ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1713/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1713/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr.538 din 12

decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 8109/101/2008

s-a dispus condamnarea inculpatului

C.M.

la

pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 C.

pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 74 C. pen. raportat la art. 76 C. pen. s-a dispus condamnarea

aceluiași inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34

lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei celei

mai grele de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

I-a fost interzisă exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în

condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă

din pedeapsa rezultantă, perioada reținerii și arestării preventive de la 6

octombrie 2008 la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului C.M.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 74 C. pen. raportat la art. 76 C. pen. s-a dispus condamnarea

inculpatului

R.M.

la pedeapsa de

1 an închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 74 C. pen. raportat la art. 76 C. pen., s-a dispus

condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani

pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate și executarea de

către inculpat a pedepsei celei mai grele de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după

executarea pedepsei principale.

I-a fost interzisă exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile și

pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus, din

pedeapsa rezultantă, perioada reținerii și arestării preventive de la 6

octombrie 2008 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.,

a fost menținută starea de arest a inculpatului R.M.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000,

s-a dispus confiscarea cantității de 196,94 gr.rezină de cannabis sigilată cu

sigiliul tip M.I.nr. 50093, care a fost predată organelor de poliție conform

procesului-verbal din 6 octombrie 2008.

A fost ridicată măsura de

indisponibilizare a autoturismului marca „

Ford

Mondeo

”, înmatriculat în Franța, dispusă prin ordonanța nr. 60/D/P/2008

din 10 octombrie 2008 și restituirea către inculpatul C.M.

A obligat inculpații la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a

reținut în fapt următoarele:

La data de 3 octombrie 2008, un ofițer

din cadrul SCCO Mehedinți s-a sesizat din oficiu despre faptul că I.G.L.

împreună cu doi cetățeni străini, au constituit un grup infracțional organizat

care se ocupă cu traficul și consumul ilicit de droguri de risc, și anume

hașiș.

În seara zilei de 5 octombrie 2008, cele

trei persoane au introdus ilegal în țară o cantitate mare de droguri pe care

intenționau să o valorifice cu suma de 2.000 Euro.

Fiind respectate dispozițiile art. 224

1

C. proc. pen., organele de urmărire penală, în seara zilei de 5 octombrie 2008,

în jurul orelor 21,00, au procedat la marcarea sumei de bani ce a fost predată

investigatorului sub acoperire și a colaboratorului acestuia în vederea

cumpărării de droguri.

În aceeași seară, în jurul orelor 23,00,

în apropierea stației PECO de lângă Liceul nr. 4 Drobeta Turnu Severin, prin

intermediul colaboratorului, au fost cumpărate două plăci de droguri.

Imediat cei trei au fost identificați ca

fiind I.G.L. și inculpații C.M., respectiv R.M., iar asupra unora dintre

aceștia a fost găsită suma de bani primită de la colaborator.

În urma analizelor de laborator s-a stabilit

că inculpații au vândut 196,94 grame rezină de canabis, care a fost adusă din

Republica Serbia, primită de cei doi inculpați din localitatea Kladova, de la o

persoană cunoscută sub numele de D.

În raport de această stare de fapt și de

probele administrate, instanța de fond a reținut că faptele inculpaților C.M.

și R.M. realizează elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.

2 alin. (1), respectiv art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, privind traficul

de droguri.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța

de fond au declarat apel inculpații C.M. și R.M., solicitând desființarea

acesteia și în cadrul rejudecării achitarea acestora în conformitate cu

dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

A solicitat, de asemenea,

înlăturarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen., având în vedere faptul că sunt cetățeni străini.

Prin decizia penală nr. 52 din 9 martie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 8109/101/2008 s-a

dispus respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de inculpații C.M. și R.M.

A fost menținută starea de arest și

dedusă perioada detenției preventive de la 12 decembrie 2008 la zi.

Apelanții inculpați au fost obligați la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel a reținut că sunt probe

care demonstrează vinovăția inculpaților, iar în privința pedepsei

complementare s-a apreciat că aceasta este aplicabilă, deopotrivă, atât cetățenilor

români, cât și cetățenilor străini.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat

recurs inculpații C.M. și R.M., solicitând casarea acestora, fiind incidente în

cauză prevederile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Au invocat faptul că hotărârea de condamnare

este rezultatul unei grave erori de fapt, urmând a fi înlăturată în control

judiciar, prin achitarea inculpaților în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Apărătorul ales al inculpaților a precizat

totodată că, inculpații ar fi trebuit să treacă marfa prin două vămi unde se

fac controale riguroase, fiind imposibil ca vameșii sârbi sau români să nu

sesizeze acest lucru. De asemenea, între România și Serbia există un protocol

încheiat prin care cele două state se angajează reciproc să efectueze controale

riguroase, fiind astfel imposibil ca cei doi inculpați să fi avut posibilitatea

să ascundă drogurile sub bancheta mașinii.

Se critică și faptul că cercetarea

judecătorească nu a lămurit cauza sub toate aspectele, astfel încât se impune

achitarea inculpaților.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri,

conform prevederilor art. 385

9

, art. 385

7

și art. 385

6

alin. (1) C. proc. pen. constată că recursurile sunt nefondate pentru

următoarele considerente:

Pentru a ne afla în prezența unei erori

grave de fapt – caz de casare invocat de recurenții inculpați – este necesar și

obligatoriu ca instanțele să fi stabilit în mod eronat existența faptelor,

împrejurările în care acestea au fost comise, fie prin neluarea în considerente

a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu

condiția, evident, de a influența soluția adoptată.

Prin urmare, eroarea gravă de fapt

presupune o examinare greșită a probelor administrate la instanța de fond sau

în apel – urmare caracterului devolutiv al acestei căi de atac – în sensul că

la dosar se reține ca fiind administrată o anumită probă când în realitate ea

nu există și ca atare, nici nu a fost administrată sau când se reține o

situație de fapt care nu este confirmată de probatoriul administrate.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată

că instanțele au stabili corect starea de fapt, atribuind faptelor săvârșite de

inculpații C.M. și R.M. o încadrare juridică legală.

Astfel, din analiza procesului-verbal

încheiat la data de 5 octombrie 2008, orele 22,30, de către investigatorul sub

acoperire – activitățile acestuia au fost precedate de emiterea ordonanței de

autorizare a investigatorului sub acoperire de către D.I.I.C.O.T. – Biroul

Teritorial Mehedinți (f.4 d.u.p.)- rezultă că în jurul orelor 21,30, acesta a discutat

telefonic cu martora I.G.L. care i-a spus că are 200 gr.hașiș de vânzare

dându-i ca punct de întâlnire str.

În jurul orelor 22,30, colaboratorul a

contactat-o din nou pe I.G.L. care era însoțită de alte două persoane,

îndreptându-se spre o mașină de unde a adus hașișul. Colaboratorul a înmânat

banii în prezența acestora, respectiv suma de 1,300 Euro și 2.000 lei, a luat

drogurile, care au fost introduse în plic tip M.A.I., în prezența martorului G.O.

și sigilată cu sigiliul M.I. nr.12031 în vederea expertizării

tehnico-științific.

La scurt timp după încheierea

tranzacției, inculpații au fost imobilizate de organele de poliție (f.22, 23

d.u.p.).

Cu ocazia percheziției corporale,

efectuată în prezența procurorului și a martorilor asistenți, s-a găsit asupra

inculpatului C.M. suma de 1.300 Euro și 2.000 lei, bani ce au fost dați de

investigatorul sub acoperire, fiind marcați înainte de efectuarea flagrantului.

În aceste împrejurări, inculpații au arătat

că s-au întâlnit pentru a vinde droguri, pe care le-au adus din Serbia. Aceștia

împreună cu martora I.G. s-au deplasat în localitatea Kladova din Serbia și au

revenit în România la Drobeta Turnu Severin cu două plăci de droguri.

Prin Raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 858267 din 6 octombrie 2008 întocmit de Laboratorul

Central de Analiză și Profil al Drogurilor rezultă că proba pusă la dispoziție de

organele de urmărire penală este constituită din 197,95 grame rezină de

cannabis.

Din declarațiile date de inculpați în

faza de urmărire penală – aceștia fiind audiați în prezența unui apărător și a

unui translator – rezultă că drogurile au fost cumpărare din Serbia și aduse în

România cu un autoturism ce aparținea inculpatului C.M. Drogurile au fost

ascunse sub bancheta mașinii acestuia.

În atare condiții, revenirea inculpaților

în cursul cercetării judecătorești, în sensul că declarațiile din faza de

urmărire penală au fost date la sugestia apărătorului este nejustificată și ca

atare, în mod corect, a fost înlăturată de către instanțele de judecată.

Vinovăția inculpaților este pe deplin

dovedită, astfel încât critica acestora privind o gravă eroare de fapt nu poate

fi primită.

Cât privesc actele premergătoare

efectuate de investigatorii sub acoperire, Înalta Curte reține că acestea au

fost efectuate în condițiile legii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 224

1

C. proc. pen., în cazul în care există indicii temeinice și concrete că s-a

săvârșit sau se pregătește săvârșirea unei infracțiuni limitativ prevăzute în

textul invocat, pot fi folosiți, în vederea strângerii datelor privind

existența infracțiunii și identificarea persoanelor față de care există

presupunerea că au săvârșit o infracțiune, investigatori sub o altă identitate

decât cea reală.

Din conținutul dispozițiilor art. 224

1

C. proc. pen. rezultă, pe de o parte, că acest procedeu probator este utilizat

doar pentru infracțiunile limitativ prevăzute de legiuitor, iar pe de altă

parte, actele premergătoare, în această procedură, au un caracter special.

Investigatorii sub acoperire pot fi folosiți de autoritățile judiciare numai

dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) activitatea acestora să fie precedată

de autorizația emisă de procuror, iar activitățile întreprinse să se limiteze la

strângerea datelor și informațiilor privind existența infracțiunilor prevăzute

în art. 224

1

alin. (1) C. proc. pen.;

b) infracțiunea comisă, respectiv

identificarea făptuitorilor pentru care s-a emis autorizația să nu poată fi

probată prin alte mijloace;

c) strângerea datelor și informațiilor,

de către investigatorul sub acoperire, constituind acte premergătoare, trebuie

să fie ulterioară sesizării organelor de urmărire penală potrivit art. 221 C.

proc. pen.

Datele și informațiile strânse de

investigatorul sub acoperire trebuiesc consemnate într-un proces-verbal care

poate constitui mijloc de probă și care poate fundamenta o hotărâre de

condamnare numai dacă se coroborează cu celelalte probe administrate în faza de

urmărire penală, respectiv cercetare judecătorească.

Procesele-verbale întocmite în cauză se

coroborează cu celelalte probe administrate, astfel că prezumția de nevinovăție

a fost înlăturată prin probe certe care demonstrează, fără dubiu, vinovăția

recurenților inculpați în raport de faptele pentru care instanța de fond a dispus

condamnarea.

Pe cale de consecință, Înalta Curte în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (2) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C.M. și R.M.

împotriva deciziei penale nr. 52 din 9 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova.

În temeiul art. 385

17

alin. (4)

C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc.

pen., va deduce din pedepsele aplicate, perioada reținerii și arestării

preventive de la 6 octombrie 2008 la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații R.M. și C.M. împotriva deciziei penale nr. 52 din 9 martie 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce

din pedepsele aplicate, durata reținerii și arestării preventive de la 6

octombrie 2008 la 11 mai 2009, pentru ambii inculpați.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumelor de câte 250 lei, cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile

apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Onorariile

cuvenite interpreților de limba franceză pentru traducerea dezbaterilor se vor

plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2009.