ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1943/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 327 din 29 septembrie 2009, Curtea de

Apel Craiova, secția de contencios și administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamanta L.M., în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, a anulat hotărârea din 28

mai 2009 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să

emită o nouă hotărâre de recunoaștere pentru

reclamantă a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 pentru

perioada octombrie 1941 – februarie 1945.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență,

că întrucât numita C.I., care a confirmat refugiul reclamantei prin

declarație notarială, este, la rândul său, beneficiar al

drepturilor solicitate de reclamantă, se apreciază că și

cererea acesteia din urmă este întemeiată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Dolj, arătând că

hotărârea este netemeinică și nelegală, întrucât reclamanta

nu a făcut dovada susținerilor sale.

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va

arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până

la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată,

a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate.

De asemenea, în conformitate cu art.

61 din același act normativ, dovada încadrării în situațiile

prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte

oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul

în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut

de lege.

În lipsa unor acte oficiale, în

scopul dovedirii împrejurărilor invocate în susținerea acțiunii,

reclamanta a depus la dosarul cauzei declarația notarială a martorei C.I.

(dosar fond), din care nu rezultă, însă, dacă motivele care au

determinat familia reclamantei să se refugieze au fost de natură

etnică și în ce au constat acestea.

Or, potrivit art. 129 alin. (5) C.

proc. civ., judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind datori

a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice

greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza

stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest

sens, aceleași prevederi legale acordă judecătorilor puterea de

a ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar

dacă părțile s-ar împotrivi.

Față de dispozițiile

legale menționate, hotărând în baza unui probatoriu neconcludent,

fără a stabili în mod neechivoc adevărul în cauză,

instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și

nelegală, motiv pentru care recursul va fi admis, sentința

atacată va fi casată și, în temeiul art. 313 teza I C. proc.

civ., va fi trimisă cauza la aceeași instanță, spre

rejudecare, cu aplicarea prevederilor art. 315 alin. (1) și (3) din

același Cod.

Cu ocazia rejudecării,

instanța de fond va proceda la audierea nemijlocită a martorilor,

conform art. 129 și art. 169 C. proc. civ., pentru precizarea

împrejurărilor și a motivelor care au determinat refugiul reclamantei

și al părinților acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 327 din 29

septembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

și administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată

și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 aprilie 2010.