ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2362/2010

Deliberând asupra recursului penal

de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 10322/200/2009,

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

în baza art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin.

(1) și (3) C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii

arestării preventive a inculpatului

S.C.

(fiul

lui I. și M.), măsură care a fost menținută.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Ploiești, instanță de

recurs, a reținut, în esență, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii

arestării preventive față de inculpat, subzistă și în prezent și impun, în

continuare, privarea de libertate a acestuia.

Împotriva acestei încheieri a

formulat recurs inculpatul S.C.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Inculpatul S.C. a fost trimis în

judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Buzău nr. 4859/P/2009, pentru săvârșirea infracțiunii de furt

calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 lit.

d), f), g), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută

de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin sentința penală nr. 52 din 19

ianuarie 2010, Judecătoria Buzău l-a condamnat pe inculpat, pentru

infracțiunile deduse judecății, acesta având de executat o pedeapsă rezultantă

de 3 ani și 6 luni închisoare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul S.C., apel care a fost respins, ca nefondat de

Tribunalul Dâmbovița prin Decizia penală nr. 86 din 22 aprilie 2010.

Împotriva ambelor hotărâri a

declarat recurs inculpatul S.C., fază procesuală în care, după cum s-a

menționat, în temeiul art. 300

2

C. proc. pen. cu referire la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest.

Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc.

pen., încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune

menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de

procuror sau de inculpat.

Per a contrario, din interpretarea textului de lege

citat, rezultă că încheierea dată în recurs, prin care se dispune menținerea

arestării preventive, nu poate fi atacată cu recurs, (încheierea pronunțată în

astfel de situații fiind definitivă, ca de altfel și decizia pronunțată de

către instanța de recurs).

Astfel, recursul declarat împotriva încheierii

pronunțate de către instanța de recurs prin care s-a dispus menținerea

arestării preventive, este inadmisibilă în raport cu prevederile art. 141 alin.

(1) C. proc. pen., text de lege care nu prevede dreptul la o cale de atac

împotriva unei astfel de hotărâri.

În consecință, recursul inculpatului S.C. va fi

respins ca inadmisibil în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct.

1 lit. a) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul

S.C.

împotriva încheierii

din 3 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 10322/200/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

15 iunie 2010.