ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2627/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 270 din 7 decembrie 2009, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Suceava, având ca obiect anularea hotărârii nr. 5388 din 9 octombrie 2009, emisă de pârâtă, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În acest sens instanța a reținut că, din niciuna dintre probele aflate la dosar, nu rezultă împrejurarea că refugiul reclamantului ar fi fost o măsură de persecuție determinată de considerente etnice, în speță nefiind astfel îndeplinite condițiile cerute de art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G.

nr. 105/1999. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M.G. susținând că strămutarea sa, împreună cu familia, în zona Olteniei, s-a produs urmare a obligației impuse, în acest sens, de către autorități și a fost cauzată de înaintarea peste Prut a Armatei Sovietice, motiv pentru care a apreciat că, potrivit Legii nr. 189/2000, situația sa trebuie asimilată cu cea a „strămutaților obligatorii și a refugiaților de război” pentru dobândirea drepturilor ce i se cuvin. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiată persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Dar, din probele dosarului, rezultă că strămutarea recurentului s-a făcut din dispoziția autorităților și ca urmare a înaintării armatei sovietice peste Prut, în cadrul operațiunilor de război și chiar dacă a existat o anumită temere a familiei recurentului, privind eventualele represalii din partea trupelor de ocupație, acestea nu s-au produs anterior plecării din localitatea de domiciliu. Esențial este așadar că, în speță, nu este îndeplinită cerința esențială a Legii nr. 189/2000 aceea ca strămutarea în altă localitate să fie consecința directă a persecuției etnice suferite. Așa fiind, constatând că, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.G. împotriva sentinței civile nr. 270 din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2010.