ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2687/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 311 din 4

noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Alba, s-a admis contestația

reclamanților A.T., A.A., D.D.I. căsătorită C., D.D., D.M., împotriva

dispoziției nr. 115/2005, emisă de Președintele Consiliului Județean Alba, pe

care a anulat-o. S-a constatat că imobilul din C.F. 3105 Alba Iulia nr. top.

2014/7 situat în Alba Iulia, a fost preluat de Statul Român în mod abuziv și

fără titlu valabil, sens în care s-a constatat nulitatea încheierii de

întabulare nr. 313/1959, dispunându-se restabilirea situației anterioare de C.F.

Totodată, s-a dispus emiterea unei dispoziții de retrocedare în natură a

imobilului în favoarea reclamanților, în calitate de moștenitori ai

proprietarului tabular.

Pentru a pronunța această hotărâre,

s-a reținut că respingerea notificării reclamanților, cu motivarea că aceasta a

fost depusă peste termenul prevăzut de lege, este nelegală.

Reclamanții au depus notificarea

doar după ce imobilul, primit cu titlu de schimb de către antecesorii

reclamantului a fost retrocedat vechilor proprietari, termen ce s-a raportat la

data de 20 septembrie 2004, când Curtea de Apel Alba Iulia a pronunțat decizia

nr. 1337/A/2004, și prin care au pierdut proprietate asupra acestui imobil.

Coroborând dispozițiile art. 47 cu ale art. 21 din Legea nr. 10/2001, instanța

a reținut că notificarea s-a depus în termenul prevăzut de lege.

Pe fond, instanța a reținut că,

antecesoarea contestatorilor a devenit proprietara imobilului înscris în C.F.

3105 Alba Iulia, nr. top. 2014/7 în anul 1931 cu titlu de cumpărare. Statul

Român a devenit proprietar cu titlu de naționalizare, și s-a procedat la

efectuarea unor lucrări de modificare și îmbunătățire a imobilului,

restrângându-se spațiul deținut de proprietar. Ulterior, s-a concluzionat că,

greșit, nelegal s-a naționalizat bunul, și s-a solicitat foștilor proprietari,

plata sumei de 104.019,84 lei și pentru că proprietarii nu au avut

posibilitatea de plată, nu s-a procedat la restituirea imobilului în natură ci

s-a efectuat un schimb în urma căruia proprietarilor li s-a atribuit un alt

imobil naționalizat, situat în Alba Iulia, județul Alba, în baza Deciziei nr. 6

din 16 ianuarie 1959 emisă de fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular al

Raionului Alba, și s-a întabulat în C.F. Ulterior, foștii proprietari ai

imobilului primit cu titlu de schimb de către reclamanți, respectiv P.Q.,

căruia de asemenea i s-a naționalizat imobilul în baza Decretului nr. 52/1990,

a solicitat retrocedarea imobilului înscris în C.F. 4732 Alba Iulia, așa cum

s-a și întâmplat prin decizia civilă nr. 1336/A/2004, prin care s-a constatat

trecerea imobilului fără titlu valabil în proprietatea statului, nulitatea

absolută a deciziei nr. 6/1959, restabilirea situației anterioare de carte

funciară. Până la această dată, deoarece reclamanții erau proprietari tabulari

ai imobilului înscris în C.F. 4732 Alba Iulia ce a format obiectul deciziei

menționate, nu puteau să solicite retrocedarea imobilului ce a format obiectul

deciziei nr. 6/1959, pentru a-și dobândi și imobilul pierdut ca urmare a

schimbului.

Deoarece reclamanții beneficiază de

prevederile art. 47 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, și au demonstrat că sunt

îndreptățiți la restituirea imobilului fost proprietatea antecesoarei lor,

preluat fără titlu legal de Statul Român, împrejurare recunoscută imediat după

momentul preluării, sunt îndreptățiți la restituirea în natură, potrivit art. 2

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nefiind incidente prevederile art. 16 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe a fost

declarat apel de către Consiliul Județean Alba, care a solicitat schimbarea ei

în sensul respingerii contestației.

Prin decizia civilă nr. 122 din 29

martie 2007 a Curții de Apel Alba s-a respins ca nefondat apelul pârâtului

Consiliul Județean Alba reținându-se următoarele considerente:

Decizia civilă nr. 1337/A/2004 a

Curții de Apel Alba Iulia rămasă irevocabilă prin decizia sus-menționată, a

condus la pierdere proprietății tabulare, înscrise în favoarea antecesorilor

contestatorilor, asupra imobilului din C.F. nr. 4732 Alba Iulia. Acest imobil

s-a restituit fostului proprietar prin moștenitorii lui, iar titlul

reclamanților din prezenta cauză, determinat de decizia nr. 6/1959, a fost

anulat.

În consecință, apare evident că

numai din momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, respectiv

data de 20 septembrie 2004, reclamanților li s-a deschis calea de a-și exercita

drepturile recunoscute prin Legea nr. 10/2001, de a beneficia de măsurile

reparatorii, față de imobilul preluat de Statul Român în mod nelegal, menținut

în proprietatea sa, fără nici o justificare.

Notificarea reprezintă o cerere ce

se adresează unității deținătoare de către persoana îndreptățită, și care

trebuie să cuprindă denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de

identificare a persoanei îndreptățite, precum și ale bunului imobil solicitat.

Rezultă că acest act are natura juridică a unui act procesual de natură civilă,

care în viziunea legiuitorului, prin art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001,

trebuie depus în termenul legal de 6 luni, (termen prelungit de legiuitor,

ultima dată prin O.U.G. nr. 145/2001), iar nerespectarea termenului atrage

pierderea dreptului de a solicita în justiție măsurile reparatorii, fie în

natură fie prin echivalent. Termenul de 6 luni, evident este un termen de

decădere, dar notificarea fiind un act procesual, în baza căruia se declanșează

procedura administrativ-jurisdicțională obligatorie și prealabilă valorificării

drepturilor pretinse de persoanele îndreptățite, este evident, că acestea din

urmă pot fi repuse în termenul prevăzut de legiuitor pentru motive obiective și

neimputabile lor, față de prevederile art. 19 din Decretul nr. 167/1958.

Chiar dacă instanța de fond a

interpretat prin analogie dreptul reclamanților de a se adresa cu notificare în

condițiile prevăzute expres de legiuitor în art. 46 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 republicată, în realitate, instanța a constatat o repunere în termen a

reclamanților de a se adresa cu notificarea pentru retrocedarea bunului, pe

care evident că l-a calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii

judecătorești, respectiv Decizia nr. 1337/2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Argumentarea făcută de instanță este legală, iar criticile exprimate de către

intimat nu pot fi primite și în mod legal s-a considerat că reclamanții sunt în

termenul prevăzut de legiuitor pentru depunerea notificării și beneficiază de

măsurile de retrocedare ale imobilului, proprietatea antecesoarei lor.

Invocarea în apel a lipsei calității

procesuale pasive față de capetele doi și trei din acțiunea reclamanților, față

de faptul că Statul Român este reprezentat nu poate fi primită, deoarece este

evident, prin însușirea și soluționarea notificării, aceasta nu a negat că

deține imobilul, construcții, astfel că implicit și terenul pe care se află

aceste construcții se află în proprietatea Statului, reprezentat de apelant.

Împotriva acestor hotărâri a

declarat recurs Consiliul Județean Alba solicitând modificarea hotărârii în

sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.

Criticile aduse hotărârii instanței

de apel vizează nelegalitatea hotărârii prin prisma dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Astfel se susține că instanța de

apel a ignorat și încălcat dispozițiunile art. 315 C. proc. civ. față de

dispozițiile Deciziei dată de instanța de recurs în ce privește obligativitatea

problemelor de drept dezlegate.

Termenul prevăzut pentru depunerea

notificării este unul de decădere și nu de prescripție, cum greșit a reținut

instanța de apel în rejudecare.

Intimații deși legal citați nu au

depus întâmpinare.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc.

civ. în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de

drept dezlegate precum și asupra necesității admiterii unor probe sunt

obligatorii pentru judecătorii fondului.

Soluția consacrată prin

dispozițiunile imperative și exprese ale textului legal sus evocat, are atât o

justificare deplină cât și o legitimare incontestabilă ce decurge din însăși

rațiunea controlului judiciar.

Dispozițiile cuprinse însă în art.

3, art. 5 C. proc. civ. sunt totuși limitate la obligativitatea deciziei

instanței de recurs la problemele de drept dezlegate și la necesitatea

administrării de noi probe.

Prin urmare, modul de interpretare a

unui text de lege și aplicarea unui principiu de drept, în condițiile

determinate de instanța de recurs, este obligatorie pentru judecătorii

fondului, iar instanța determinată să rejudece cauza nu poate să refuze, nici

să ignore o asemenea interpretare, nici măcar pe cuvânt că judecătorii sunt

independenți și se supun numai legii.

Or, raportând cele expuse la decizia

civilă nr. 6758 din 17 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, prin care instanța de recurs a

dispus casarea deciziei civile nr. 122 din 29 februarie 2007 a Curții de Apel

Alba cu trimiterea cauzei spre rejudecare sunt de reținut următoarele:

Prin decizia civilă nr. 6758 din 17

octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție secția civilă și de

proprietate intelectuală instanța de casare a statuat cu putere obligatorie

pentru judecătorii fondului în rejudecare, în condițiile art. 315 C. proc. civ.,

că în cauză nu sunt incidente cerințele art. 47 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

în contextul în care contestatorii nu au promovat o acțiune în revendicarea

imobilelor.

Această problemă de drept dezlegată

de instanța de casare, nu putea forma obiectul unei alte interpretări, decât

cea dată de instanța de recurs.

Or, instanța în rejudecarea

apelului, deși reține că este adevărat că în cauză prin decizia de casare a

Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că nu sunt îndeplinite

cerințele art. 47 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în contextul în care

contestatorii nu au promovat o acțiune în revendicarea imobilului, totuși face

o altă interpretare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 în ce privește termenul

în care persoana îndreptățită la restituirea unui imobil, poate depune

notificarea pentru redobândirea acestuia.

Nefiind incidente dispozițiile art.

47 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a statuat instanța de casare

prin decizia civilă nr. 6758 din 17 octombrie 2007, instanța de apel în

rejudecare nu putea înlătura și nici ignora problema de drept dezlegată prin

decizia de casare.

Termenul de depunere a notificării

prevăzut de dispozițiile Legii nr. 10/2001 este unul de decădere.

Or, termenul de decădere reprezintă

intervalul de timp în interiorul căruia titularul unui drept subiectiv este

obligat printr-o dispoziție imperativă a legii să-și exercite acel drept, sub

sancțiunea stingerii acestuia. Având în vedere acest efect, termenul de

decădere nu poate fi nici suspendat nici întrerupt, fiind deci incompatibil și

cu repunerea în termen.

Or, din perspectiva dispozițiilor și

a problemelor de drept dezlegate de instanța de casare prin decizia civilă nr.

6578 din 17 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a naturii

juridice a termenului de depunere a notificării, sunt incidente dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul fiind fondat urmează

a fi admis, a se casa decizia recurată și sentința civilă și pe fond urmează a

se respinge contestația formulată de reclamanți împotriva dispoziției nr. 115

din 10 ianuarie 2006 emisă de Președintele Consiliului Județean Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

Consiliul județean Alba împotriva deciziei civile nr. 131 A din 28 septembrie

2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Casează decizia recurată precum și

sentința civilă nr. 311 din 4 mai 2005 a Tribunalului Alba, secția civilă, și

pe fond respinge contestația formulată de reclamanții A.T., A.A., D.D.I., D.D.

și D.M. împotriva dispoziției nr. 115 din 10 ianuarie 2006 emisă de

Președintele Consiliului județean Alba.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

mai 2010.