ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2687/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 311 din 4 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Alba, s-a admis contestația reclamanților A.T., A.A., D.D.I. căsătorită C., D.D., D.M., împotriva dispoziției nr. 115/2005, emisă de Președintele Consiliului Județean Alba, pe care a anulat-o. S-a constatat că imobilul din C.F. 3105 Alba Iulia nr. top. 2014/7 situat în Alba Iulia, a fost preluat de Statul Român în mod abuziv și fără titlu valabil, sens în care s-a constatat nulitatea încheierii de întabulare nr. 313/1959, dispunându-se restabilirea situației anterioare de C.F. Totodată, s-a dispus emiterea unei dispoziții de retrocedare în natură a imobilului în favoarea reclamanților, în calitate de moștenitori ai proprietarului tabular.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că respingerea notificării reclamanților, cu motivarea că aceasta a fost depusă peste termenul prevăzut de lege, este nelegală. Reclamanții au depus notificarea doar după ce imobilul, primit cu titlu de schimb de către antecesorii reclamantului a fost retrocedat vechilor proprietari, termen ce s-a raportat la data de 20 septembrie 2004, când Curtea de Apel Alba Iulia a pronunțat decizia nr. 1337/A/2004, și prin care au pierdut proprietate asupra acestui imobil. Coroborând dispozițiile art. 47 cu ale art. 21 din Legea nr. 10/2001, instanța a reținut că notificarea s-a depus în termenul prevăzut de lege. Pe fond, instanța a reținut că, antecesoarea contestatorilor a devenit proprietara imobilului înscris în C.F.

3105 Alba Iulia, nr. top. 2014/7 în anul 1931 cu titlu de cumpărare. Statul Român a devenit proprietar cu titlu de naționalizare, și s-a procedat la efectuarea unor lucrări de modificare și îmbunătățire a imobilului, restrângându-se spațiul deținut de proprietar. Ulterior, s-a concluzionat că, greșit, nelegal s-a naționalizat bunul, și s-a solicitat foștilor proprietari, plata sumei de 104.019,84 lei și pentru că proprietarii nu au avut posibilitatea de plată, nu s-a procedat la restituirea imobilului în natură ci s-a efectuat un schimb în urma căruia proprietarilor li s-a atribuit un alt imobil naționalizat, situat în Alba Iulia, județul Alba, în baza Deciziei nr. 6 din 16 ianuarie 1959 emisă de fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular al Raionului Alba, și s-a întabulat în C.F.

Ulterior, foștii proprietari ai imobilului primit cu titlu de schimb de către reclamanți, respectiv P.Q., căruia de asemenea i s-a naționalizat imobilul în baza Decretului nr. 52/1990, a solicitat retrocedarea imobilului înscris în C.F. 4732 Alba Iulia, așa cum s-a și întâmplat prin decizia civilă nr. 1336/A/2004, prin care s-a constatat trecerea imobilului fără titlu valabil în proprietatea statului, nulitatea absolută a deciziei nr. 6/1959, restabilirea situației anterioare de carte funciară. Până la această dată, deoarece reclamanții erau proprietari tabulari ai imobilului înscris în C.F. 4732 Alba Iulia ce a format obiectul deciziei menționate, nu puteau să solicite retrocedarea imobilului ce a format obiectul deciziei nr. 6/1959, pentru a-și dobândi și imobilul pierdut ca urmare a schimbului.

Deoarece reclamanții beneficiază de prevederile art. 47 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, și au demonstrat că sunt îndreptățiți la restituirea imobilului fost proprietatea antecesoarei lor, preluat fără titlu legal de Statul Român, împrejurare recunoscută imediat după momentul preluării, sunt îndreptățiți la restituirea în natură, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nefiind incidente prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei sentințe a fost declarat apel de către Consiliul Județean Alba, care a solicitat schimbarea ei în sensul respingerii contestației.

Prin decizia civilă nr. 122 din 29 martie 2007 a Curții de Apel Alba s-a respins ca nefondat apelul pârâtului Consiliul Județean Alba reținându-se următoarele considerente: Decizia civilă nr. 1337/A/2004 a Curții de Apel Alba Iulia rămasă irevocabilă prin decizia sus-menționată, a condus la pierdere proprietății tabulare, înscrise în favoarea antecesorilor contestatorilor, asupra imobilului din C.F. nr. 4732 Alba Iulia. Acest imobil s-a restituit fostului proprietar prin moștenitorii lui, iar titlul reclamanților din prezenta cauză, determinat de decizia nr. 6/1959, a fost anulat. În consecință, apare evident că numai din momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, respectiv data de 20 septembrie 2004, reclamanților li s-a deschis calea de a-și exercita drepturile recunoscute prin Legea nr. 10/2001, de a beneficia de măsurile reparatorii, față de imobilul preluat de Statul Român în mod nelegal, menținut în proprietatea sa, fără nici o justificare.

Notificarea reprezintă o cerere ce se adresează unității deținătoare de către persoana îndreptățită, și care trebuie să cuprindă denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, precum și ale bunului imobil solicitat. Rezultă că acest act are natura juridică a unui act procesual de natură civilă, care în viziunea legiuitorului, prin art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, trebuie depus în termenul legal de 6 luni, (termen prelungit de legiuitor, ultima dată prin O.U.G. nr. 145/2001), iar nerespectarea termenului atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsurile reparatorii, fie în natură fie prin echivalent.

Termenul de 6 luni, evident este un termen de decădere, dar notificarea fiind un act procesual, în baza căruia se declanșează procedura administrativ-jurisdicțională obligatorie și prealabilă valorificării drepturilor pretinse de persoanele îndreptățite, este evident, că acestea din urmă pot fi repuse în termenul prevăzut de legiuitor pentru motive obiective și neimputabile lor, față de prevederile art. 19 din Decretul nr. 167/1958. Chiar dacă instanța de fond a interpretat prin analogie dreptul reclamanților de a se adresa cu notificare în condițiile prevăzute expres de legiuitor în art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, în realitate, instanța a constatat o repunere în termen a reclamanților de a se adresa cu notificarea pentru retrocedarea bunului, pe care evident că l-a calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, respectiv Decizia nr. 1337/2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Argumentarea făcută de instanță este legală, iar criticile exprimate de către intimat nu pot fi primite și în mod legal s-a considerat că reclamanții sunt în termenul prevăzut de legiuitor pentru depunerea notificării și beneficiază de măsurile de retrocedare ale imobilului, proprietatea antecesoarei lor. Invocarea în apel a lipsei calității procesuale pasive față de capetele doi și trei din acțiunea reclamanților, față de faptul că Statul Român este reprezentat nu poate fi primită, deoarece este evident, prin însușirea și soluționarea notificării, aceasta nu a negat că deține imobilul, construcții, astfel că implicit și terenul pe care se află aceste construcții se află în proprietatea Statului, reprezentat de apelant.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Consiliul Județean Alba solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea hotărârii prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel se susține că instanța de apel a ignorat și încălcat dispozițiunile art. 315 C. proc. civ. față de dispozițiile Deciziei dată de instanța de recurs în ce privește obligativitatea problemelor de drept dezlegate. Termenul prevăzut pentru depunerea notificării este unul de decădere și nu de prescripție, cum greșit a reținut instanța de apel în rejudecare. Intimații deși legal citați nu au depus întâmpinare.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ. în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității admiterii unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Soluția consacrată prin dispozițiunile imperative și exprese ale textului legal sus evocat, are atât o justificare deplină cât și o legitimare incontestabilă ce decurge din însăși rațiunea controlului judiciar. Dispozițiile cuprinse însă în art. 3, art. 5 C. proc. civ. sunt totuși limitate la obligativitatea deciziei instanței de recurs la problemele de drept dezlegate și la necesitatea administrării de noi probe.

Prin urmare, modul de interpretare a unui text de lege și aplicarea unui principiu de drept, în condițiile determinate de instanța de recurs, este obligatorie pentru judecătorii fondului, iar instanța determinată să rejudece cauza nu poate să refuze, nici să ignore o asemenea interpretare, nici măcar pe cuvânt că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Or, raportând cele expuse la decizia civilă nr. 6758 din 17 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin care instanța de recurs a dispus casarea deciziei civile nr. 122 din 29 februarie 2007 a Curții de Apel Alba cu trimiterea cauzei spre rejudecare sunt de reținut următoarele: Prin decizia civilă nr. 6758 din 17 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție secția civilă și de proprietate intelectuală instanța de casare a statuat cu putere obligatorie pentru judecătorii fondului în rejudecare, în condițiile art. 315 C. proc.

civ., că în cauză nu sunt incidente cerințele art. 47 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în contextul în care contestatorii nu au promovat o acțiune în revendicarea imobilelor. Această problemă de drept dezlegată de instanța de casare, nu putea forma obiectul unei alte interpretări, decât cea dată de instanța de recurs. Or, instanța în rejudecarea apelului, deși reține că este adevărat că în cauză prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 47 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în contextul în care contestatorii nu au promovat o acțiune în revendicarea imobilului, totuși face o altă interpretare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 în ce privește termenul în care persoana îndreptățită la restituirea unui imobil, poate depune notificarea pentru redobândirea acestuia.

Nefiind incidente dispozițiile art. 47 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a statuat instanța de casare prin decizia civilă nr. 6758 din 17 octombrie 2007, instanța de apel în rejudecare nu putea înlătura și nici ignora problema de drept dezlegată prin decizia de casare. Termenul de depunere a notificării prevăzut de dispozițiile Legii nr. 10/2001 este unul de decădere. Or, termenul de decădere reprezintă intervalul de timp în interiorul căruia titularul unui drept subiectiv este obligat printr-o dispoziție imperativă a legii să-și exercite acel drept, sub sancțiunea stingerii acestuia. Având în vedere acest efect, termenul de decădere nu poate fi nici suspendat nici întrerupt, fiind deci incompatibil și cu repunerea în termen.

Or, din perspectiva dispozițiilor și a problemelor de drept dezlegate de instanța de casare prin decizia civilă nr. 6578 din 17 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a naturii juridice a termenului de depunere a notificării, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul fiind fondat urmează a fi admis, a se casa decizia recurată și sentința civilă și pe fond urmează a se respinge contestația formulată de reclamanți împotriva dispoziției nr. 115 din 10 ianuarie 2006 emisă de Președintele Consiliului Județean Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul județean Alba împotriva deciziei civile nr. 131 A din 28 septembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Casează decizia recurată precum și sentința civilă nr. 311 din 4 mai 2005 a Tribunalului Alba, secția civilă, și pe fond respinge contestația formulată de reclamanții A.T., A.A., D.D.I., D.D. și D.M. împotriva dispoziției nr. 115 din 10 ianuarie 2006 emisă de Președintele Consiliului județean Alba. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2010.