ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2518/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 253 din 23

noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată

de reclamanta M.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Suceava, a anulat hotărârea nr. 5349/2009 emisă de pârâtă

și a constatat că reclamanta are calitatea de beneficiar al Legii nr.

189/2000, pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond

a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta

și familia sa s-au refugiat, în luna martie 1944 - de teama persecuțiilor

etnice, ca urmare a cedării Basarabiei și Bucovinei de Nord în baza

Dictatului de la Viena - din localitatea de domiciliu, în localitatea Podari, Județul

Dolj, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în anul 1945.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs pârâta, susținând că este netemeinică și

nelegală și invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. În motivarea recursului, pârâta arată, în

esență, că reclamanta nu a făcut dovada refugiului și

a persecuțiilor etnice în conformitate cu prevederile legale aplicabile.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de

prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940 la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul

că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă

persoanelor care, în perioada precizată, au avut de suferit

persecuții din motive etnice, materializate în una din următoarele

forme: refugiu, expulzare sau strămutare în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art.

4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1

din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele

competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu

martori [alin. (2)].

În speță, la dosarul

cauzei (f.7) se află înscrisul intitulat „Declarație”, completat de

către tatăl intimatei-reclamante, A.D., în anul 1944, în vederea

întocmirii de către Comisariatul General al Refugiaților și

Evacuaților a fișei de evacuat a familiei, care atestă că reclamanta

și familia sa au fost evacuați, în data de 26 martie 1944, în

localitatea Podari, județul Dolj, din localitatea de domiciliu Ripceni,

județul Botoșani.

În cauză, dovada evacuării

și, deci, a refugiului reclamantei s-a făcut, așadar, conform legii,

instanța de fond în mod corect admițând acțiunea și

obligând-o pe pârâtă să-i recunoască și să-i acorde reclamantei

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat,

menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică

și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii

Suceava împotriva sentinței nr. 253 din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal

,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 mai 2010.