ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2729/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 4 august 2006, M.M. a chemat în judecată M.J. – A.N.P., solicitând obligarea acestei autorități publice să-l încadreze în categoria funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, potrivit Legii nr. 293/2004, modificată și completată prin O.U.G. nr. 47/2006. De asemenea, a cerut obligarea pârâtului la plata unor daune cominatorii de câte 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației menționate mai sus, precum și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, încă din anul 2005, a cerut pârâtului să-l încadreze în categoria funcționarilor publici cu statut special.

Deși la data intrării în vigoare a legii era absolvent al unor studii superioare de scurtă durată, cu începere din luna iunie 2005, a îndeplinit și condiția de studii superioare de lungă durată, invocată de pârât ca temei al respingerii cererii. A precizat totodată, că reaua credință a acestuia de a-i recunoaște dreptul conferit de lege rezultă din faptul că inițial, cererea i-a fost aprobată, de principiu, prin adresa din 12 aprilie 2006, semnată de directorul general adjunct al A.N.P., care însă, ulterior, prin adresa din 12 iulie 2006, a respins memoriul înaintat în același scop. În opinia reclamantului, interpretarea dată de pârât normelor legale aplicabile în cauză este subiectivă și nu poate fundamenta măsura respingerii cererii, din moment ce la data formulării acesteia îndeplinea toate condițiile necesare pentru încadrarea în categoria funcționarilor publici.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 89 din 16 februarie 2007, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța a reținut că reclamantul nu a putut dobândi calitatea de funcționar public în sistemul administrației penitenciare deoarece la data de 28 septembrie 2004, când Legea nr. 293/2004 a intrat în vigoare, el nu era absolvent al unor studii superioare cu examen de licență, având doar studii superioare de scurtă durată. Pe de altă parte, potrivit anexei 7 la H.G. nr. 663/1999, funcțiile de ofițer sunt prevăzute cu studii superioare de lungă durată și examen de licență, iar faptul că reclamantul a absolvit ulterior datei de 28 septembrie 2004, cursuri universitare de lungă durată „nu are relevanță în contextul prevederilor de strictă aplicare ale Ordinului ministrului justiției nr. 2791/ C din 8 octombrie 2004”.

În sfârșit, s-a motivat că prin dispozițiile art. 20 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare au fost abrogate normele juridice referitoare la învățământul universitar de scurtă durată, conținute în Legea nr. 84/1995, astfel încât, potrivit art. 1 din acest act normativ, organizarea studiilor superioare este reglementată pe trei cicluri respectiv, studii universitare de licență, studii universitare de masterat și studii universitare de doctorat. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul M.M. Recurentul a susținut că în considerentele hotărârii, prima Instanță a preluat practic, toate argumentele redate în întâmpinarea pârâtului, fără a analiza câtuși de puțin apărările lui, care se sprijină pe textele legale invocate în acțiune.

Că, dacă la data formulării cererii de încadrare în categoria funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare erau îndeplinite cerințele prevăzute de Legea nr. 293/2004 și Ordinul nr. 2791/C/2004 emis de ministrul justiției, refuzul pârâtului de rezolvare favorabilă a cererii nu se justifică. Recursul este fondat în sensul considerentelor ce vor fi expuse în continuare Condițiile de dobândire a calității de funcționar public în sistemul administrației penitenciare sunt stabilite prin dispozițiile Legii nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din A.N.P. Art. 11 al acestei legi organice, modificată și completată prin O.U.G.

nr. 47/2006, a stabilit condițiile generale de selecționare în aceste funcții printre care, acelea care privesc absolvirea unor studii și vechimea necesară, precum și cerințele specifice postului (lit. c) și f)). În conformitate cu prevederile art. 72 alin. (4) din aceeași lege, personalul civil, preluat prin reorganizarea D.G.P. și a unităților din subordinea acesteia, care are atribuții similare cu personalul prevăzut la alin. (3) (cadrele militare preluate prin reorganizarea fostei D.G.P. și a unităților din subordinea acesteia) și îndeplinește condițiile prezentei legi va dobândi calitatea de funcționar public în sistemul administrației penitenciare. O reglementare identică a fost adoptată prin dispozițiile art. 1 din Ordinul nr. 2791/C/2004 emis de ministrul justiției, privind stabilirea condițiilor pentru dobândirea calității de funcționar public în sistemul administrației penitenciare de către salariații civili preluați prin reorganizarea D.G.P.

În speță, deși reclamantul M.M. a înaintat cererea sa de a fi trecut în categoria funcționarilor publici cu statut special în cadrul P.S. Dej la data de 11 iulie 2005, solicitarea a fost analizată în raport de data intrării în vigoare a legii organice menționate mai sus. Un asemenea procedeu este evident nelegal și de natură a-l prejudicia în mod grav pe reclamant, care în prezent exercită funcția de referent în cadrul P.S. - B.R.S. și învederează că în cursul lunii iunie 2005, a promovat examenul de licență, îndeplinind astfel și condiția de studii superioare de lungă durată. Prin urmare, refuzul pârâtului de a soluționa cererea reclamantului cu motivarea că la data intrării în vigoare a legii (28 septembrie 2004), acesta nu era absolvent al unor studii superioare cu examen de licență este nelegal și nu poate fundamenta măsura de respingere a cererii.

Curtea de Apel și-a însușit apărarea pârâtului fără a verifica pe baza unor probe suplimentare concludente, ordonate chiar din oficiu, dacă în cazul lui M.M. erau sau nu îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 11 și art. 72 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 și cele cuprinse în art. 1 al Ordinului Ministerial nr. 2791/C/2004. Sub acest aspect, trebuiau cerute părților copia diplomei de licență a reclamantului și alte înscrisuri oficiale din care să rezulte atribuțiile funcției pe care reclamatul o îndeplinește efectiv și similitudinea acestora cu atribuțiile personalului prevăzut la art. 72 alin. (3) din lege, ca o condiție necesară pentru dobândirea calității de funcționar public în sistemul administrației penitenciare.

Neprocedând în modul arătat și soluționând litigiul pe baza unor probe insuficiente, Instanța de Fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică. De aceea, pentru evitarea oricărei erori în stabilirea adevărului și justa soluționare a pricinii, urmează a se admite recursul și a fi casată sentința cu trimiterea cauzei la aceeași Curte de Apel spre rejudecare. Cu prilejul rejudecării, Instanța de trimitere va examina, sub forma unor apărări de fond și celelalte susțineri ale recurentului din motivele de casare scrise (privind aprobarea de principiu a cererii, dată inițial de directorul general al A.N.P. prin adresele din 12 aprilie 2006 și, respectiv, din 13 iunie 2006), a căror analiză, în această fază procesuală, devine inutilă față de rezolvarea dată recursului.

Văzând și dispozițiile art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.M. împotriva sentinței civile nr. 89 din 16 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2007.