ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2729/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 4 august 2006, M.M. a chemat în judecată M.J. – A.N.P., solicitând obligarea acestei autorități publice să-l

încadreze în categoria funcționarilor publici cu statut special din sistemul

administrației penitenciare, potrivit Legii nr. 293/2004, modificată și

completată prin O.U.G. nr. 47/2006.

De asemenea, a cerut

obligarea pârâtului la plata unor daune cominatorii de câte 100 RON pentru

fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației menționate mai sus,

precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, încă din anul 2005, a cerut pârâtului să-l încadreze în categoria funcționarilor publici cu statut special. Deși la data intrării în

vigoare a legii era absolvent al unor studii superioare de scurtă durată, cu

începere din luna iunie 2005, a îndeplinit și condiția de studii superioare de

lungă durată, invocată de pârât ca temei al respingerii cererii.

A precizat totodată, că

reaua credință a acestuia de a-i recunoaște dreptul conferit de lege rezultă

din faptul că inițial, cererea i-a fost aprobată, de principiu, prin adresa din

12 aprilie 2006, semnată de directorul general adjunct al A.N.P., care însă,

ulterior, prin adresa din 12 iulie 2006, a respins memoriul înaintat în același scop.

În opinia reclamantului,

interpretarea dată de pârât normelor legale aplicabile în cauză este subiectivă

și nu poate fundamenta măsura respingerii cererii, din moment ce la data

formulării acesteia îndeplinea toate condițiile necesare pentru încadrarea în

categoria funcționarilor publici.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 89

din 16 februarie 2007, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Instanța a reținut că reclamantul nu a putut dobândi calitatea de

funcționar public în sistemul administrației penitenciare deoarece la data de

28 septembrie 2004, când Legea nr. 293/2004 a intrat în vigoare, el nu era

absolvent al unor studii superioare cu examen de licență, având doar studii

superioare de scurtă durată.

Pe de altă parte, potrivit

anexei 7 la H.G. nr. 663/1999, funcțiile de ofițer sunt prevăzute cu studii

superioare de lungă durată și examen de licență, iar faptul că reclamantul a

absolvit ulterior datei de 28 septembrie 2004, cursuri universitare de lungă

durată „nu are relevanță în contextul prevederilor de strictă aplicare ale

Ordinului ministrului justiției nr. 2791/ C din 8 octombrie 2004”.

În sfârșit, s-a motivat că

prin dispozițiile art. 20 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor

universitare au fost abrogate normele juridice referitoare la învățământul

universitar de scurtă durată, conținute în Legea nr. 84/1995, astfel încât,

potrivit art. 1 din acest act normativ, organizarea studiilor superioare este

reglementată pe trei cicluri respectiv, studii universitare de licență, studii

universitare de masterat și studii universitare de doctorat.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul M.M.

Recurentul a susținut că în

considerentele hotărârii, prima Instanță a preluat practic, toate argumentele

redate în întâmpinarea pârâtului, fără a analiza câtuși de puțin apărările lui,

care se sprijină pe textele legale invocate în acțiune. Că, dacă la data

formulării cererii de încadrare în categoria funcționarilor publici cu statut

special din sistemul administrației penitenciare erau îndeplinite cerințele

prevăzute de Legea nr. 293/2004 și Ordinul nr. 2791/C/2004 emis de ministrul

justiției, refuzul pârâtului de rezolvare favorabilă a cererii nu se justifică.

Recursul este fondat în

sensul considerentelor ce vor fi expuse în continuare

Condițiile de dobândire a

calității de funcționar public în sistemul administrației penitenciare sunt

stabilite prin dispozițiile Legii nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor

publici din A.N.P.

Art. 11 al acestei legi

organice, modificată și completată prin O.U.G. nr. 47/2006, a stabilit

condițiile generale de selecționare în aceste funcții printre care, acelea care

privesc absolvirea unor studii și vechimea necesară, precum și cerințele

specifice postului (lit. c) și f)).

În conformitate cu

prevederile art. 72 alin. (4) din aceeași lege, personalul civil, preluat prin

reorganizarea D.G.P. și a unităților din subordinea acesteia, care are atribuții

similare cu personalul prevăzut la alin. (3) (cadrele militare preluate prin

reorganizarea fostei D.G.P. și a unităților din subordinea acesteia) și

îndeplinește condițiile prezentei legi va dobândi calitatea de funcționar

public în sistemul administrației penitenciare.

O reglementare identică a

fost adoptată prin dispozițiile art. 1 din Ordinul nr. 2791/C/2004 emis de

ministrul justiției, privind stabilirea condițiilor pentru dobândirea calității

de funcționar public în sistemul administrației penitenciare de către

salariații civili preluați prin reorganizarea D.G.P.

În speță, deși reclamantul M.M.

a înaintat cererea sa de a fi trecut în categoria funcționarilor publici cu

statut special în cadrul P.S. Dej la data de 11 iulie 2005, solicitarea a fost

analizată în raport de data intrării în vigoare a legii organice menționate mai

sus.

Un asemenea procedeu este

evident nelegal și de natură a-l prejudicia în mod grav pe reclamant, care în

prezent exercită funcția de referent în cadrul P.S. - B.R.S. și învederează că

în cursul lunii iunie 2005, a promovat examenul de licență, îndeplinind astfel

și condiția de studii superioare de lungă durată.

Prin urmare, refuzul

pârâtului de a soluționa cererea reclamantului cu motivarea că la data intrării

în vigoare a legii (28 septembrie 2004), acesta nu era absolvent al unor studii

superioare cu examen de licență este nelegal și nu poate fundamenta măsura de

respingere a cererii.

Curtea de Apel și-a însușit

apărarea pârâtului fără a verifica pe baza unor probe suplimentare concludente,

ordonate chiar din oficiu, dacă în cazul lui M.M. erau sau nu îndeplinite

cumulativ condițiile prevăzute de art. 11 și art. 72 alin. (4) din Legea nr.

293/2004 și cele cuprinse în art. 1 al Ordinului Ministerial nr. 2791/C/2004.

Sub acest aspect, trebuiau

cerute părților copia diplomei de licență a reclamantului și alte înscrisuri

oficiale din care să rezulte atribuțiile funcției pe care reclamatul o

îndeplinește efectiv și similitudinea acestora cu atribuțiile personalului

prevăzut la art. 72 alin. (3) din lege, ca o condiție necesară pentru

dobândirea calității de funcționar public în sistemul administrației

penitenciare.

Neprocedând în modul arătat

și soluționând litigiul pe baza unor probe insuficiente, Instanța de Fond a

pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.

De aceea, pentru evitarea

oricărei erori în stabilirea adevărului și justa soluționare a pricinii,

urmează a se admite recursul și a fi casată sentința cu trimiterea cauzei la

aceeași Curte de Apel spre rejudecare.

Cu prilejul rejudecării, Instanța

de trimitere va examina, sub forma unor apărări de fond și celelalte susțineri

ale recurentului din motivele de casare scrise (privind aprobarea de principiu

a cererii, dată inițial de directorul general al A.N.P. prin adresele din 12

aprilie 2006 și, respectiv, din 13 iunie 2006), a căror analiză, în această

fază procesuală, devine inutilă față de rezolvarea dată recursului.

Văzând și dispozițiile art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.M. împotriva sentinței civile nr. 89 din 16 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 mai 2007.