ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 196/2010

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 266/ PI din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea petentei C.l. împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 412/P/2009 din 27 iulie 2009 și a rezoluției de respingere a plângerii nr. 909/ll/2/2009 din 19 august 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. A fost obligată petenta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe, petenta C.I.

a solicitat: - desființarea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 412/P/2009 din 27 iulie 2009 și a rezoluției de respingere a plângerii nr. 909/II/2/2009 din 19 august 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara; - trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, precum și admiterea plângerii, prin încheiere, desființarea rezoluțiilor și, dacă se consideră că probele existente la dosar sunt suficiente, reținerea cauzei spre judecare (filele 2-4). În motivarea plângerii, petenta arată că: executorul judecătoresc a pus în executare o hotărâre care nu o privește, fără să o someze; procurorul a ignorat actele prin care ea a făcut dovada că este cumpărător de bună-credință; executorul judecătoresc trebuia să ceară explicații de la reprezentantul primăriei când a văzut că proprietatea era împrejmuită, cu porți încuiate cu lacăt.

Au fost atașate Dosarele nr. 412/P/2009 și nr. 909/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Petenta a mai depus la dosar copii după ordonanța de neîncepere a urmăririi penale nr. 412/P/2009 din 27 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara (fila 9), rezoluția de respingere a plângerii nr. 909/II/2/2009 din 19 august 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara (f. 8), Hotărârea nr. 45/2008 a Consiliului Local Băile Herculane (f. 5), comunicări ale Primăriei Băile Herculane către ea și către SC A. SRL (f. 6, 7), chitanțe de plată a unor taxe la primărie (f. 10, 22), sentințele civile nr. 333 din 28 aprilie 2009 și nr. 213 din 04 martie 2009 ale Tribunalului Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ (f. 1114) și alte înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond reține următoarele: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș la data de 4 martie 2009, petenta C.I. a sesizat cu privire la faptul că, la data de 18 mai 2009, executorul judecătoresc S.P.I. și numitul U.S. i-au distrus un gard de împrejmuire, magazii și cotețe pentru păsări situate în or. Băile Herculane. Prin ordonanța din 27 iulie 2009 dată în Dosarul nr. 412/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc S.P.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., de distrugere prev. de art. 217 C. pen.

și de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen., precum și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe U.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de distrugere prev. de art. 217 C. pen. și de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș. În motivarea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale s-a arătat că: - prin sentința civilă nr. 1142 din 21 mai 2008 a Judecătoriei Caransebeș (Dosar nr. 1000/208/2008) s-a admis acțiunea reclamantei SC A. SRL Băile Herculane, cu sediul în aceiași localitate, împotriva pârâtei Primăria Băile Herculane, pârâta fiind obligată să efectueze demersurile legale necesare pentru deblocarea drumului public, strada cu nr. top 8 Băile Herculane, iar în caz contrar autorizează reclamantul în acest sens, pe cheltuiala pârâtei; - la data de 29 aprilie 2009, reclamanta creditor SC A. SRL Băile Herculane se adresează Biroului Executorului Judecătoresc S.P.I.

cu cerere de executare silită, deoarece pârâta Primăria Băile Herculane nu și-a îndeplinit în mod voluntar obligația rezultată din hotărârea judecătorească; - cererea a format obiectul Dosarului executional nr. 40/2009, în care, la data de 30 aprilie 2009, pârâta a fost somată pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii judecătorești, iar la data de 11 mai 2009 s-au emis adrese către debitor, creditor și Poliția Băile Herculane, prin care se comunica punerea în executare silită la data de 18 mai 2009; - la data de 18 mai 2009, la fața locului, pe strada cu nr. top 8 din Băile Herculane, s-au deplasat executorul judecătoresc, numitul U.S. reprezentantul creditoarei, R.D.

- reprezentantul Primăriei Băile Herculane - și organele de poliție, iar reprezentantul creditoarei a procedat la deblocarea drumului prin înlăturarea unor cotețe goale de păsări și a unei grămezi de pământ, executorul judecătoresc, prin procesul-verbal întocmit, constatând doar aducerea la îndeplinire a sentinței civile nr. 1142 din 21 mai 2008 a Judecătoriei Caransebeș. - în condițiile în care persoana vătămată era sau este afectată de punerea în executare silită a sentinței menționate, este obligată să se conformeze dispozițiilor art. 399 C. proc. civ., în sensul de a acționa cu contestație la executare. - din cele de mai sus rezultă că executorul judecătoresc S.P.I. a acționat în deplină legalitate, pentru punerea în executare a dispoziției instanței judecătorești, activitățile de îndepărtare a obstacolelor de pe drumul public cu numărul top 8 din or.

Băile Herculane fiind executate în fapt de reprezentantul creditorului. Împotriva acestei rezoluții, petenta C.I.

a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, respinsă ca nefondată prin rezoluția nr. 909/11/2/2009 din 19 august 2009. Pentru a da această soluție, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a arătat că: - la data realizării execuției silite, niciuna dintre părțile interesate nu a prezentat un document legal care să împiedice executarea, respectiv petenta nu a formulat contestație la executare, nu a prezentat niciun document din care să rezulte că terenul asupra căruia a purtat executarea era proprietatea sa; - în conținutul plângerii sale, petenta susține că executorul judecătoresc și-a desfășurat în mod abuziv activitatea întrucât nu a ținut seama de sentința 213 din 04 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, prin care a fost anulată Hotărârea nr. 91 din 26 noiembrie 2008 a Consiliului Local Băile Herculane și a fost menținută hotărârea aceluiași organ al administrației de stat, care îi vânduse petentei o suprafață de teren.

Hotărârea menționată nu era irevocabilă astfel că, nu putea produce nici un fel de efecte asupra executării silite efectuate. Petenta a formulat apoi plângere la instanță, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală, sub nr. 1031/59/2009 din 03 septembrie 2009. Examinând materialul cauzei, instanța de fond a constatat că plângerea petentei este nefondată. Din piesele dosarului nu rezultă că intimatul ar fi săvârșit vreo faptă penală. Potrivit art. 246 C. pen., infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Conform art. 217 C. pen. infracțiunea de distrugere constă în distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate. Art. 213 C. pen. definește infracțiunea de abuz de încredere ca fiind însușirea unui bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui. Din starea de fapt reținută nu rezultă că intimatul executor judecătoresc S.P.I., cu știință: nu ar fi îndeplinit un act ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos sau că ar fi distrus vreun bun ori că și l-ar fi însușit, ar fi dispus de el sau ar fi refuzat restituirea acestuia.

Executorul judecătoresc a procedat la executarea silită conform dispozițiilor care reglementează această materie, la cererea persoanelor interesate, în baza unui titlu executoriu valabil și fără a exista vreo piedică la executare. Astfel, art. 572 C. proc. civ. prevede că, în cazul în care obligația debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în lăsarea posesiunii unui bun, în predarea unui bun ori a folosinței acestuia, în desființarea unei construcții, plantații sau a altei lucrări ori în îndeplinirea oricărei alte activități stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa în termenul prevăzut în somație, executorul sau, după caz, creditorul, în raport cu împrejurările cauzei și natura obligației ce se execută, va proceda fie la executarea silită, fie va sesiza instanța de executare în vederea aplicării unei amenzi civile.

Creditorul a solicitat punerea în executare a hotărârii judecătorești învestite cu formulă executorie, iar executorul judecătoresc a procedat la executarea silită. Nu prezintă relevanță în cauză împrejurarea că, prin sentința civilă nr. 213 din 04 martie 2009 a Tribunalului Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea reclamantei C.I. (petenta) în contradictoriu cu Consiliul Local Băile Herculane și a fost anulată Hotărârea nr. 91 din 26 noiembrie 2008 a C.L. Băile Herculane, mentinându-se Hotărârea nr. 45 din 25 aprilie 2008 a C.L. Băile Herculane prin care s-a decis vânzarea către petentă a terenului în litigiu. La momentul executării sentinței civile nr. 1142 din 21 mai 2008 a Judecătoriei Caransebeș, pe de o parte, proprietarul terenului era încă debitorul C.L.

Băile Herculane (prin Hotărârea 45/2008 fiind aprobată doar vânzarea terenului, fără ca vânzarea să fie realizată efectiv), iar, pe de altă parte, petenta nu a prezentat executorului hotărârea de care se prevalează (sentința civilă nr. 213 din 04 martie 2009 a Tribunalului Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ). Față de cele reținute, instanța observă că procurorul a considerat în mod corect că nu a fost dovedită existența vreunei fapte penale care să fie reținută în sarcina intimatului, soluția de neîncepere a urmăririi penale dată în baza art. 228 alin. (4) și (6) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. fiind legală și temeinică. Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva soluțiilor de neurmărire penală reprezintă un drept constituțional și procesual, însă prin intermediul acestora nu se poate exercita un control asupra legalității și temeiniciei măsurilor dispuse în materia executării silite.

Dacă s-ar admite astfel, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta C. l., susținând că prin executarea silită la care a procedat intimatul i-a fost afectat dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu, dobândit în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Procedura reglementată de art. 278 1 C. proc. pen. are în vedere cenzurarea sub aspectul legalității și temeiniciei a soluțiilor dispuse de procuror, prin care acesta, apreciind că nu se impune începerea urmăririi penale sau trimiterea în judecată, a pus capăt conflictului de drept penal cu care a fost sesizat.

O asemenea procedură se limitează la a verifica soluția dată de procuror prin prisma cazului care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale avut în vedere de către acesta,neputându-se cenzura pe această cale alte aspecte, care sunt supuse controlului judiciar în condițiile prevăzute de lege. În acest context, Curtea reține că procedura înscrisă în art. 278 1 C. proc. pen. nu se substituie altor proceduri judiciare reglementate în diferite materii, cum ar fi căile de atac ce pot fi exercitate împotriva soluțiilor date de magistrați în procesul de interpretare și aplicare a legii într-o cauză dată ori, cum este cazul în speță, împotriva actelor întocmite de executorii judecătorești în legătură cu modul de executare silită a unui titlu executoriu.

Trecerea în sfera ilicitului penal are loc numai în cazul în care cele invocate în susținerea unei plângeri penale reprezintă aspecte care depășesc cenzura actelor întocmite de intimat (și care poate fi exercitată exclusiv prin căile de atac recunoscute de lege), fiind vorba în sens larg despre o exercitare cu rea-credință a funcției deținute,ceea ce înseamnă că intimatul a cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor sale, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane. Referitor la activitatea executorilor judecătorești, Curtea reține că aceasta este reglementată de Legea nr. 188/2000, care statuează în art. 57 alin. (1) că actele acestora sunt supuse,în condițiile legii,controlului instanțelor judecătorești competente, iar potrivit art. 58 din aceeași lege cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula contestație la executarejn condițiile prevăzute de C. proc.

civ. Or în speță,ceea ce reclamă petenta este vătămarea care i s-a adus de către intimat prin executarea silită la care a procedat la data de 18 mai 2009, în condițiile în care susține că era proprietara terenului asupra căruia a avut loc executarea silită, teren dobândit de la Primăria Băile Herculane în urma unei hotărâri judecătorești irevocabile. Dincolo de împrejurarea că susținerile petentei trebuiau să îmbrace forma unei contestații la executare formulate potrivit legii civile și adresate unei asemenea instanțe, Curtea constată ca la data la care intimatul a procedat la executarea silită, petenta nu a putut prezenta un titlu de proprietate valabil asupra terenului în litigiu ori vreo hotărâre judecătorească prin care să se fi suspendat executarea silită.

Este adevărat că prin Hotărârea Consiliului Local al orașului Băile Herculane nr. 45 din 23 aprilie 2008 s-a aprobat vânzarea către petenta a unei suprafețe de teren trecută în domeniul privat al orașului. Însă la momentul executării silite respectiva Hotărâre forma obiectul unei proceduri judiciare în contencios administrativ, finalizată în mod irevocabil abia ulterior (la 8 octombrie 2009, prin decizia Curții de Apel Timișoara), este adevărat, într-un mod favorabil petentei. Pe de altă parte, Hotărârea sus-menționată nu constituia în sine un titlu de proprietate, ci doar aproba vânzarea suprafeței de teren, ca o procedură ulterioară și distinctă, nefinalizată și deci neconcretizată într-un titlu de proprietate în favoarea petentei, până la data executării silite.

În consecință, Curtea constată că în mod corect s-a reținut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, cât și de instanța de fond investită cu soluționarea plângerii împotriva soluției procurorului, că în cauză faptele penale reclamate de către petenta nu există, astfel încât recursul de față este nefondat și urmează a fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționara C.l. împotriva sentinței penale nr. 266/ PI din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică,azi 21 ianuarie 2010.