ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 992/2007

Asupra cererii de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin

decizia nr. 1394 din 20 aprilie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins recursul declarat de P.

J.B. împotriva

sentinței civile nr. 148 din 24 octombrie 2005 a Curții

de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel a reținut că este

necontestat că potrivit dispozițiilor

art. l

din O.G. nr. 28/2002 aprobată prin Legea nr. 420/2003, studiile absolvite în

instituțiile militare de învățământ ale M.A.I. pot

fi echivalate cu studiile absolvite

în instituțiile civile de învățământ potrivit anexei

care face parte

integrantă din ordonanță.

A mai reținut că

intimatul - reclamant a fost diligent în a-și apăra drepturile și

mai mult, prin adeverința din 3 martie 2004 M.A.I. –

A.P.A.l.C. chiar a atestat susținerile acestuia,

situație recunoscută chiar de recurenta-pârâtă,

însă, instituția P.J.B.

deși a

recunoscut că avea competenta exclusivă privind aprobarea reîncadrării, la data

de 10 martie 2004, a solicitat avizul D.R.U.

din cadrul A.N.F.P., în vederea reîncadrării

acestuia, astfel cum rezulta din adresa nr. 2553/2004.

A

constatat astfel, instanța de recurs, că nesoluționarea cererii

intimatului-reclamant a fost corect apreciată de instanța de fond ca un refuz

nejustificat fiind

corect

sancționat cu obligațiile stabilite în sarcina recurentei-pârâte.

Prin cererea

înregistrată la data de 28 decembrie 2006 la Înalta Curte de Casație și

Justiție, petentul B.I. a solicitat completarea dispozitivului deciziei

nr.

1394 din 20 aprilie 2006, pronunțată de

înalta Curte de Casație și Justiție, care vizează

acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând

onorariu de avocat și cheltuieli de

transport,

dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul instanței de recurs.

Apreciind

asupra cererii formulate de către petentul B.I. în raport cu

dispozițiile art. 281

2

alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea este

fondată

și va fi admisă.

Prin concluziile

scrise depuse de către B.I., la termenul de judecată

din

data de 20 aprilie 2006, în dosarul nr. 4072/2005 (30032/1/2005) acesta a

solicitat acordarea cheltuielilor de judecată

reprezentând 500 RON onorariu avocat

și 72 RON contravaloare transport,

anexând în acest sens, chitanța din

19

aprilie 2006 și bonul fiscal din

20 aprilie 2006.

Față de această

împrejurare, Înalta Curte constată că petentul a făcut dovada acordării

cheltuielilor de judecată, prin înscrisurile depuse la dosarul instanței de

recurs, îndeplinind cerințele dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., motiv pentru care, va admite cererea și va dispune completarea dispozitivului

deciziei

nr. 1394 din 20 aprilie 2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în sensul că va obliga pe

recurenta-pârâtă

P.J.B. la plata sumei de 5721 lei (RON)

cheltuieli

de judecată în favoarea intimatului - reclamant B.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite cererea formulată de

intimatul-reclamant B.I.

Completează

dispozitivul deciziei nr. 1394 din 20 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul

că obligă pe

recurenta-pârâtă

P.J.B. la plata sumei de 572 lei (RON)

cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-reclamant B.I.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2007.