ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1971/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul C.C.A. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și L.F. solicitând anularea Hotărârii nr. 338 din 4 iunie 2008, prin care a fost sancționat contravențional cu o amendă de 1000 lei. Prin sentința nr. 2093 din 6 august 2008 Tribunalul Galați a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați. Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 125 din 4 noiembrie 2008 a anulat acțiunea ca insuficient timbrată, reținând că reclamantul nu a depus la dosar timbru judiciar în sumă de 0,3 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.C.A., susținând în esență, că a solicitat termen pentru a-și angaja apărător și că la acel termen acesta ar fi depus și timbru judiciar. Prin decizia nr. 2047 din 4 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea dreptului la apărare al reclamantului, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Astfel reinvestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 187 din 8 septembrie 2009 a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, faptul că pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea nr. 338 din 4 iunie 2008, a constatat că reclamantul a avut o manieră de exprimare în presă de natură discriminatorie, în sensul art. 2 alin. (1) și (4) din O.G.

nr. 137/2000, prin încălcarea dreptului la demnitate al persoanelor aparținând comunității evreiești, faptă pentru care acesta a fost sancționat cu o amendă de 1000 de lei. S-a reținut în acest sens că reclamantul, în calitate de redactor la cotidianul Buletinul de Tecuci, a publicat în repetate rânduri, caricaturi și texte discriminatorii privitoare la numitul F.L., pe care l-a înfățișat într-o manieră degradantă, motivat de originea sa etnică, ebraică. Instanța constatat că faptele de discriminare au fost dovedite iar reclamantul nu a combătut prin nici un mijloc de probă cele reținute de autoritatea pârâtă în culpa sa. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C.C.A. criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În motivarea recursului formulat, recurentul a susținut în esență că, în mod greșit instanța de fond a reținut că în calitate de redactor la cotidianul „Buletin de Tecuci” ar fi publicat caricaturi și texte discriminatorii privitoare la numitul F.L., deși caricaturile – pamflet erau la adresa fiului acestuia F.E. Consideră totodată recurentul că pârâtul F.L., cel care a formulat petiția de sesizare către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu avea calitatea necesară, întrucât imaginea din caricaturile pamflet era cea a fiului său și nu îl viza pe acesta. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de către instanța de fond, susținând că materialele prezentate în cotidianul local „Buletin de Tecuci” încalcă dreptul la demnitate garantat de dispozițiile art. 15 din O.G.

nr. 137/2000 republicată. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins având în vedere următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 137/2000 republicată, prin discriminare se înțelege, orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată precum și alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în ori ce alte domenii ale vieții publice constituie discriminare iar potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (4) și art. 15 din același act normativ este stabilită răspunderea contravențională pentru orice comportament care prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate ori acel comportament manifestat în public de instigare la ură rasială sau națională, care are ca scop sau vizează atingerea demnității sau crearea unei atmosfere ostile, degradante, unilaterale sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, un grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acesteia la o rasă, naționalitate, etnie, religie,

categorie socială sau categorie defavorizată. Curtea constată că instanța de fond prin sentința criticată a făcut o corectă aplicare a acestor prevederi legale reținând legalitatea hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 338 din 04 iunie 2008 prin care s-a dispus aplicarea unei amenzi contravenționale recurentului – reclamant C.C.A. pentru încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (4) din O.G. nr. 137/2000 respectiv, reținându-se caracterul discriminatoriu al faptelor sesizate de către petentul F.L. privind imaginile publicate în Buletinul de Tecuci, imagini care promovează intoleranța și care încalcă dreptul la demnitate al persoanelor aparținând comunității evreiești.

Criticile recurentului privitoare la faptul că, în calitate de redactor la cotidianul Buletinul de Tecuci, nu a publicat niciodată caricaturi și texte discriminatorii privitoare la petentul-pârât F.L., ci doar cu privire la fiul acestuia F.E. nu pot fi reținute întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din O.G. nr. 137/2000, persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări, fie directă sau indirectă, din examinarea hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării rezultând că faptele discriminatorii au fost probate. Pe de altă parte susținerile recurentului privitoare la lipsa calității petentului de a sesiza Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării sunt nerelevante, întrucât petentul este „persoană interesată” în raport cu dispozițiile art. 20 al O.G.

nr. 137/2000, iar faptele reclamate și reținute ca fiind discriminatorii, reprezintă un comportament manifestat în public, care vizează crearea unei atmosfere ostile, îndreptat împotriva persoanelor aparținând comunității evreiești, comunitate din care face parte și acesta. Astfel fiind, Curtea reținând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de către instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.A. împotriva sentinței nr. 187 din 8 septembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2010.