ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4802/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 72 din 5 martie

2010, Curtea de Apel Suceava, secția

comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamanta

G.V., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, a anulat

hotărârea nr. 5417 din 30 octombrie 2009 emisă de

pârâtă și a stabilit că reclamanta are calitatea de beneficiar al Legii

nr. 189/2000,

pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945, începând cu

data de 1 noiembrie 2009.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta

și familia sa au fost strămutați, în perioada 15 martie 1944-6 martie 1945, din

localitatea de domiciliu, în localitatea Hendorf, județul Sibiu.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs pârâta, susținând că este netemeinică și nelegală și invocând

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. In motivarea recursului, pârâta

arată, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada persecuțiilor etnice care au

determinat refugiul, în conformitate cu prevederile legale aplicabile.

Examinând sentința atacată în raport

cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și

cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

Potrivit art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările

și completările ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază

persoana, cetățean

român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de

la 6

septembrie 1940 la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în

sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în

perioada precizată, au avut de

suferit

persecuții din motive etnice, materializate în una din următoarele forme:

refugiu,

expulzare sau strămutare în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 4

din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din

ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate

de organele competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin

declarație cu martori [alin. (2)].

In speță, la dosarul cauzei au fost

depuse declarațiile autentificate ale martorilor P.V., B.I. și I.B. (f.33-34,

64), care atestă că,

în perioada martie

1944 - martie 1945, reclamanta, împreună cu familia sa, s-a

refugiat în

România, din localitatea Dolhasca, județul Suceava, în localitatea

Hendorf, județul Sibiu, precum și hotărârile nr. 2746

din 30 iulie 2009 și nr.2031

din 16

noiembrie 2009 ale Casei Județene de Pensii Iași, respectiv Botoșani, prin

care fratele și sora intimatei, V.V. și,

respectiv, V.E. au obținut

recunoașterea calității de strămutat

(f.9-10).

In cauză, dovada

strămutării reclamantei s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în

mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască și să-i acorde reclamantei

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Pentru motivele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se

sentința criticată, ca fiind temeinică

și legală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava

împotriva sentinței nr. 72 din 5

martie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2010.