ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2816/2010

Prin sentința nr. 3655/CA din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Hunedoara s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Orașul Hațeg, prin primar și Consiliul Local Hațeg, împotriva pârâtei SC C. SA Deva și în consecință, pârâta a fost obligată la plata sumei de 93.479 lei reprezentând despăgubiri pentru executarea parțială a contractului din 1992 precum și la 3.500 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut pe fond că, pârâta, în calitate de executant, datorează reclamanților contravaloarea unor materiale achitate de beneficiari, evaluate prin expertiza tehnică administrată, dar nu poate fi obligată la plata unor lucrări pretins neexecutate, ori neexecutate corespunzător, pe motiv că nu s-au administrat probe certe care să conducă la această concluzie.

Excepțiile prematurității și prescrierii acțiunii au fost respinse printr-o încheiere premergătoare sentinței, iar excepția lipsei calității procesuale active a fost respinsă, reținându-se că reclamantul Orașul Hațeg a acționat prin primar, iar Consiliul local Hațeg are calitatea de investitor în contractul de execuție care face obiectul litigiului. Apelurile declarate de părți împotriva sentinței au fost respinse prin decizia comercială nr. 31/A din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia. În considerentele deciziei, Curtea a reținut, în privința apelului reclamanților, că prima instanță a reținut concluziile expertului conform cărora, în lipsa inventarierii lucrărilor executate de pârâtă la data încetării contractului de execuție lucrări și a acceptării situațiilor de lucrări fără obiecțiuni, nu se poate aprecia că acestea au fost executate necorespunzător și că în mod corect s-a reținut și că perioada de garanție pentru lucrările executate a expirat.

Criticile pârâtei au fost respinse ca nefondate, reținându-se că în mod corect a fost respinsă excepția prescrierii dreptului material la acțiune, raportat la data de 15 noiembrie 2004 când trebuia ca pârâta să reînceapă lucrările, așa cum s-a stabilit printr-o altă hotărâre judecătorească și respectiv denunțarea contractului de către beneficiari, după această dată. Cu privire la cuantumul despăgubirilor s-a reținut că suma acordată de prima instanță și stabilită prin raportul de expertiză este certă, ea reprezentând actualizarea valorii bunurilor rămase în custodia pârâtei. Împotriva deciziei părțile au declarat recurs.

Reclamanții Orașul Hațeg, prin primar și Consiliul Local Hațeg, au solicitat modificarea în parte a deciziei și sentinței, în sensul admiterii în întregime a pretențiilor în sumă de 231.768,24 lei, reprezentând prejudiciul cauzat de pârâtă prin neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor născute din contractul de execuție lucrări din 1992. În motivarea recursului se arată că greșit prima instanță a reținut, iar în decizie s-a menținut, faptul că reclamanții nu au invitat pârâta să participe la stabilirea cantităților lucrărilor.

Neparticiparea acesteia la verificarea pe teren a stadiului fizic și valoric le-a determinat să solicite proiectantului inițial să facă o verificare tehnică și să întocmească un proiect tehnic cu lucrările ce urmau a se executa în vederea finalizării și recepției sediului Primăriei Hațeg, invocând prevederile Legii nr. 10/1995, secțiunea II, art. 23 lit. d) care incumbă constructorului obligația convocării factorilor care trebuie să participe la verificarea lucrărilor, precum și art. 23 lit. k) cu privire la obligația executantului de remediere pe cheltuiala sa proprie a defectelor calității apărute din culpa sa. Recurentele invocă prevederile art. 11 pct. 2 din contract conform cărora plățile parțial efectuate nu se consideră recepție de către investitor a lucrărilor executate.

De asemenea, susțin că, potrivit art. 32 din H.G. nr. 273/1994, recepția finală este convocată de investitor în cel mult 15 zile după expirarea perioadei de garanție, iar potrivit art. 11 pct. 7 din contract, contractul nu va fi considerat terminat până când procesul-verbal de recepție finală nu va fi semnat de către consultant care confirmă că lucrările au fost executate conform contractului și dispozițiilor consultantului. Prin recursul promovat de către pârâtă, aceasta solicită modificarea deciziei și a sentinței, în sensul respingerii ca prescrisă a acțiunii, și, în subsidiar, ca nefondată. În motivare se invocă nelegalitatea deciziei, precum și interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, potrivit art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Prin întâmpinarea la recursul promovat de reclamanți , SC C. SA a invocat excepția nulității recursului conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia întrucât probațiunea administrată la instanțele de fond susțin soluțiile pronunțate, recurenții, criticând în fapt, modalitatea de apreciere a probelor. De asemenea, susține că referirea la dispozițiile art. 23 lit. k) din Legea nr. 10/1995 actualizată, privind calitatea în construcții, care prevăd obligația executantului de a remedia pe propria cheltuială defectele calității apărute din vina sa, este nerelevantă, acest text legal nefiind incident câtă vreme nu s-a probat că există defecte calitative apărute din vina subscrisei.

Reclamanții – recurenți nu au formulat întâmpinare la recursul pârâtei. Analizând recursul declarat de reclamanți, prin prisma motivelor invocate se va reține că este nefondat, pentru următoarele considerente: Cu privire la excepția nulității recursului invocată de pârâtă în raport de prevederile art. 302 1 lit. c) urmează a se constata că, deși recurenții critică, în principal, modalitatea de apreciere a probelor, aduc în discuție și supun analizei dispoziții legale cu privire la care susține că instanțele le-au aplicat greșit, astfel că, din acest punct de vedere, criticile pot fi încadrate la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pe fond, reține între părți s-a încheiat contractul de execuție lucrări din 1992, prelungit prin acte adiționale, în temeiul căruia, pârâta SC C. SA, în calitate de executant s-a obligat să execute lucrările pentru construcția sediului Primăriei orașului Hațeg.

Obiectul litigiului îl constituie cererea beneficiarilor lucrării de obligare a executantului la plata contravalorii despăgubirilor rezultate din neexecutarea contractului și executarea necorespunzătoare a acestuia. Contractul a fost denunțat unilateral de către beneficiarii lucrărilor, acestea fiind finalizate de un alt executant, în condițiile în care, cererea executantului inițial, pârâta SC C. SA, prin care a solicitat executarea în continuare a contractului și daune cominatorii a fost respinsă irevocabil prin hotărâre judecătorească de Înalta Curte de Casație și Justiție. Acțiunea reclamanților a fost admisă doar în parte, în privința contravalorii materialelor achitate pârâtei și predate în custodia acesteia în baza unor procese-verbale, despăgubirile fiind în sumă de 93.479 lei.

Pentru diferența de până la 231.768,24 lei solicitată prin acțiune, prima instanță a reținut că probele administrate nu demonstrează caracterul cert al sumelor solicitate și întrucât lucrările au fost finalizate de un alt executant decât pârâta, nu s-a putut constata dacă lucrările executate anterior au fost sau nu de calitate inferioară celor stabilite convențional, în condițiile în care situațiile de lucrări au fost semnate de dirigintele de șantier și au fost acceptate de beneficiar. Aceste statuări au fost menținute în calea devolutivă a apelului, în care starea de fapt stabilită de prima instanță, precum și probele administrate au fost reanalizate. Astfel, prezentului recurs îi excede o reapreciere a probelor, analizarea stării de fapt și reformarea hotărârilor judecătorești sub aspectul netemeiniciei.

Dispozițiile legale ale Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții și ale H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor în construcții și instalații aferente acestora, invocate de recurentă au fost corect interpretate și aplicate de instanțele de fond, raportat la clauzele contractuale și starea de fapt reținută în baza probelor cu acte, testimoniale și științifice care s-au administrat în fața primei instanțe, nerăsturnate în apel. Neregăsindu-se nici o critică de nelegalitate care să determine modificarea soluției în cauză, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți.

În privința recursului pârâtei SC C. SA Deva, întrucât această parte nu a timbrat cererea de recurs anticipat și nici după ce a fost citată cu această mențiune, urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în sensul anulării ca netimbrat a recursului declarat de această parte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantele Orașul Hațeg, prin primar și Consiliul Local Hațeg, împotriva deciziei nr. 31/A din 10 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială, ca nefondat. Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC C. SA Deva împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2010.