ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2816/2010

Prin sentința nr. 3655/CA din 12 noiembrie 2008

a Tribunalului Hunedoara s-a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanții Orașul Hațeg, prin primar și Consiliul Local Hațeg,

împotriva pârâtei SC C. SA Deva și în consecință, pârâta a fost

obligată la plata sumei de 93.479 lei reprezentând despăgubiri pentru

executarea parțială a contractului din 1992 precum și la 3.500

lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut pe fond că, pârâta, în calitate de

executant, datorează reclamanților contravaloarea unor materiale

achitate de beneficiari, evaluate prin expertiza tehnică

administrată, dar nu poate fi obligată la plata unor lucrări

pretins neexecutate, ori neexecutate corespunzător, pe motiv că nu

s-au administrat probe certe care să conducă la această

concluzie.

Excepțiile prematurității și

prescrierii acțiunii au fost respinse printr-o încheiere

premergătoare sentinței, iar excepția lipsei calității

procesuale active a fost respinsă, reținându-se că reclamantul

Orașul Hațeg a acționat prin primar, iar Consiliul local

Hațeg are calitatea de investitor în contractul de execuție care face

obiectul litigiului.

Apelurile declarate de părți împotriva

sentinței au fost respinse prin decizia comercială nr. 31/A din 10

aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia.

În considerentele deciziei, Curtea a reținut, în

privința apelului reclamanților, că prima instanță a

reținut concluziile expertului conform cărora, în lipsa inventarierii

lucrărilor executate de pârâtă la data încetării contractului de

execuție lucrări și a acceptării situațiilor de

lucrări fără obiecțiuni, nu se poate aprecia că

acestea au fost executate necorespunzător și că în mod corect

s-a reținut și că perioada de garanție pentru

lucrările executate a expirat.

Criticile pârâtei au fost respinse ca nefondate,

reținându-se că în mod corect a fost respinsă excepția

prescrierii dreptului material la acțiune, raportat la data de 15

noiembrie 2004 când trebuia ca pârâta să reînceapă lucrările,

așa cum s-a stabilit printr-o altă hotărâre

judecătorească și respectiv denunțarea contractului de

către beneficiari, după această dată.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor s-a

reținut că suma acordată de prima instanță și

stabilită prin raportul de expertiză este certă, ea reprezentând

actualizarea valorii bunurilor rămase în custodia pârâtei.

Împotriva deciziei părțile au declarat

recurs.

Reclamanții Orașul Hațeg, prin primar

și Consiliul Local Hațeg, au solicitat modificarea în parte a

deciziei și sentinței, în sensul admiterii în întregime a

pretențiilor în sumă de 231.768,24 lei, reprezentând prejudiciul

cauzat de pârâtă prin neexecutarea corespunzătoare a

obligațiilor născute din contractul de execuție lucrări din

1992.

În motivarea recursului se arată că

greșit prima instanță a reținut, iar în decizie s-a

menținut, faptul că reclamanții nu au invitat pârâta să

participe la stabilirea cantităților lucrărilor. Neparticiparea

acesteia la verificarea pe teren a stadiului fizic și valoric le-a

determinat să solicite proiectantului inițial să facă o

verificare tehnică și să întocmească un proiect tehnic cu

lucrările ce urmau a se executa în vederea finalizării și

recepției sediului Primăriei Hațeg, invocând prevederile Legii

nr. 10/1995, secțiunea II, art. 23 lit. d) care incumbă

constructorului obligația convocării factorilor care trebuie să

participe la verificarea lucrărilor, precum și art. 23 lit. k) cu

privire la obligația executantului de remediere pe cheltuiala sa proprie a

defectelor calității apărute din culpa sa.

Recurentele invocă prevederile art. 11 pct. 2

din contract conform cărora plățile parțial efectuate nu se

consideră recepție de către investitor a lucrărilor

executate.

De asemenea, susțin că, potrivit art. 32

din H.G. nr. 273/1994, recepția finală este convocată de

investitor în cel mult 15 zile după expirarea perioadei de garanție,

iar potrivit art. 11 pct. 7 din contract, contractul nu va fi considerat

terminat până când procesul-verbal de recepție finală nu va fi

semnat de către consultant care confirmă că lucrările au

fost executate conform contractului și dispozițiilor consultantului.

Prin recursul promovat de către pârâtă,

aceasta solicită modificarea deciziei și a sentinței, în sensul

respingerii ca prescrisă a acțiunii, și, în subsidiar, ca

nefondată.

În motivare se invocă nelegalitatea deciziei,

precum și interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății

și schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia, potrivit art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea la recursul promovat de

reclamanți , SC C. SA a invocat excepția nulității

recursului conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat

respingerea acestuia întrucât probațiunea administrată la

instanțele de fond susțin soluțiile pronunțate,

recurenții, criticând în fapt, modalitatea de apreciere a probelor.

De asemenea, susține că referirea la

dispozițiile art. 23 lit. k) din Legea nr. 10/1995 actualizată,

privind calitatea în construcții, care prevăd obligația

executantului de a remedia pe propria cheltuială defectele

calității apărute din vina sa, este nerelevantă, acest text

legal nefiind incident câtă vreme nu s-a probat că există

defecte calitative apărute din vina subscrisei.

Reclamanții – recurenți nu au formulat

întâmpinare la recursul pârâtei.

Analizând recursul declarat de reclamanți, prin

prisma motivelor invocate se va reține că este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Cu privire la excepția nulității

recursului invocată de pârâtă în raport de prevederile art. 302

1

lit. c) urmează a se constata că, deși recurenții critică,

în principal, modalitatea de apreciere a probelor, aduc în discuție

și supun analizei dispoziții legale cu privire la care susține

că instanțele le-au aplicat greșit, astfel că, din acest

punct de vedere, criticile pot fi încadrate la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pe fond, reține între părți s-a

încheiat contractul de execuție lucrări din 1992, prelungit prin acte

adiționale, în temeiul căruia, pârâta SC C. SA, în calitate de

executant s-a obligat să execute lucrările pentru construcția

sediului Primăriei orașului Hațeg.

Obiectul litigiului îl constituie cererea

beneficiarilor lucrării de obligare a executantului la plata contravalorii

despăgubirilor rezultate din neexecutarea contractului și executarea

necorespunzătoare a acestuia.

Contractul a fost denunțat unilateral de

către beneficiarii lucrărilor, acestea fiind finalizate de un alt

executant, în condițiile în care, cererea executantului inițial,

pârâta SC C. SA, prin care a solicitat executarea în continuare a contractului

și daune cominatorii a fost respinsă irevocabil prin hotărâre

judecătorească de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Acțiunea reclamanților a fost admisă

doar în parte, în privința contravalorii materialelor achitate pârâtei

și predate în custodia acesteia în baza unor procese-verbale,

despăgubirile fiind în sumă de 93.479 lei.

Pentru diferența de până la 231.768,24 lei

solicitată prin acțiune, prima instanță a reținut

că probele administrate nu demonstrează caracterul cert al sumelor

solicitate și întrucât lucrările au fost finalizate de un alt

executant decât pârâta, nu s-a putut constata dacă lucrările

executate anterior au fost sau nu de calitate inferioară celor stabilite

convențional, în condițiile în care situațiile de lucrări

au fost semnate de dirigintele de șantier și au fost acceptate de

beneficiar.

Aceste statuări au fost menținute în calea

devolutivă a apelului, în care starea de fapt stabilită de prima

instanță, precum și probele administrate au fost reanalizate.

Astfel, prezentului recurs îi excede o reapreciere a

probelor, analizarea stării de fapt și reformarea hotărârilor judecătorești

sub aspectul netemeiniciei.

Dispozițiile legale ale Legii nr. 10/1995

privind calitatea în construcții și ale H.G. nr. 273/1994 privind

aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor în construcții

și instalații aferente acestora, invocate de recurentă au fost

corect interpretate și aplicate de instanțele de fond, raportat la

clauzele contractuale și starea de fapt reținută în baza

probelor cu acte, testimoniale și științifice care s-au

administrat în fața primei instanțe, nerăsturnate în apel.

Neregăsindu-se nici o critică de

nelegalitate care să determine modificarea soluției în cauză, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanți.

În privința recursului pârâtei SC C. SA Deva,

întrucât această parte nu a timbrat cererea de recurs anticipat și

nici după ce a fost citată cu această mențiune,

urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/1997, în sensul anulării ca netimbrat a recursului declarat de

această parte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantele

Orașul Hațeg, prin primar și Consiliul Local Hațeg, împotriva

deciziei nr. 31/A din 10 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Alba-Iulia, secția comercială, ca nefondat.

Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta

SC C. SA Deva împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2010.