ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 797/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC C.N.I. SRL, a chemat în judecată pe

pârâtul G.T. solicitând rezoluțiunea antecontractului de

vânzare-cumpărare autentificat din 20 decembrie 2006, restituirea sumei de

7.000 dolari S.U.A. plătită cu titlu de avans și obligarea la

plata cheltuielilor de judecată, întrucât promitentul vânzător nu

și-a îndeplinit obligațiile de a pune la dispoziție studiul

geologic privind lipsa poluanților din sol și de a studiului privind

situarea terenului în intravilanul construibil al municipiului Cluj Napoca.

Prin cererea reconvențională,

pârâtul a solicitat rezilierea antecontractului întrucât promitentul

cumpărător nu mai dorește să cumpere terenul.

Tribunalul Comercial Cluj, prin

sentința comercială nr. 2940/C din 28 octombrie 2008 a admis

acțiunea, a respins cererea reconvențională, a dispus

rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare și a obligat

pe pârât la 7.000 dolari S.U.A. preț achitat în avans și la 1.066,37

cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut

în esență că prin antecontractul de vânzare-cumpărare

părțile au convenit la transferul dreptului de proprietate în

condițiile în care promitentul vânzător va prezenta până la 28

februarie 2007 un studiu geologic privind lipsa poluării solului,

Convenție care prin act adițional a prorogat termenul de plată a

restului de preț până când promitentul vânzător va pune la

dispoziție dovada că terenul se află în intravilanul

construibil, condiții nerealizate de vânzător.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr.

59 din 14 aprilie 2009, a admis în parte apelul reclamantei și a schimbat

în parte ședința atacată în sensul că a obligat pe pârât la

echivalentul în lei a sumei de 1500 dolari S.U.A. cu titlu de cheltuieli de

judecată, a menținut restul dispozițiilor sentinței și

a respins apelul pârâtului.

Instanța de apel a reținut

că obligația pârâtului de a prezenta certificatul doveditor că

suprafața de teren se află în perimetrul construibil al municipiului

Cluj Napoca a fost parțial îndeplinită, planul de situație

relevând că terenul nu a fost identificat prin vecinătăți

iar numai o parte se află în intravilanul localității.

Totodată instanța a

reținut că, tribunalul nu a acordat cheltuieli reprezentând onorariul

apărătorului reclamantei.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâtul a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul susține în

prezentarea situației de fapt că reprezentanții reclamantei au

cunoscut de la începutul negocierilor amplasamentul și dimensiunile

terenului, iar ulterior încheierii antecontractului s-au stabilit

obligații în plus pe care nu le putea proba decât cu martori, probă

ce nu i-a fost admisă nici la instanța de fond nici la cea de apel,

îngrădindu-i-se dreptul la apărare.

În privința criticii decizie

atacate, recurentul susține că instanța s-a mărginit să

constate că numai o singură obligație nu și-a îndeplinit-o

fără a analiza, dacă reclamanta și-a îndeplinit la rândul

ei obligația de a prezenta actele bancare din care să rezulte că

avea suma de bani reprezentând prețul în contul bancar; iar concluzia instanței

potrivit căreia încheierea antecontractului s-a realizat în vederea unui

proiect imobiliar ce cuprindea construcția a 20 de case nu este

corectă întrucât numai în actul adițional s-a specificat aceasta,

antecontractul fiind negociat anterior.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune:

Prin antecontracul de

vânzare-cumpărare autentificat la 20 decembrie 2006 părțile au

convenit asupra promisiunii de transferare a dreptului de proprietate a

terenului în suprafață de 11.694 mp, delimitat de înscrierile în

cartea funciară pentru prețul de 7.600 euro din care avansul a fost

de 7.000 euro iar obligația vânzătorului era de a prezenta un studiu

geologic privind lipsa poluanților din sol.

În actul adițional acestui

antecontract, părțile au convenit la 28 februarie 2007 asupra

obligației promitentului vânzător de a prezenta dovada că

terenul este în intravilanul municipiului Cluj Napoca întrucât scopul

dobândirii suprafeței de teren era dezvoltarea unui proiect imobiliar pentru

construcția a 20 de case; de a încheia convenția de

grănițuire și de a prezenta documentația imobilului și

dimensiunilor sale.

Actul adițional astfel încheiat

completa clauzele stipulate de părți în antecontract și aveau

aceeași forță pe care legea o dă convenției

părților. De aceea sub aspect probator, instanțele nu au admis

administrarea probei cu martori, aceasta fiind inutilă în raport de

dispozițiile art. 1191 alin. (2) C. civ. care prevăd că nu va fi

primită niciodată o dovadă prin martori, în contra sau parte

ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar zis

înaintea, în timpul sau în urma confecționării actului.

Instanțele de fond în mod

judicios au constatat neîndeplinirea unei obligații esențiale a

convenției, aceea privind natura terenului supus înstrăinării,

ca fiind intravilan, rezultată din certificatul de urbanism din 16 mai

2007.

Din același act adițional,

care a căpătat aceeași forță obligatorie ca și

antecontractul autentic, a rezultat scopul pentru care reclamanta intenționa

cumpărarea suprafeței de teren: dezvoltarea unui proiect imobiliar.

Evocarea de către recurent a

neîndeplinirii obligației de prezentare a documentelor bancare de

către reclamantă este contrazisă doar de actul adițional

semnat de acesta, în care se menționează expres că promitentul

cumpărător a predat detaliile bancare care dovedesc existența

și disponibilitatea sumei de 70.709 euro în conturile sale.

Așa fiind în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 59

din 14 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

În considerarea dispozițiilor art.

274 C. proc. civ., față de culpa procesuală a recurentului,

acesta va fi obligat la plata sumei de 2.175 lei cheltuieli de judecată

către intimata reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâtul G.T. împotriva deciziei nr. 59/2009 din 14 aprilie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la 2.175 lei

cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC C.N.I. SRL

Turda.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 martie 2010.