ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3041/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 204/CA din 16

noiembrie 2009, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.A., în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Iași, a anulat hotărârea nr. 2768/R/2008 emisă

de pârâtă și a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al Legii

nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că

reclamantul a fost strămutat, împreună cu părinții și frații săi, în luna aprilie

1944, fiind evacuat forțat din localitatea de domiciliu, Vaslui, în localitatea

Sebeș.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs pârâta, susținând că este netemeinică și nelegală și invocând

prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. În motivarea

recursului, pârâta arată, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada refugiului

în conformitate cu prevederile legale aplicabile.

Examinând sentința atacată în raport

cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și

cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui

act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în

perioada precizată, au avut de suferit persecuții din motive etnice, materializate

în una din următoarele forme: refugiu, expulzare sau strămutare în altă

localitate.

De asemenea, în conformitate cu art.

4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art.1 din ordonanță

se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1)]

sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori [alin. (2)].

În speță, la dosarul cauzei (f.35-dosar

fond) se află înscrisul intitulat „Certificat”, eliberat de către Ministerul

Internelor și Reformei Administrative sub nr. C/424 din 20 august 2008, care

atestă că părinții reclamantului au fost strămutați, în data de 8 aprilie 1944,

în localitatea Sebeș, ca urmare a evacuării forțate din localitatea de

domiciliu Vaslui.

În cauză, dovada evacuării și, deci,

a refugiului reclamantului s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond

în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască și să-i

acorde reclamantului drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Nu poate fi primită critica

recurentei, potrivit căreia, nefiind prevăzut în mod expres, alături de

părinții săi, în actul emis de Arhivele Naționale, intimatul-reclamant nu poate

fi considerat refugiat.

Aceasta, întrucât, având vârsta de 5

ani la data refugiului, intimatul-reclamant nu putea decât să-și urmeze

părinții, conform prevederilor Codului familiei, potrivit cărora „Copilul minor

locuiește la părinții săi” [art. 101 alin. (1)] și „Copilul minor este

întreținut de părinții săi” [art. 107 alin. (1)]; or, în cauză, cele două

prezumții legale, instituite de Codul familiei, nu au fost răsturnate, la dosar

neaflându-se vreo dovadă în sens contrar.

Pentru

motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința

criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Iași împotriva sentinței nr. 204/CA din 16 noiembrie

2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal

, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 iunie 2010.