ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6758/2007

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 311

din 4 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Alba, a fost admisă contestația

reclamanților A.T., A.A., D.I., D.D. și D.M. împotriva dispoziției nr.

115/2005, emisă de Președintele Consiliului Județean Alba, pe care a anulat-o.

A constatat că imobilul

înscris în C.F. 3105 Alba Iulia, nr. top 2014/7, casă și loc de casă, situat în

Alba Iulia, a fost preluat de Statul Român în mod abuziv și fără titlu valabil,

sens în care a constatat nulitatea încheierii de intabulare nr. 313/1959,

dispunându-se restabilirea situației anterioare de C.F.

S-a dispus emiterea unei

dispoziții de retrocedare în natură a imobilului în favoarea reclamanților.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Respingerea notificării

reclamanților, cu motivarea că aceasta a fost depusă peste termenul prevăzut de

lege este nelegală.

Antecesoarea reclamanților a

devenit proprietara imobilului înscris în C.F. 3105 Alba Iulia, nr. top 2013/7

în anul 1913, imobil ce a fost naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950.

După preluarea de către stat

a construcțiilor, antecesorii contestatorilor au dat în judecată Statul Român,

câștigând procesul, în urma căruia s-a efectuat un schimb, fiindu-le atribuit

un alt imobil, așa cum rezultă din decizia nr. 6 din 16 ianuarie 1959, emisă de

fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular al Raionului Alba.

Foștii proprietari ai

imobilului primit cu titlu de schimb de către contestatori, naționalizat în

temeiul Decretului nr. 92/1950, au solicitat retrocedarea acestuia.

Prin decizia nr. 1337/A/2004

din 20 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă,

s-a constatat trecerea imobilului fără titlu valabil în proprietatea statului

și nulitatea absolută a deciziei nr. 6 din 16 ianuarie 1959, cu consecința

restituirii imobilului în litigiu moștenitorilor antecesorului P.Q.

S-a apreciat că, în cauză,

contestatorii beneficiază de o repunere în termenul de formulare a notificării,

întrucât fiind constatat nul schimbul dintre cele două imobile, au fost puși în

situația anterioară schimbului, îndeplinite fiind cerințele art. 47 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Consiliul Județean Alba, invocând nelegalitatea acesteia,

întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art. 47 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

câtă vreme decizia nr. 1337/A din 20 septembrie 2004, nu îndeplinește cerința

acestui text, ea fiind pronunțată într-o acțiune promovată de reclamanții P. și

nu de către reclamanții din prezentul dosar și nici imobilul ce a făcut

obiectul deciziei nu este cel pretins de aceștia.

Apelul a fost respins prin

decizia nr. 122/A din 29 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,

secția civilă, cu următoarea motivare:

Decizia nr. 1337/A din 20

septembrie 2004, a Curții de Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă, a condus la

pierderea proprietății tabulare, înscrise în favoarea antecesorilor

contestatorilor, asupra imobilului din C.F. 4732 Alba Iulia, restituit fostului

proprietar prin moștenitorii lui, iar titlul contestatorilor din prezenta

cauză, determinat de decizia nr. 6/1959, a fost anulat.

În consecință, apare evident

că numai din momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, respectiv

data de 20 septembrie 2004, contestatorilor li s-a deschis calea de a-și

exercita drepturile recunoscute prin Legea nr. 10/2001, de a beneficia de

măsurile reparatorii, față de imobilul preluat de Statul Român în mod nelegal,

menținut în proprietatea sa, fără nici o justificare.

Notificarea are natura

juridică a unui act procesual, care în viziunea legiuitorului, prin art. 22

alin. (5) din Legea nr. 10/2001, trebuie depus în termenul legal de 6 luni

(prelungit prin O.U.G. 145/2001), iar nerespectarea termenului atrage pierderea

dreptului de a solicita măsurile reparatorii.

Termenul de 6 luni este un

termen de decădere, dar notificarea fiind un act procesual, în baza căruia se

declanșează procedura administrativ-jurisdicțională și prealabilă valorificării

drepturilor pretinse de persoanele îndreptățite este evident, că acestea din

urmă pot fi repuse în termenul prevăzut de legiuitor pentru motive obiective și

neimputabile lor, față de prevederile art. 19 din Decretul nr. 167/1958.

Chiar dacă instanța de fond

a interpretat prin analogie dreptul reclamanților de a se adresa cu notificare

în condițiile prevăzute expres de legiuitor în art. 46 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 republicată, în realitate, instanța a constatat o repunere în termen a

contestatorilor de a se adresa cu notificare pentru retrocedarea bunului,

calculat de la data rămânerii definitive a deciziei nr. 1337/A/2004 a Curții de

Apel Alba Iulia.

Invocarea în apel a lipsei

calității procesuale pasive față de capetele doi și trei din acțiunea

contestatorilor, față de faptul că Statul Român este reprezentat în cauzele

civile având ca obiect bunuri imobile aflate pe raza municipiului Alba Iulia,

nu poate fi primită, deoarece, prin însușirea și soluționarea notificării ce a

fost adresată nu a negat niciodată că deține imobilul, construcții,

concesionându-le, astfel că implicit și terenul pe care se află aceste

construcții este în proprietatea Statului Român.

În contra acestei decizii a

declarat recurs intimatul Consiliul Județean Alba, invocând cazul de casare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând critica de

nelegalitate, a reiterat faptul că notificarea trebuia formulată în termenul

imperativ prevăzut de art. 22 alin. (5) (fost art. 21) din Legea nr. 10/2001.

A apreciat că acest termen

este unul de decădere, nefiind susceptibil de întrerupere, suspendare sau

repunere în termen.

În raport cu situația de

fapt, în speță, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 47 alin. (3), devenit

art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât contestatorii nu au promovat

nici o acțiune pentru restituirea imobilului din litigiu.

În subsidiar, recurentul

Consiliul Județean Alba a solicitat obligarea contestatorilor de a returna

Statului Român suma de 104.019,82 lei, actualizată cu indicele inflației,

reprezentând cheltuieli cu modernizarea imobilului efectuate după data

naționalizării.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce succed:

Pornind de la ideea că Legea

nr. 10/2001 reprezintă legea-cadru în materia restituirii imobilelor preluate

abuziv, legiuitorul a urmărit să asigure legii noi o aplicabilitate cât mai

întinsă, motiv pentru care a prevăzut că noua lege este de imediată aplicare

chiar și acțiunilor în curs de judecată având imobile care fac parte din

domeniul său de reglementare.

Astfel, conform alin. (1) al

art. 47: „Prevederile prezentei legi sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în

curs de judecată, persoana îndreptățită putând alege calea prezentei legi,

renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.

Prin acțiuni în curs de

judecată se poate înțelege, acțiuni în revendicare imobiliară, acțiuni în

anularea actelor de înstrăinare, acțiuni în despăgubire, acțiuni întemeiate pe

dispozițiile Legii nr. 33/1994 ș.a.

În privința părții care are

exclusiv dreptul de opțiune între procedura judiciară în curs și procedura de

restituire reglementată de Legea nr. 10/2001, textul nu lasă nici o îndoială.

În condițiile în care

persoanei îndreptățite i s-a respins, prin hotărâre judecătorească definitivă

și irevocabilă, acțiunea privind restituirea în natură a bunului solicitat,

termenul de notificare prevăzut la art. 21 alin. (1) curge de la data rămânerii

definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești [art. 47 alin. (3)[.

Or, în speță nu sunt

îndeplinite cerințele art. 47 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, câtă vreme

contestatorii nu au promovat o acțiune în revendicare a imobilului în litigiu.

Fundamentându-și soluția de

admitere a contestației, în raport cu temeiul de drept precizat de art. 47

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală.

Și instanța de apel a greșit

prin aceea că și-a întemeiat soluția de respingere a apelului pe dispozițiile

art. 19 din Decretul nr.167/1958, înlăturând prevederile art. 47 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001.

Procedând în felul acesta a

schimbat cauza și temeiul juridic, lipsind-o pe recurentă de un grad de

jurisdicție.

Pe de altă parte, în apel,

nu a fost administrată nici o dovadă cu privire la situația juridică a

imobilului în litigiu și data nașterii dreptului la acțiune în sens material.

Ca atare, respingând apelul

și menținând hotărârea primei instanțe, curtea a pronunțat o hotărâre nelegală

supusă cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța de trimitere va

stabili situația de fapt, raporturile juridice create între părți și textul de

lege incident, urmând a analiza și motivul de recurs privind tardivitatea

formulării notificării contestatorilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Consiliul Județean Alba împotriva deciziei nr. 122 A din 29 martie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza

aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie

2007.