ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2518/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 253 din 23 noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, a anulat hotărârea nr. 5349/2009 emisă de pârâtă și a constatat că reclamanta are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta și familia sa s-au refugiat, în luna martie 1944 - de teama persecuțiilor etnice, ca urmare a cedării Basarabiei și Bucovinei de Nord în baza Dictatului de la Viena - din localitatea de domiciliu, în localitatea Podari, Județul Dolj, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în anul 1945. Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta, susținând că este netemeinică și nelegală și invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea recursului, pârâta arată, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada refugiului și a persecuțiilor etnice în conformitate cu prevederile legale aplicabile. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, au avut de suferit persecuții din motive etnice, materializate în una din următoarele forme: refugiu, expulzare sau strămutare în altă localitate. De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori [alin. (2)]. În speță, la dosarul cauzei (f.7) se află înscrisul intitulat „Declarație”, completat de către tatăl intimatei-reclamante, A.D., în anul 1944, în vederea întocmirii de către Comisariatul General al Refugiaților și Evacuaților a fișei de evacuat a familiei, care atestă că reclamanta și familia sa au fost evacuați, în data de 26 martie 1944, în localitatea Podari, județul Dolj, din localitatea de domiciliu Ripceni, județul Botoșani. În cauză, dovada evacuării și, deci, a refugiului reclamantei s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască și să-i acorde reclamantei drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999. Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței nr. 253 din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2010.