ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 793/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta S.G.C.L. Orșova SA prin Lichidator Judiciar Cabinet Individual G.V., a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Consiliul Local al Municipiului Orșova, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze pozițiile nr. 221 și 222 din Anexa nr. 5 a H.G. nr. 990/2006, prin care se modifică și completează H.G. nr. 963/2002, privind atestarea domeniului public al Județului Mehedinți, solicitând, totodată, suspendarea actului până la soluționarea acțiunii în anulare. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că bunurile trecute la pozițiile 221 și 222 din anexa 5 a H.G.

nr. 990/2006 au fost incluse greșit în domeniul public al Județului Mehedinți, deoarece acestea sunt proprietate privată a reclamantei, începând din anul 1990. Prin sentința civilă nr. 28 din 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că cele două bunuri nu au f ăcut parte din proprietatea privată a reclamantei, ci dimpotrivă chiar și din extrasele de Carte Funciară rezultă că terenul și construcția sunt proprietatea Municipiului Orșova. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S.C.G.C.L. Orșova SA a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanța de fond nu a analizat înscrisurile depuse la dosar așa cum prevede art. 261 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ. Se arată astfel că la solicitarea instanței de fond, recurenta-reclamantă a depus dovada că atât sediul administrativ, cât și terenul aferent sunt proprietatea societății și fac parte din patrimoniul acesteia. S-au depus în acest sens decizia nr. 35 din 13 februarie 1991 privind înființarea S.C.G.C.L. Orșova SA cererea de înmatriculare a societății la O.R.C. Mehedinți, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MH nr. 00010 din 15 noiembrie 1995 împreună cu anexa - 2 – Centralizatorul terenurilor care au trecut în patrimoniul societății la acea dată, unde este menționat terenul în suprafață de 5371 mp; extrasul de carte funciară nr. 234 /vol.

IV Orșova din 28 noiembrie 2005, fișa mijlocului fix pentru sediu administrativ, teren și celelalte construcții proprietatea societății, care fac dovada că aceste bunuri au fost în evidența societății recurente în perioada de la darea în folosință în 1969 până în prezent. Instanța de fond a reținut în mod greșit că adresa nr. 365 din 12 decembrie 2003 prin care directorul reclamantei solicita completarea inventarului domeniului public cu cele două bunuri, ar face dovada că acestea nu au făcut parte din patrimoniul societății. A mai arătat de asemenea recurenta că și din înscrisurile atașate cererii de recurs, rezultă că H.G. nr. 990/2006 este nelegală în ceea ce privește poziția nr. 221 și 222 a anexei nr. 5 și la fel Hotărârea Consiliului Local Orșova nr. 18 din 18 februarie 2003. Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că există motive pentru casarea sentinței pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Este fondată critica recurentei în sensul că instanța de fond nu a analizat probele administrate în cauză pentru a dezlega regimul juridic al bunului care a fost menționat ca aparținând domeniului public al municipiului Orșova – conform H.G. nr. 990/2006 contestat în cauză. Instanța de fond în mod greșit și-a întemeiat raționamentul numai pe extrasul de carte funciară (fila 63) și adresa de la fila 60, atunci când a constatat că terenul și construcția sunt proprietatea Municipiului Orșova fără a analiza incidența înscrisurilor depuse de reclamanta-recurentă, respectiv decizia de înființare a societății reclamante, cererea de înmatriculare, situația patrimoniului la data de 31 decembrie 1990, certificatul de atestare a dreptului de proprietate(109-126 dosar fond) s.a.

Instanța de fond nu a realizat o comparare a situației juridice prezentate de cele două părți pentru a ajunge la o concluzie judicioasă. De asemenea, instanța fondului a omis să se pronunțe pe capătul de cerere precizat la data de 16 noiembrie 2007 de reclamant, privind anularea parțială a Hotărârii Consiliului Local Orșova nr. 18 din 18 februarie 2003 privind construcțiile și terenul situate în Orșova, județul Mehedinți (fila 108 dosar fond). Asupra acestui capăt de cerere s-au invocat excepții și apărări pe care instanța de fond nu le-a analizat. În aceste condiții, se constată incidența în speță a prevederilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., instanța de fond soluționând procesul fără a intra în cercetarea fondului.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.C.G.C.L. Orșova SA prin lichidator judiciar Cabinet Individual G.V., împotriva sentinței civile nr. 28 din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2010.