele de

domiciliu, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, chiar cu păstrarea

serviciului, beneficiază de facilitățile instituite prin actuala reglementare

legală.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor.

Recurenta a susținut că acțiunea

introdusă trebuia respinsă ca neîntemeiată, întrucât reclamanta L.M. nu poate

pretinde că a suferit persecuții din partea autorităților maghiare, în

condițiile în care tatăl său a optat pentru a lucra în continuare, în calitate

de angajat al Căilor Ferate Maghiare, beneficiind de salariu, indemnizație de

chirie și transport corespunzătoare.

În același sens, au fost invocate

Precizările C.N.P.A.S. nr. 1026/2002, care exceptează persoanele aflate în

situația reclamantei, de la recunoașterea statutului de refugiat.

Critica este neîntemeiată.

Pe baza probelor cu înscrisuri

administrate în cauză, prima instanță a reținut în mod corect că S.T. (nume

maghiarizat), respectiv tatăl reclamantei L.M. a fost nevoit să înceteze

activitatea desfășurată la cantonul C.F.R. nr. 456 Curtuișeni, în luna

septembrie 1940 și să accepte un post de muncitor necalificat în Ungaria.

Măsura a fost impusă de autoritățile

maghiare de ocupație, care au înlocuit personalul de origine română cu

salariați aparținând etniei maghiare. Este evident că în condițiile

excepționale create, tatăl reclamantei a fost obligat să accepte unica ofertă

făcută, anume aceea de a se strămuta cu familia (compusă din soț, soție și trei

copii) în Ungaria, pentru a putea asigura astfel, întreținerea acesteia.

Prin urmare, chiar în condițiile

păstrării unui loc de muncă, persoanele strămutate în Ungaria doar pe

considerentul că aparțineau etniei române, beneficiază de drepturile instituite

prin art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 586/2002.

Precizările C.N.P.A.S. nr. 1026 din

29 martie 2002, prin care sunt interpretate restrictiv dispozițiile legale

aplicabile, adaugă nepermis la lege și ele nu puteau fi luate în considerare de

instanță, tocmai pentru acest considerent.

Așa fiind, urmează a se respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 140/CA/2003 - P din 31

martie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 octombrie 2003.