ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4922/2009

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 3 noiembrie 2008, reclamantul F.C. a chemat în judecată pe pârâții M.I.R.A., I.G.P.R., C.N.C.D., și I.P.J. Dolj, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se dispună recunoașterea, în mod retroactiv, a drepturilor generate de calitatea de ofițer (respectiv gradul și funcția corespunzătoare) în cadrul acestui serviciu, începând cu anul 2000, anul absolvirii cu diplomă de licență a Facultății de Drept în cadrul Academiei de Poliție A.I.C., învățământ fără frecvență. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că activează la I.P.J. Dolj începând din anul 1991, iar până la intrarea în vigoare Legii 36/2002, privitoare la Statutul polițistului, începând cu anul 1995 (la momentul intrării în vigoare a Legii 80/1995) a îndeplinit funcția de subofițer.

Începând cu anul 2000, după absolvirea facultății cu diplomă de licență, s-a solicitat în mod repetat trecerea reclamantului în corpul ofițerilor. Aceste demersuri au fost de fiecare dată respinse, pe motivul că reclamantul a absolvit cursurile facultății la „fără frecvență”, fiind acceptați doar absolvenții cursurilor de zi. Singura modalitate prin care a fost permisă trecerea reclamantului în corpul ofițerilor a fost reprezentată de participarea la concursul organizat de către I.P.J. Dolj, Serviciul de Ordine Publică, 6 ani mai târziu, în anul 2006. Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 1, 2 alin. (2), art. 8, art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, art. 16 alin. (1), art. 20 din Constituția României, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 și art. 1 din Protocolul 12 la C.E.D.O., prevederile O.G.

nr. 131/2000, Legii 360/2002 și Legii 80/1995. Pârâtul M.I.R.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, întrucât trecerea în corpul ofițerilor de poliție se face prin concurs și nu din oficiu. Pârâtul I.G.P.R. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția prescrierii dreptului la acțiune și, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată. De asemenea, și pârâtul I.P.J. Dolj a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, excepția lipsei de interes a reclamantului F.C. față de obiectul cauzei, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 144 din 24 aprilie 2009, a respins acțiunea, considerând-o ca fiind prescrisă, reținând incidența prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, cu privire la termenul de 6 luni de introducere a acțiunii, în raport cu data introducerii acțiunii, 3 noiembrie 2008 și cu împrejurarea că reclamantul a solicitat recunoașterea drepturilor generate de calitatea de ofițer începând cu anul 2000, când a absolvit cu diplomă de licență Facultatea de Drept. Împotriva susmenționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul F.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, casarea acestei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Recurentul a susținut că, în mod eronat, instanța a soluționat pricina, atâta timp, printr-o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată la 30 aprilie 2009 în cauză, cu privire la o excepție de neconstituționalitate invocată în speță, s-a dispus casarea cu trimitere la Curtea de Apel Craiova, care însă,între timp, judecase, la 24 aprilie 2009, dosarul. A menționat și că, greșit, prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, în considerarea prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fără a o pune în dezbaterea părților, deși, practic, aceasta era o excepție invocată din oficiu, pentru că pârâții au invocat, prin întâmpinare, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile din ultimii 3 ani anterior promovării acțiunii, nefiind posibilă plata acestor drepturi începând cu anul 2000, cum s-a solicitat prin acțiunea introductivă.

Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, în sensul și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Într-adevăr, din analiza actelor dosarului, se constată că, prin întâmpinările depuse în faza judecății în primă instanță, pârâții I.G.P.R. și I.P.J. Dolj au invocat, printre altele, și excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, însă aceștia au avut în vedere termenul de 3 ani prevăzut de art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii. Prima instanță, totuși, a analizat și a reținut excepția prescripției dreptului la acțiune în temeiul prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deci un alt fundament de drept, fără a pune respectiva excepție în dezbaterea părților și fără a da posibilitatea recurentului-reclamant să-și formuleze apărările cu privire la aceasta.

Procedând astfel, instanța fondului a pronunțat o hotărâre nelegală, astfel încât, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza I și art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Instanța de fond după casare urmează să analizeze și susținerile recurentului cu privire la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant și să procedeze în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de reclamantul F.C. împotriva sentinței civile nr. 144 din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2009.