ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4333/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea atacată cu

recurs, sentința civilă nr. 143/CA din 9 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 1940/CA/2005,

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea formulată de reclamantul B.D., în contradictoriu cu

Administrația Națională a Penitenciarelor.

Pentru a pronunța această

soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 7 aprilie 2005, reclamantul a cerut anularea deciziei nr. 30011 din

3 februarie 2005, emisă de șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor și

recunoașterea dreptului de a intra, fără concurs, în corpul ofițerilor, ca

urmare a absolvirii cursurilor fără frecvență ale Facultății de drept din

cadrul Academiei de Poliție „Al. I. Cuza”, precum și plata drepturilor

salariale corespunzătoare gradului profesional și funcției pe care trebuia să

le primească, de la data absolvirii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

precizat că a absolvit cursurile facultății și a obținut licența în sesiunea

iulie 2004, după care a solicitat să fie primit în corpul ofițerilor, potrivit

prevederilor Legii nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare și,

ulterior, ale Legii nr. 293/2004, privind Statutul funcționarilor publici din

Administrația Națională a Penitenciarelor, iar prin decizia nr. 30011 din 3

februarie 2005, cererea sa a fost soluționată negativ.

Autoritatea pârâtă a

formulat întâmpinare, prin care a arătat că trecerea din corpul agenților, în

corpul ofițerilor, se face numai în condițiile art. 24 pct. 3 lit. b) din Legea

nr. 293/2004.

În considerentele soluției,

instanța de fond a motivat că, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 27 și

29 din Legea nr. 293/2004, precum și prevederile Ordinelor Ministerului

Justiției nr. 2854/C/2004 și nr. 2855/C/2004, potrivit cărora trecerea din

corpul agenților, în corpul ofițerilor se face numai prin concurs și numai în

limita posturilor vacante.

Împotriva acestei soluții a

formulat recurs, reclamantul care, fără să-și încadreze criticile în cazurile

enumerate de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., a susținut,

în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre nelegală, prin interpretarea și

aplicarea greșită a legii, acceptând discriminarea pe care autoritatea pârâtă o

face între absolvenții cursurilor de zi și cei ai cursurilor fără frecvență,

pentru accesul în corpul ofițerilor din sistemul administrației penitenciare.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că

recurentul-reclamant, fost subofițer în cadrul sistemului Direcției Generale a

Penitenciarelor, în urma reorganizării și demilitarizării acestei structuri

administrative, potrivit art. 72 alin. (3) din Legea nr. 293/2004, privind

Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor,

a fost trecut în rezervă și numit funcționar public în corpul agenților.

De asemenea, este

necontestat că în sesiunea iulie 2004, recurentul-reclamant a absolvit, cu

diplomă de licență, cursurile cu frecvență redusă ale Facultății de drept din

cadrul Academiei de Poliție „Al. I. Cuza”, dobândind, astfel, vocația de a fi

avansat în corpul ofițerilor.

Or, potrivit prevederilor art.

27 alin. (1) din Legea nr. 293/2004, avansarea funcționarilor publici din

sistemul administrației penitenciare, într-o categorie superioară, se

realizează prin concurs, în limita posturilor prevăzute în statele de

organizare, dacă cei în cauză îndeplinesc condițiile prevăzute de această lege.

Astfel, dreptul recurentului-reclamant

de a fi avansat în corpul ofițerilor, se naște în condițiile legale citate mai

sus, deci, după participarea și câștigarea concursului organizat pentru

posturile vacante existente sau create în statul de funcții al structurii

administrative respective.

Este adevărat că, potrivit art.

47 din Metodologia aprobată prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2855/C/2004,

la absolvirea, cu licență, a Facultății de drept din cadrul Academiei de

Poliție „Al. I. Cuza”, absolvenții sunt încadrați ca funcționari publici

debutanți și numiți în corpul ofițerilor, cu gradul profesional de

subinspector.

Dar, aceste dispoziții nu

sunt aplicabile recurentului-reclamant, el aflându-se în situația de a fi

avansat ca funcționar public, iar nu de a fi numit ca funcționar public în

sistemul administrației penitenciare, astfel că nu există discriminarea la care

s-a referit acesta, în criticile formulate, fiind vorba de situații de fapt și

juridice diferite.

Cum, în cauză, nu s-a

susținut că ar fi existat posturi vacante de ofițeri și autoritatea competentă

ar fi refuzat organizarea concursului pentru ocuparea acestora, modul de

soluționare a cererii recurentului-reclamant, comunicat prin actul nr. 30011

din 3 februarie 2005, emis de șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor,

nu reprezintă un refuz nejustificat și nici o încălcare a unui drept recunoscut

de lege ori interes legitim.

În concluzie, soluția

instanței de fond este legală și temeinică, astfel că recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.D. împotriva sentinței nr. 143/CA din 9 mai 2005 a Curții de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 septembrie 2005.