ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 819/2010

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea de ședință nr. 4888/281/2009 din 19 februarie 2010 - în cursul judecării recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 4 din 13 ianuarie 2010 a Tribunalului Prahova, secția penală, ce a menținut condamnarea în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare cu executare într-un loc de deținere în condițiile art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

– a respins ca neîntemeiată în conformitate cu dispozițiile art. 160 8a alin. (6) rap. la art. 160 2 C. proc. pen. cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul-recurent. Hotărând astfel instanța de recurs a motivat că M.V. deși cererea îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu prevăzute prin art. 160 2 C. proc. pen.

fiind formulată în cursul procesului penal iar infracțiunea continuată de complicitate la furt calificat reținută în sarcina inculpatului este pedepsită până la 18 ani închisoare - avându-se în vedere situația juridică actuală a inculpatului recurent / statutul de recidivist post executoriu pentru condamnări anterioare de același gen, în considerare și a caracterului facultativ și subiectiv al măsurii procesuale solicitate se apreciază că deținerea preventivă a acestuia este în continuare necesară pentru asigurarea desfășurării normale a procesului și executarea pedepsei aplicate în caz de condamnare definitivă. 2. Recursul separat declarat de inculpatul M.V. împotriva încheierii amintite - în conformitate cu dispozițiile speciale din art. 160 9 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., cu solicitarea de a se reexamina situația juridică a acestuia în sensul admiterii ca întemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar potrivit art. 160 8a alin. (2) C. proc. pen., este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 160 8a alin. (2) C. proc. pen.

– a căror aplicare în cauză este cerută de inculpat – liberarea provizorie sub control judiciar măsură procesuală neprivativă de libertate accesorie arestării preventive, se poate acorda de instanță în tot cursul procesului penal „în cazul în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată”: - avându-se în vedere și caracterul facultativ al adoptării de către instanță a măsurii amintite – constatarea că, „cererea este întemeiată” - este funcție de rezultatul verificării condițiilor pentru considerații ce privesc persoana inculpatului, în sensul că se apreciază deținerea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanția pe care o oferă persoana inculpatului și obligațiile ce se impun la liberare [în caz contrar dispunându-se respingerea cererii potrivit art. 160 8a alin. (6) C. proc.

pen.]. În speță avându-se în vedere stadiul procesual actual al judecății în recurs și situația juridică a inculpatului [condamnat în cauză la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în condițiile stării de recidivă post-executorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. decurgând din comiterea în precedent a unor fapte ilicite de același gen (că au impus și revocarea liberării condiționate pentru un rest neexecutat de 327 zile închisoare] este justificată constatarea făcută de curte că cererea este neîntemeiată și implicit soluția adoptată privind respingerea solicitării inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 160 8a alin. (6) C. proc.

pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva încheierii din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 4888/281/2010. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 martie 2010.