ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 862/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 862/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Curții de Apel Ploiești, sub nr. 3423/2005 reclamantul C.V. a chemat în
judecată Administrația Națională a Penitenciarelor București, solicitând să se
dispună anularea deciziei nr. 30011 din 9 februarie 2005 și pe cale de
consecință, recunoașterea dreptului său de a intra în corpul ofițerilor, fără
concurs sau examen de la data absolvirii Facultății de Drept din cadrul
Academiei de Poliție Alexandru Ioan Cuza din București, secția penitenciare, curs
fără frecvență, precum și la plata retroactivă a drepturilor salariale de la
această dată, în conformitate cu gradul profesional și funcția pe care trebuia
să le primească. Reclamantul a mai solicitat suspendarea executării actului
administrativ atacat, cerere ce nu a mai fost susținută de reclamant, întrucât
cauza s-a soluționat la primul termen de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a
arătat că este absolvent al instituției mai sus menționate, iar la data
absolvirii, având calitatea de militar, s-a adresat, în temeiul Legii nr. 80/1995,
Administrației Naționale a Penitenciarelor, pentru a fi primit în Corpul
Ofițerilor, solicitare la care acesta nu a primit răspuns.
Reclamantul a mai arătat că ulterior
demilitarizării sistemului penitenciar, s-a adresat Ministerului Justiției,
prin plângerea prealabilă nr. 20975 din 1 martie 2005, prin care solicita
desființarea deciziei nr. 30011/2005 a Administrației Naționale a
Penitenciarelor, fără a primi, însă, răspuns în termenul legal.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin
care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 71 din 20 mai
2005, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,
a respins acțiunea formulată, ca neîntemeiată.
În considerentele hotărârii,
instanța a reținut, în esență, că reclamantul este absolvent al Academiei de
Poliție Alexandru Ioan Cuza - Facultatea de Drept, secția penitenciare, curs
fără frecvență, situație în care îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 293/2004,
privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a
Penitenciarelor, astfel că încadrarea într-o categorie superioară se realizează
prin concurs, în limita posturilor prevăzute în ștatele de organizare.
Împotriva sentinței sus menționate a
formulat recurs în termenul legal, reclamantul C.V., prin care s-a solicitat
admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii, așa
cum a fost formulată.
A învederat recurentul, prin
motivele recursului, că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unuia din
motivele legale administrate ca probă, și anume, Ordinul ministrului justiției nr.
2854/C/2004, pentru aprobarea Regulamentului privind condițiile de participare,
organizare și desfășurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante și
avansare, precum și condițiile pentru modificarea și încetarea raporturilor de
serviciu ale funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare,
care era hotărâtor în soluționarea cauzei cu care a fost sesizată instanța, mai
ales sub aspectul prevederilor art. 5 lit. b) și art. 46 alin. (2).
A precizat recurentul, de asemenea,
că prevederile art. 27 din Legea nr. 293/2004 și ale art. 5 din Ordinul
ministrului justiției nr. 2854/C/2004 sunt aplicabile funcționarilor publici
din sistemul administrației penitenciare - agenți - care, la data intrării în
vigoare a Legii nr. 293/2004, erau încă studenți sau absolvenți ai
instituțiilor civile de învățământ superior, cu totul altele decât cele care
pregătesc personal de specialitate pentru nevoile Administrației Naționale a
Penitenciarelor, întrucât numai aceștia trebuia să facă dovada că au
cunoștințele și aptitudinile necesare ocupării unui post de ofițer de
penitenciare, și că în cazul său sunt incidente dispozițiile art. 80 din Legea nr.
293/2004 și, pe cale de consecință, cele ale art. 36 lit. a) din Legea nr. 80/1995,
privind Statutul cadrelor militare, care consacră dreptul absolvenților cu
diplomă ai instituțiilor militare de învățământ pentru formarea ofițerilor de a
fi primiți în corpul ofițerilor, fără examen.
Recursul este nefondat.
Obiectul acțiunii reclamantului,
formulată în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a
Penitenciarelor, îl constituie, cum s-a arătat, anularea deciziei (adresei) nr.
30011 din 3 februarie 2005 a Directorului general al Administrației Naționale a
Penitenciarelor, prin care s-a precizat că solicitările de trecere în corpul
ofițerilor a agenților absolvenți ai Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”
- cursuri fără frecvență, Facultatea de Drept - specializarea penitenciare nu
pot fi acceptate, întrucât singura modalitate legală pentru dobândirea
calității de ofițer de către agenții în activitate care îndeplinesc condițiile
legii, este concursul, recunoașterea dreptului de a intra în corpul ofițerilor
fără concurs sau examen, de la data absolvirii cu diplomă de licență a
Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din
București, secția penitenciare, curs fără frecvență, precum și plata retroactivă
a drepturilor salariale de la data menționată, conform gradului profesional și
funcției pe care reclamantul trebuia să le primească.
Potrivit prevederilor art. 2 lit. g)
din Ordinul nr. 2790/2004 al ministrului justiției, privind aprobarea
competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului justiției, Directorului
general al Administrației Naționale a Penitenciarelor și directorilor
unităților subordonate, emis în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 293/2004
privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a
Penitenciarelor, ministrul justiției are în competență trecerea în corpul
ofițerilor a agenților care au absolvit, cu diplomă de licență, instituții de
învățământ superior de lungă durată, cu gradul profesional corespunzător,
potrivit prevederilor art. 27 din Legea nr. 293/2002 și repartizarea acestora la Administrația Națională a Penitenciarelor și la unitățile subordonate, unde vor fi numiți în
funcții potrivit competențelor aprobate prin ordin.
În aceste condiții, este evident că
recunoașterea dreptului reclamantului, agent la Penitenciarul Târgșor, de a intra în corpul ofițerilor din Administrația Națională a
Penitenciarelor, fără concurs sau examen, cu consecințele ce derivă din această
recunoaștere, trebuia să fie solicitată în contradictoriu cu autoritatea
administrativă care are în competență, potrivit legii, trecerea în corpul
ofițerilor, a agenților care au absolvit instituții de învățământ superior de
lungă durată, respectiv cu Ministerul Justiției, și nu cu Administrația
Națională a Penitenciarelor care nu are sub acest aspect nici o atribuție și,
ca atare, nici calitate procesuală pasivă.
Așa fiind, cum în mod corect a fost
respinsă acțiunea reclamantului formulată împotriva Administrației Naționale a
Penitenciarelor, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul C.V.
împotriva sentinței nr. 71 din 20 mai 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.V.
împotriva sentinței nr. 71 din 20 mai 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 15 martie 2006.