ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 196/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 196/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 266/ PI din 21 octombrie 2009 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea petentei C.l. împotriva

ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 412/P/2009 din 27 iulie 2009 și

a rezoluției de respingere a plângerii nr. 909/ll/2/2009 din 19 august 2009 ale

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

A fost

obligată petenta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că prin plângerea

înregistrată pe rolul acestei instanțe, petenta C.I. a solicitat:

-

desființarea

ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr.

412/P/2009 din 27 iulie 2009 și a rezoluției de respingere a plângerii

nr.

909/II/2/2009 din 19 august 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara;

- trimiterea cauzei la procuror în

vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, precum și admiterea

plângerii, prin încheiere, desființarea rezoluțiilor și, dacă se consideră că

probele existente la dosar sunt suficiente, reținerea cauzei spre judecare (filele

2-4).

În motivarea plângerii, petenta arată

că: executorul

judecătoresc a pus în

executare o hotărâre care nu o privește, fără

să o someze; procurorul a

ignorat actele prin care ea a făcut dovada că este cumpărător de bună-credință;

executorul judecătoresc trebuia să ceară explicații de la reprezentantul

primăriei când a văzut că proprietatea era împrejmuită, cu porți încuiate cu

lacăt.

Au fost atașate Dosarele nr. 412/P/2009

și nr. 909/II/2/2009

ale Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara.

Petenta a mai depus la dosar copii după

ordonanța de neîncepere a urmăririi penale nr. 412/P/2009 din 27 iulie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

(fila 9), rezoluția

de respingere a plângerii nr. 909/II/2/2009 din 19

august 2009 ale

Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara (f. 8), Hotărârea

nr. 45/2008 a Consiliului Local

Băile Herculane (f. 5), comunicări

ale

Primăriei Băile Herculane către ea și către SC A. SRL

(f. 6, 7),

chitanțe de plată a unor taxe la primărie (f. 10, 22), sentințele civile nr. 333

din 28 aprilie 2009 și nr. 213 din 04 martie 2009 ale Tribunalului Caraș-Severin,

secția comercială și de contencios administrativ (f. 1114) și alte înscrisuri.

Analizând

actele și lucrările dosarului, instanța de fond reține

următoarele:

Prin

plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria

Caransebeș

la data de 4 martie 2009, petenta C.I. a sesizat cu privire la faptul că, la

data de 18 mai 2009, executorul judecătoresc S.P.I. și numitul U.S. i-au distrus

un gard de împrejmuire, magazii și cotețe pentru păsări

situate în or. Băile Herculane.

Prin ordonanța din 27 iulie 2009 dată

în Dosarul nr. 412/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a

dispus, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale

față de executorul judecătoresc S.P.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.,

de distrugere prev. de art. 217 C. pen. și de abuz de încredere prev. de art. 213

C. pen., precum și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe U.S.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de distrugere prev. de art. 217 C. pen.

și de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen. în favoarea Parchetului de pe

lângă Judecătoria Caransebeș.

În motivarea

ordonanței de neîncepere a urmăririi penale s-a

arătat că:

- prin sentința civilă nr. 1142 din 21

mai 2008 a Judecătoriei Caransebeș (Dosar nr. 1000/208/2008) s-a admis acțiunea

reclamantei SC A. SRL Băile Herculane, cu sediul în aceiași localitate, împotriva

pârâtei Primăria Băile Herculane, pârâta fiind obligată să efectueze

demersurile legale necesare pentru deblocarea drumului public, strada cu nr.

top 8 Băile Herculane, iar în caz contrar

autorizează reclamantul în

acest sens, pe cheltuiala pârâtei;

- la data de 29 aprilie 2009,

reclamanta creditor SC A. SRL Băile Herculane se adresează Biroului

Executorului Judecătoresc S.P.I. cu cerere de executare silită, deoarece pârâta

Primăria Băile Herculane nu și-a îndeplinit în mod voluntar obligația rezultată

din hotărârea judecătorească;

-

cererea a format obiectul Dosarului executional nr.

40/2009,

în care, la data de 30 aprilie 2009, pârâta a

fost somată pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii judecătorești, iar la

data de 11 mai 2009 s-au emis adrese către debitor, creditor și Poliția Băile

Herculane, prin care se comunica punerea în executare silită la data de 18 mai

2009;

-

la data de 18

mai 2009, la fața locului, pe strada cu nr. top 8 din Băile Herculane, s-au

deplasat executorul judecătoresc, numitul U.S. reprezentantul creditoarei, R.D.

- reprezentantul Primăriei Băile Herculane - și organele de poliție, iar

reprezentantul creditoarei a procedat la deblocarea drumului prin înlăturarea

unor cotețe goale de păsări și a unei grămezi de pământ, executorul

judecătoresc, prin procesul-verbal întocmit, constatând doar aducerea la

îndeplinire a sentinței civile nr. 1142 din 21 mai 2008 a Judecătoriei

Caransebeș.

-

în condițiile în

care persoana vătămată era sau este

afectată

de punerea în executare silită a sentinței menționate, este

obligată să

se conformeze dispozițiilor art. 399 C. proc. civ., în sensul de a acționa cu

contestație la executare.

-

din cele de mai

sus rezultă că executorul judecătoresc S.P.I. a acționat în deplină legalitate,

pentru punerea în executare a dispoziției instanței judecătorești, activitățile

de îndepărtare a obstacolelor de pe drumul public cu numărul top 8 din or.

Băile Herculane fiind executate în fapt de reprezentantul creditorului.

Împotriva acestei rezoluții, petenta C.I.

a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, respinsă ca nefondată prin rezoluția nr. 909/11/2/2009 din 19

august 2009.

Pentru a da această soluție, procurorul

general adjunct al

Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara a arătat că:

-

la data

realizării execuției silite, niciuna dintre părțile interesate nu a prezentat

un document legal care să împiedice executarea, respectiv petenta nu a formulat

contestație la executare, nu a prezentat niciun document din care să rezulte că

terenul asupra căruia a purtat executarea era proprietatea sa;

- în conținutul plângerii sale, petenta

susține că executorul

judecătoresc și-a

desfășurat în mod abuziv activitatea întrucât nu a

ținut seama de

sentința 213 din 04 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, prin

care a fost anulată Hotărârea nr. 91 din 26 noiembrie 2008 a Consiliului Local

Băile Herculane și a fost menținută hotărârea aceluiași organ al administrației

de stat, care îi vânduse petentei o suprafață de teren. Hotărârea menționată nu

era irevocabilă astfel că, nu putea produce nici un fel de efecte asupra

executării silite efectuate.

Petenta a

formulat apoi plângere la instanță, înregistrată pe

rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală, sub

nr. 1031/59/2009

din 03 septembrie 2009.

Examinând

materialul cauzei, instanța de fond a constatat că

plângerea

petentei este nefondată.

Din piesele dosarului nu rezultă că

intimatul ar fi săvârșit vreo faptă penală. Potrivit art. 246 C. pen.,

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta

funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu

știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin

aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Conform art.

217 C. pen. infracțiunea de distrugere constă în distrugerea, degradarea ori

aducerea în stare de neîntrebuințare a

unui bun aparținând

altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui

astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate.

Art. 213 C. pen. definește infracțiunea

de abuz de încredere

ca fiind însușirea

unui bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu, sau

dispunerea de

acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui.

Din starea de fapt reținută nu rezultă

că intimatul executor

judecătoresc S.P.I.,

cu știință: nu ar fi îndeplinit un

act ori l-ar fi îndeplinit în mod

defectuos sau că ar fi distrus vreun bun ori că și l-ar fi însușit, ar fi

dispus de el sau ar fi refuzat restituirea acestuia.

Executorul judecătoresc a procedat la

executarea silită conform dispozițiilor care reglementează această materie, la

cererea persoanelor interesate, în baza unui titlu executoriu valabil și fără a

exista vreo piedică la executare.

Astfel, art. 572 C. proc. civ. prevede

că, în cazul în care

obligația debitorului

prevăzută în titlul executoriu constă în lăsarea

posesiunii unui bun, în

predarea unui bun ori a folosinței acestuia, în desființarea unei construcții,

plantații sau a altei lucrări ori în îndeplinirea oricărei alte activități

stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu execută

de bunăvoie

obligația sa în termenul

prevăzut în somație, executorul sau, după

caz, creditorul, în raport cu

împrejurările cauzei și natura obligației ce se execută, va proceda fie la

executarea silită, fie va sesiza instanța de executare în vederea aplicării

unei amenzi civile.

Creditorul a solicitat punerea în

executare a hotărârii judecătorești învestite cu formulă executorie, iar executorul

judecătoresc a procedat la executarea silită.

Nu

prezintă relevanță în cauză împrejurarea că, prin sentința

civilă nr. 213 din 04 martie 2009 a Tribunalului Caraș-Severin, secția

comercială și de contencios administrativ, a fost

admisă acțiunea

reclamantei C.I. (petenta) în contradictoriu cu

Consiliul Local Băile Herculane și a fost anulată Hotărârea nr. 91 din 26

noiembrie 2008 a C.L. Băile Herculane, mentinându-se Hotărârea nr. 45 din 25

aprilie 2008 a C.L. Băile Herculane prin care s-a decis vânzarea către petentă

a terenului în litigiu.

La

momentul executării sentinței civile nr. 1142 din 21 mai 2008 a

Judecătoriei Caransebeș, pe de o parte, proprietarul terenului era încă

debitorul C.L. Băile Herculane (prin Hotărârea 45/2008 fiind

aprobată doar vânzarea terenului, fără ca vânzarea

să fie realizată

efectiv), iar, pe de altă parte, petenta nu a prezentat

executorului hotărârea de care se prevalează (sentința civilă nr. 213 din 04

martie 2009 a Tribunalului Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ).

Față de cele reținute, instanța observă

că procurorul a considerat în mod corect că nu a fost dovedită existența

vreunei fapte penale care să fie reținută în sarcina intimatului, soluția de

neîncepere a urmăririi penale dată în baza art. 228

alin. (4) și (6) rap.

la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. fiind

legală și temeinică.

Posibilitatea formulării unor plângeri

împotriva soluțiilor de neurmărire penală reprezintă un drept constituțional și

procesual, însă prin intermediul acestora nu se poate exercita un control

asupra legalității și temeiniciei măsurilor dispuse în materia

executării silite. Dacă s-ar admite astfel, ar

însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este

inadmisibil.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs petenta C.

l., susținând că prin

executarea silită la care a procedat intimatul

i-a fost afectat dreptul

său de proprietate asupra terenului în

litigiu,

dobândit în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile.

Examinând hotărârea atacată prin prisma

criticilor formulate și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Procedura

reglementată de art. 278

1

C. proc. pen. are în vedere

cenzurarea sub aspectul legalității și

temeiniciei a soluțiilor dispuse

de procuror, prin care acesta, apreciind că nu se impune începerea

urmăririi penale sau trimiterea în judecată, a pus capăt conflictului

de drept penal cu care a fost sesizat.

O

asemenea procedură se limitează la a verifica soluția dată

de procuror prin prisma cazului care împiedică punerea în mișcare a

acțiunii penale avut în vedere de către acesta,neputându-se cenzura pe această

cale alte aspecte, care sunt supuse controlului judiciar în condițiile

prevăzute de lege.

În acest context, Curtea reține că

procedura înscrisă în art. 278

1

C. proc. pen. nu se substituie altor

proceduri judiciare reglementate în diferite materii, cum ar fi căile de atac

ce pot fi exercitate împotriva soluțiilor date de magistrați în procesul de

interpretare și aplicare a legii într-o cauză dată ori, cum este cazul în

speță, împotriva actelor întocmite de executorii judecătorești în

legătură cu modul de executare silită a unui

titlu executoriu.

Trecerea în sfera ilicitului penal are loc

numai în cazul în care cele invocate în susținerea unei plângeri penale

reprezintă aspecte care depășesc cenzura actelor întocmite de intimat (și care

poate fi exercitată exclusiv prin căile de atac recunoscute de

lege), fiind vorba în sens larg despre o

exercitare cu rea-credință a

funcției deținute,ceea ce înseamnă că

intimatul a cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor sale, urmărind sau

acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Referitor la activitatea executorilor

judecătorești, Curtea reține că aceasta este reglementată de Legea nr. 188/2000,

care statuează în art. 57 alin. (1) că actele acestora sunt supuse,în

condițiile legii,controlului instanțelor judecătorești competente, iar potrivit

art. 58 din aceeași lege cei interesați sau vătămați prin actele de executare

pot formula contestație la executarejn

condițiile

prevăzute de C. proc. civ.

Or în speță,ceea ce reclamă petenta

este vătămarea care i s-a adus de către intimat prin executarea silită la care

a procedat la data de 18 mai 2009, în condițiile în care susține că era

proprietara terenului asupra căruia a avut loc executarea silită, teren

dobândit de la Primăria Băile Herculane în urma unei hotărâri judecătorești

irevocabile.

Dincolo de împrejurarea că susținerile petentei

trebuiau să îmbrace forma unei contestații la executare formulate potrivit

legii civile și adresate unei asemenea instanțe, Curtea constată ca la data la

care intimatul a procedat la executarea silită, petenta nu a putut prezenta un

titlu de proprietate valabil asupra terenului în

litigiu ori vreo hotărâre judecătorească prin care să se fi suspendat

executarea

silită.

Este adevărat că prin Hotărârea

Consiliului Local al orașului Băile Herculane nr. 45 din 23 aprilie 2008 s-a

aprobat vânzarea către petenta a unei suprafețe de teren trecută în domeniul

privat al orașului. Însă la momentul executării silite respectiva Hotărâre

forma obiectul unei proceduri judiciare în contencios administrativ, finalizată

în mod irevocabil abia ulterior (la 8 octombrie 2009, prin decizia Curții de

Apel Timișoara), este adevărat, într-un mod favorabil petentei.

Pe de altă parte, Hotărârea

sus-menționată nu constituia în sine un titlu de proprietate, ci doar aproba

vânzarea suprafeței de teren, ca o procedură ulterioară și distinctă, nefinalizată

și deci neconcretizată într-un titlu de proprietate în favoarea petentei, până

la data executării silite.

În consecință, Curtea constată că în mod corect

s-a reținut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv

procurorul ierarhic superior acestuia, cât și de instanța de fond investită cu

soluționarea plângerii împotriva soluției procurorului, că în cauză faptele penale

reclamate de către petenta nu există, astfel încât recursul de față este

nefondat și urmează a fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de petiționara C.l. împotriva sentinței penale nr. 266/

PI din 21 octombrie 2009 a

Curții de Apel Timișoara, secția

penală.

Obligă recurenta petiționară la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică,azi 21 ianuarie 2010.