ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2627/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 270

din 7 decembrie 2009, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de

reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Suceava, având ca obiect

anularea hotărârii nr. 5388 din 9 octombrie 2009, emisă de pârâtă, cu

consecința acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În acest sens instanța a reținut că,

din niciuna dintre probele aflate la dosar, nu rezultă împrejurarea că refugiul

reclamantului ar fi fost o măsură de persecuție determinată de considerente

etnice, în speță nefiind astfel îndeplinite condițiile cerute de art. 1 alin.

(1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul M.G. susținând că strămutarea sa, împreună cu

familia, în zona Olteniei, s-a produs urmare a obligației impuse, în acest

sens, de către autorități și a fost cauzată de înaintarea peste Prut a Armatei

Sovietice, motiv pentru care a apreciat că, potrivit Legii nr. 189/2000,

situația sa trebuie asimilată cu cea a „strămutaților obligatorii și a

refugiaților de război” pentru dobândirea drepturilor ce i se cuvin.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act

normativ beneficiată persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu.

Dar, din probele dosarului, rezultă

că strămutarea recurentului s-a făcut din dispoziția autorităților și ca urmare

a înaintării armatei sovietice peste Prut, în cadrul operațiunilor de război și

chiar dacă a existat o anumită temere a familiei recurentului, privind

eventualele represalii din partea trupelor de ocupație, acestea nu s-au produs

anterior plecării din localitatea de domiciliu.

Esențial este așadar că, în speță,

nu este îndeplinită cerința esențială a Legii nr. 189/2000 aceea ca strămutarea

în altă localitate să fie consecința directă a persecuției etnice suferite.

Așa fiind, constatând că, potrivit art.

304 și 304

1

C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare

a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat,

prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.G.

împotriva sentinței civile nr. 270 din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 mai 2010.