ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3033/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 325 din 16 iunie

2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea formulată de reclamantul S.M. în contradictoriu cu pârâții

Primarul comunei M., Comisia Locală de Fond Funciar M., Comisia Județeană de

Fond Funciar din Cadrul Prefecturii Jud.Mehedinți, D.D., D.R. și Guvernul

României.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că prin cererea cu care a investită

instanța de judecată, reclamantul S.M. a solicitat anularea poziției 8 din

anexa 42 a H.G. nr. 963 din 05 septembrie 2002 care atestă în domeniul public

al comunei M. imobilul compus din magazin și 1.000 m.p. teren.

Curtea de Apel a

reținut că potrivit 7 din Legea nr. 554/2004, în cazul actului administrativ

individual cererea în anularea acestuia nu poate fi promovată decât după ce

persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim al său a

solicitat autorității emitente , în termen de 30 de zile de la data comunicării

actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.

H.G. care atestă

domeniul public de interes județean sau local, respectiv H.G. nr. 963/2002,

constituie un act administrativ individual deoarece se adresează unor persoane

determinate, indicate chiar în cuprinsul actului, în speță unitățile

administrativ-teritoriale din județul Mehedinți (municipiile, orașele și

comunele ca persoane juridice), pentru care au fost aprobate inventarele

bunurilor aparținând domeniul public al fiecăreia dintre acestea și privește

bunurile individualizate în anexe.

Prin prisma

jurisprudenței Î.C.C.J. , Curtea de Apel, a constatat că în privința bunurilor

cuprinse în anexele nepublicate ale hotărârilor adoptate de Guvern pentru

atestarea domeniului public de interes județean sau local, momentul de la care

curge termenul de parcurgere a procedurii prealabile și de formulare a acțiunii

în contencios administrativ este data comunicării acestora, respectiv data

luării la cunoștință.

Ca urmare, s-a

apreciat că reclamantul era în drept să promoveze prezenta acțiune în anulare

în termenul de un an de la luarea la cunoștință a actului administrativ

contestat, după parcurgerea procedurii prealabile.

Astfel, instanța de

fond a constatat că din declarația dată de reclamant în fața instanței și

consemnată la fila 73 din dosar, rezultă că acesta a luat cunoștință de

conținutul H.G. nr. 963/2002 pe parcursul soluționării unui alt litigiu ce

forma obiectul Dos. nr. 11087/225/2009, dată la care a sesizat instanța cu o

cerere privind anularea anexei 42 poziția 8 din H.G. nr. 963/2002, fără însă a

solicita emitentului revocarea actului contestat.

Împotriva hotărâri

instanței de fond, reclamantul S.M. a declarat recurs criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că Primăria M. a respectat hotărârea nr. 72 din 19

februarie 2004 a Curții de Apel Craiova și a scot poziția 8 din inventarul

bunurilor domeniului public, însă nici Curtea de Apel Craiova și nici Primăria M.

nu au comunicat prin trimitere Guvernului, copia acestei hotărâri, fapt ce a

dus la această neclaritate.

Recurentul a

solicitat admiterea recursului și comunicarea la M. Of. pentru publicare, a

Hotărârii nr. 72 din 19 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova și trimiterea

aceleiași hotărâri către Guvernul României pentru a ține seama de aceasta și de

a opera anularea din inventarul bunurilor domeniului public a poziției 8 și 9

din Anexa 42 la H.G. nr. 963/2002.

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a avut în vedere următoarele considerente.

Potrivit art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanței de contencios

administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim, trebuie să solicite autorității publice emitente,

revocarea în tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la data

comunicării acesteia.

În cauză, recurentul

nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri.

Așadar, Înalta Curte

constată că neîndeplinirea de către recurent a acestei cerințe procedurale a

fost corect reținută de către instanța de fond.

Recurentul a avut

cunoștință de această excepție de procedură, cu toate acestea, nu a formulat

apărări și nu a prezentat dovezi privind îndeplinirea procedurii prealabile, în

conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect,

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

potrivit cărora: „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței

competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în

condițiile stabilite de acea lege.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi

primite, iar hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.M. împotriva

sentinței civile nr. 325 din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15

iunie 2012.