ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 793/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată,

reclamanta

S.G.C.L. Orșova SA

prin

Lichidator Judiciar Cabinet Individual G.V., a chemat în judecată pe

pârâții Guvernul României și Consiliul Local al Municipiului

Orșova, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

anuleze pozițiile nr. 221 și 222 din Anexa nr. 5 a H.G. nr. 990/2006,

prin care se modifică și completează H.G. nr. 963/2002, privind

atestarea domeniului public al Județului Mehedinți, solicitând,

totodată, suspendarea actului până la soluționarea acțiunii

în anulare.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că bunurile trecute la pozițiile 221 și 222 din

anexa 5 a H.G. nr. 990/2006 au fost incluse greșit în domeniul public al

Județului Mehedinți, deoarece acestea sunt proprietate privată a

reclamantei, începând din anul 1990.

Prin sentința civilă nr. 28 din

28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei ca

nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că cele două

bunuri nu au f

ăcut parte din

proprietatea privată a reclamantei, ci dimpotrivă chiar și din

extrasele

de Carte Funciară rezultă că terenul și

construcția sunt proprietatea Municipiului Orșova.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanta S.C.G.C.L. Orșova SA a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs s-a arătat

că instanța de fond nu a analizat înscrisurile depuse la dosar așa

cum prevede art. 261 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ.

Se arată astfel că la

solicitarea instanței de fond, recurenta-reclamantă a depus dovada că

atât sediul administrativ, cât și terenul aferent sunt proprietatea societății

și fac parte din patrimoniul acesteia. S-au depus în acest sens decizia

nr. 35 din 13 februarie 1991 privind înființarea S.C.G.C.L. Orșova SA

cererea de înmatriculare a societății la O.R.C. Mehedinți,

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MH

nr. 00010 din 15 noiembrie 1995 împreună cu anexa - 2 – Centralizatorul

terenurilor care au trecut în patrimoniul societății la acea

dată, unde este menționat terenul în suprafață de 5371 mp;

extrasul de carte funciară nr. 234 /vol. IV Orșova din 28 noiembrie

2005, fișa mijlocului fix pentru sediu administrativ, teren și

celelalte construcții proprietatea societății, care fac dovada

că aceste bunuri au fost în evidența societății recurente

în perioada de la darea în folosință în 1969 până în prezent.

Instanța de fond a reținut în

mod greșit că adresa nr. 365 din 12 decembrie 2003 prin care

directorul reclamantei solicita completarea inventarului domeniului public cu

cele două bunuri, ar face dovada că acestea nu au făcut parte

din patrimoniul societății.

A mai arătat de asemenea recurenta

că și din înscrisurile atașate cererii de recurs, rezultă

că H.G. nr. 990/2006 este nelegală în ceea ce privește poziția

nr. 221 și 222 a anexei nr. 5 și la fel Hotărârea Consiliului

Local Orșova nr. 18 din 18 februarie 2003.

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor

invocate precum și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că

există motive pentru casarea sentinței pronunțată de Curtea

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Este fondată critica recurentei în

sensul că instanța de fond nu a analizat probele administrate în

cauză pentru a dezlega regimul juridic al bunului care a fost

menționat ca aparținând domeniului public al municipiului Orșova

– conform H.G. nr. 990/2006 contestat în cauză.

Instanța de fond în mod greșit

și-a întemeiat raționamentul numai pe extrasul de carte funciară

(fila 63) și adresa de la fila 60, atunci când a constatat că terenul

și construcția sunt proprietatea Municipiului Orșova

fără a analiza incidența înscrisurilor depuse de reclamanta-recurentă,

respectiv decizia de înființare a societății reclamante, cererea

de înmatriculare, situația patrimoniului la data de 31 decembrie 1990,

certificatul de atestare a dreptului de proprietate(109-126 dosar fond) s.a.

Instanța de fond nu a realizat o

comparare a situației juridice prezentate de cele două

părți pentru a ajunge la o concluzie judicioasă.

De asemenea, instanța fondului a

omis să se pronunțe pe capătul de cerere precizat la data de 16

noiembrie 2007 de reclamant, privind anularea parțială a Hotărârii

Consiliului Local Orșova nr. 18 din 18 februarie 2003 privind

construcțiile și terenul situate în Orșova, județul

Mehedinți (fila 108 dosar fond).

Asupra acestui capăt de cerere s-au

invocat excepții și apărări pe care instanța de fond

nu le-a analizat.

În aceste condiții, se constată

incidența în speță a prevederilor art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., instanța de fond soluționând procesul fără a intra în

cercetarea fondului.

În consecință, Înalta Curte de

Casație și Justiție va admite recursul, va casa sentința

și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.C.G.C.L. Orșova

SA prin lichidator judiciar Cabinet Individual G.V., împotriva sentinței

civile nr. 28 din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 februarie 2010.