ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2442/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 31 iulie

2002, reclamanții P.E.I., P.M.D. și P.V.A. au solicitat instanței, în

contradictoriu cu Municipiul Alba Iulia, Consiliul Județean Alba și Direcția

Județeană pentru Ocrotirea Copilului Alba Iulia;

- să constate nulitatea absolută a

trecerii în proprietatea statului a imobilului situat în Alba Iulia, imobil ce

a aparținut autoarei lor S.P., preluat în baza Decretului nr. 92/1950;

- să dispună constatarea nulității

absolute a înscrierii imobilului în domeniul public al județului Alba și

radierea din lista inventarului bunurilor, la poziția nr. 17 din procesul

verbal însușit prin hotărârea nr. 66 din 23 decembrie 1999, a Consiliului

Județean Alba;

- să restabilească situația

anterioară de carte funciară prin înscrierea dreptului de proprietate al

vechiului proprietar;

Ulterior, la 30 octombrie 2002,

reclamanții și-au precizat acțiunea introductivă în raport și de Primarul

Municipiului Alba Iulia, în nume propriu, precum și de Statul Român,

reprezentat prin Ministerul Finanțelor.

Investită cu soluționarea cauzei

Judecătoria Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 2428 din 8 octombrie 2003, a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Alba Iulia,

reprezentat prin Primar.

A respins acțiunea formulată împotriva

acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă.

A respins excepția autorității de

lucru judecat invocată de pârâții Consiliul Județean Alba și Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor.

A respins acțiunea astfel cum a fost

precizată, formulată împotriva pârâților, Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor, Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor Copilului și

Consiliul Județean Alba.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut în esență că valabilitatea titlului statului a fost

stabilită printr-o hotărâre judecătorească anterioară, intrată în puterea

lucrului judecat, acest capăt de cerere intrând sub incidența art. 1201 C. civ.

și respectiv art. 163 C. proc. civ., instanța nemaiputându-se pronunța asupra

legalității aplicării decretului de naționalizare.

Pe de altă parte, se mai reține, în

imobilul în litigiu funcționează în prezent Centrul de Plasament Alba Iulia,

imobilul fiind cuprins în inventarul bunurilor aparținând domeniului public al

Județului Alba, aprobat prin hotărârea Consiliului Județean Alba.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, care, prin decizia nr. 768/A din 14 mai 2004, a schimbat în totalitate

sentința, a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a trecerii în

proprietatea statului a imobilului situat în Alba Iulia, precum și a înscrierii

acestui imobil în domeniul public al Județului Alba.

A dispus radierea imobilului de la

poziția 18 din inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al Județului

Alba, aprobat prin hotărârea nr. 66 din 23 decembrie 1999 a Consiliului

Județean Alba.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că în raport de dispozițiile art. 6

alin. (2) din Legea nr. 213/1998, nevalabilitatea titlului statului este

evidentă, iar hotărârile anterioare prin care s-a stabilit că imobilul a fost

preluat cu titlu valabil nu constituie autoritate de lucru judecat, întrucât au

fost pronunțate anterior apariției Legii nr. 213/1998, neexistând nici

identitate de părți.

Ca atare, se mai reține, în raport

de lipsa unui titlu valabil al statului, includerea imobilului în litigiu în

domeniul public al Județului Alba, este nelegală.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., Direcția pentru

Protecția Drepturilor Copilului Alba precum și Consiliul Județean Alba.

Recurenții, invocând motivele

prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. susțin că instanța nu s-a

pronunțat asupra tuturor probelor administrate, hotărârea fiind dată cu

aplicarea și interpretarea greșită a legii, după cum urmează:

- în mod greșit s-a reținut că

imobilul a fost preluat de stat fără un titlu valabil, în condițiile în care

s-a făcut dovada că antecesorii reclamanților se încadrau în dispozițiile art. 1

alin. (2) din Decretului nr. 92/1950, întrucât dețineau un număr mare de

imobile care depășeau nevoile de locuit ale familiei. De altfel, printr-o

hotărâre judecătorească anterioară, intrată în puterea lucrului judecat, s-a

statuat în mod irevocabil asupra preluării cu titlu valabil a imobilului.

- imobilului îi sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 10/2001, lege specială care reglementează măsurile

reparatorii privind restituirea în natură sau prin echivalent, o acțiune

promovată în condițiile dreptului comun nemaifiind posibilă, după intrarea în

vigoare a acestei legi.

- imobilul aparține domeniului

public al Județului Alba, fiind destinat desfășurării activității Centrului de

Plasament Alba Iulia, apartenență atestată prin H.G. nr. 974/2002 și respectiv

Hotărârea nr. 46/2001 a Consiliului Județean Alba care nu puteau fi modificate

decât în condițiile contenciosului administrativ.

Recursurile urmează a fi admise,

pentru considerentele ce succed.

Imobilul în litigiu, înscris în C.F.

nr. 4912 Alba Iulia, a fost proprietatea antecesoarei reclamanților, S.C.,

căsătorită P. și a fost inclus în anexa Decretului nr. 92/1950, la poziția nr. 36,

alături de alte imobile proprietatea acesteia din Alba Iulia.

Măsura naționalizării a fost

contestată de reclamanți prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 4778/1997

al Judecătoriei Alba Iulia, prin hotărâre irevocabilă (decizia nr. 1087 din 30

iunie 1998 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă) reținându-se că imobilul

în litigiu intră în categoria imobilelor preluate cu titlu valabil de Statul

Român, antecesorii reclamanților încadrându-se în situațiile reglementate de

art. I alin. (2) și respectiv art. V din Decretul nr. 92/1950.

Ca atare, în mod corect a reținut

prima instanță că aspectele vizând nevalabilitatea titlului de proprietate al

statului asupra imobilului în litigiu, derivând din contestarea legalității

aplicării decretului de naționalizare, intră sub incidența puterii lucrului

judecat, în înțelesul art. 1201 C. civ.

De altfel, această cerere a fost

reiterată de reclamanți și în contestația formulată de aceștia, în baza Legii

nr. 10/2001, împotriva dispoziției nr. 85 din 17 septembrie 2002 emisă de

Consiliul Județean Alba, prin sentința civilă nr. 1095 din 4 decembrie 2002 a

Tribunalului Alba, rămasă definitivă prin decizia nr. 296/A/2003 a Curții de

Apel Alba Iulia, reținându-se de asemenea că, în virtutea puterii lucrului

judecat, instanța nu se mai poate pronunța asupra valabilității titlului de

preluare a imobilului de către stat.

Acțiunea de față, formulată în

condițiile art. 111 C. proc. civ., prin care reclamanții solicită să se

constate nulitatea absolută a actului de trecere a imobilului în proprietatea

statului și pe cale de consecință, faptul că acesta nu a ieșit niciodată din

patrimoniul lor, are ca scop final recunoașterea dreptului de proprietate

asupra imobilului (teren și construcție) având caracterul unei acțiuni în

realizarea dreptului și nu al unei acțiuni în constatare.

Chiar dacă vizează afirmarea unui

drept sau a unei pretenții în justiție, respectiv existența sau inexistența

unui raport juridic, cea mai importantă trăsătură a acțiunilor în constatare,

statornicită în mod expres de lege, este caracterul lor limitat și subsidiar.

Potrivit art. 111 teza 2 C. proc.

civ., acțiunea în constatare nu poate fi primită decât dacă reclamantul nu

poate cere realizarea dreptului, adică ori de câte ori partea are la dispoziție

o altă cale de constatare a ceea ce reclamă în justiție.

Or, acțiunea prin care reclamanții,

așa cum s-a arătat, tind în mod evident la recunoașterea dreptului lor de

proprietate asupra imobilului, a fost introdusă la 31 iulie 2002, după intrarea

în vigoare a Legii nr. 10/2001 act normativ cu caracter special ce reglementează

restituirea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22

decembrie 1989.

Pe de altă parte, din actele cauzei

rezultă că reclamanții și-au valorificat dreptul de persoane îndreptățite,

conferit prin dispozițiile art. 3 al Legii nr. 10/2001 și au solicitat, în

condițiile acestui act normativ, restituirea în natură a imobilului, cerere

respinsă.

Ulterior, prin sentința nr. 1095 din

4 decembrie 2002 a Tribunalului Alba, secția civilă, a fost respinsă

contestația formulată de reclamanți, împotriva dispoziției nr. 85 din 17

septembrie 2002, emisă de Consiliul Județean Alba, prin care, respingându-se

cererea de restituire în natură a imobilului, s-au acordat măsuri reparatorii

în echivalent, sub forma despăgubirilor bănești.

Este fondată și critica formulată de

recurenți vizând greșita constatare a nulității înscrierii imobilului în

domeniul public de interes județean și radierea acestuia din inventarul

bunurilor ce aparțin domeniului public al județului Alba.

Astfel, imobilul a fost cuprins în

inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Județului Alba, inventar

aprobat prin hotărârea nr. 46 din 21 iunie 2001 a Consiliului Județean Alba și

confirmat prin H.G. nr. 974/2002 (în anexa căreia, la poziția 18 se regăsește

imobilul în litigiu) care atestă apartenența imobilului la domeniul public al

Județului Alba, alături de alte imobile destinate activității specifice a

Centrului de Plasament Alba Iulia, aflat sub autoritatea Direcției Generale

pentru Protecția Copilului Alba.

Or, anularea acestui act normativ,

nu se putea face decât pe calea contenciosului administrativ, în contradictoriu

cu emitentul acestuia, respectiv Guvernul României, cererea neputând face

obiectul unei acțiuni formulată potrivit dreptului comun.

Ca atare, cum actele administrative

care atestă apartenența imobilului la domeniul public de interes județean nu au

fost anulate în condițiile contenciosului administrativ, ele rămân în vigoare,

producând efecte juridice.

Așa fiind, recursurile urmează a fi

admise, cu consecința casării deciziei atacate și a respingerii apelului

formulat de reclamanți împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Direcția Generală pentru

Protecția Drepturilor Copilului Alba și recursul declarat de Consiliul Județean

Alba împotriva deciziei civile nr. 768/A din 14 mai 2004 al Curții de Apel Alba

Iulia.

Casează decizia atacată, și respinge apelul declarat

de reclamanții: P.E.I., P.M.D. și P.V.A. împotriva sentinței civile nr. 2428

din 8 octombrie 2003 a Judecătoriei Alba Iulia pe care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 8 martie 2005.