ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4333/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea atacată cu recurs, sentința civilă nr. 143/CA din 9 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 1940/CA/2005, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul B.D., în contradictoriu cu Administrația Națională a Penitenciarelor. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 7 aprilie 2005, reclamantul a cerut anularea deciziei nr. 30011 din 3 februarie 2005, emisă de șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor și recunoașterea dreptului de a intra, fără concurs, în corpul ofițerilor, ca urmare a absolvirii cursurilor fără frecvență ale Facultății de drept din cadrul Academiei de Poliție „Al.

I. Cuza”, precum și plata drepturilor salariale corespunzătoare gradului profesional și funcției pe care trebuia să le primească, de la data absolvirii. În motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că a absolvit cursurile facultății și a obținut licența în sesiunea iulie 2004, după care a solicitat să fie primit în corpul ofițerilor, potrivit prevederilor Legii nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare și, ulterior, ale Legii nr. 293/2004, privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, iar prin decizia nr. 30011 din 3 februarie 2005, cererea sa a fost soluționată negativ. Autoritatea pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a arătat că trecerea din corpul agenților, în corpul ofițerilor, se face numai în condițiile art. 24 pct. 3 lit. b) din Legea nr. 293/2004.

În considerentele soluției, instanța de fond a motivat că, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 27 și 29 din Legea nr. 293/2004, precum și prevederile Ordinelor Ministerului Justiției nr. 2854/C/2004 și nr. 2855/C/2004, potrivit cărora trecerea din corpul agenților, în corpul ofițerilor se face numai prin concurs și numai în limita posturilor vacante. Împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamantul care, fără să-și încadreze criticile în cazurile enumerate de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., a susținut, în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre nelegală, prin interpretarea și aplicarea greșită a legii, acceptând discriminarea pe care autoritatea pârâtă o face între absolvenții cursurilor de zi și cei ai cursurilor fără frecvență, pentru accesul în corpul ofițerilor din sistemul administrației penitenciare.

Recursul este nefondat. Este necontestat că recurentul-reclamant, fost subofițer în cadrul sistemului Direcției Generale a Penitenciarelor, în urma reorganizării și demilitarizării acestei structuri administrative, potrivit art. 72 alin. (3) din Legea nr. 293/2004, privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, a fost trecut în rezervă și numit funcționar public în corpul agenților. De asemenea, este necontestat că în sesiunea iulie 2004, recurentul-reclamant a absolvit, cu diplomă de licență, cursurile cu frecvență redusă ale Facultății de drept din cadrul Academiei de Poliție „Al. I. Cuza”, dobândind, astfel, vocația de a fi avansat în corpul ofițerilor.

Or, potrivit prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 293/2004, avansarea funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, într-o categorie superioară, se realizează prin concurs, în limita posturilor prevăzute în statele de organizare, dacă cei în cauză îndeplinesc condițiile prevăzute de această lege. Astfel, dreptul recurentului-reclamant de a fi avansat în corpul ofițerilor, se naște în condițiile legale citate mai sus, deci, după participarea și câștigarea concursului organizat pentru posturile vacante existente sau create în statul de funcții al structurii administrative respective. Este adevărat că, potrivit art. 47 din Metodologia aprobată prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2855/C/2004, la absolvirea, cu licență, a Facultății de drept din cadrul Academiei de Poliție „Al.

I. Cuza”, absolvenții sunt încadrați ca funcționari publici debutanți și numiți în corpul ofițerilor, cu gradul profesional de subinspector. Dar, aceste dispoziții nu sunt aplicabile recurentului-reclamant, el aflându-se în situația de a fi avansat ca funcționar public, iar nu de a fi numit ca funcționar public în sistemul administrației penitenciare, astfel că nu există discriminarea la care s-a referit acesta, în criticile formulate, fiind vorba de situații de fapt și juridice diferite. Cum, în cauză, nu s-a susținut că ar fi existat posturi vacante de ofițeri și autoritatea competentă ar fi refuzat organizarea concursului pentru ocuparea acestora, modul de soluționare a cererii recurentului-reclamant, comunicat prin actul nr. 30011 din 3 februarie 2005, emis de șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor, nu reprezintă un refuz nejustificat și nici o încălcare a unui drept recunoscut de lege ori interes legitim.

În concluzie, soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.D. împotriva sentinței nr. 143/CA din 9 mai 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2005.