ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3339/2009

Deliberând asupra apelului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința comercială nr. 10762 din 17 octombrie 2008, Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamanților P.S. BUCUREȘTI și a C.L.S. BUCUREȘTI, precum și excepția lipsei calității procesuale active a P.S.B. și a fost anulată acțiunea formulată de reclamanții P.S. București și C.L.S. București în contradictoriu cu pârâta SC A.D.P.P. Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea formulată de P.S.B. în contradictoriu cu pârâta SC A.D.P.P. SA ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

S-a reținut că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 188.660,37 lei, reprezentând dividende aferente anului 2005, la care se adăugă majorări de întârziere în cuantum de 97.537,41 lei, calculate pentru perioada 30 mai 2006 - 30 octombrie 2007 adică 517 zile întârziere, obligarea pârâtei și la plata sumei de 165.744,06 lei dividende pe anul 2006, cu majorări de întârziere de 31.755,33 lei, la care se adaugă majorări legale de întârziere în valoare de 31.755, 33 lei, calculate până la data de 23 ianuarie 2008, adică 237 zile întârziere motivat de faptul că în conformitate cu H.C.L. nr. 43/2001 a fost transformată A.D.P. în societate comercială pe acțiuni, cu acționar majoritar C.L.S., iar pentru anii menționați în acțiune societatea pârâtă nu a virat sumele stabilite cu titlu de dividende, deși C.L.S.

deține 51 % din acțiunile societății. Pârâta a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a celor doi reclamanți, precum și excepția lipsei calității procesuale active a P.S.B. Tribunalul a apreciat ca fiind întemeiate cele două excepții, cu următoarele considerente: în ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință a P.S. și C.L.S., a reținut că, în conformitate cu Legea nr. 215/2001, consiliile locale sunt autorități ale administrației publice cu atribuții deliberative, fără personalitate juridică, iar primăria reprezintă o structură fără personalitate juridică, lipsită de capacitate procesuală de folosință, singura instituție cu personalitate juridică fiind P. În ce privește cea de-a doua excepție, s-a reținut că dividendele se cuvin numai acționarilor, iar P.S.B.

nu deține o asemenea calitate, el fiind terț față de contractul de societate. A fost înlăturată apărarea P.S.B. referitoare la incidența dispozițiilor art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și ale Hotărârii nr. 61/2004, aceste acte făcând vorbire despre calitatea de reprezentant a primarului în litigiile supuse soluționării instanțelor judecătorești, dar nu îi conferă acestuia calitatea de titular al cererii. Împotriva acestei sentințe au declarat apel P.S. BUCUREȘTI, prin P. și C.L.S., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, apelanții au arătat că prima instanță a admis în mod greșit cele două excepții, întrucât, se justifică, în speță, calitatea sa procesuală prin coroborarea dispozițiilor art. 80 și 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 cu cele ale art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2006 care menționează expres că autoritățile administrației publice au competența de a urmări și încasarea oricăror venituri ale unităților administrativ teritoriale, prin compartimentele proprii de specialitate. Prin decizia nr. 50 din 2 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul și, în consecință a fost desființată sentința apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.

În considerentele deciziei s-a reținut că tribunalul a soluționat pricina doar sub aspectul excepțiilor, fără însă a analiza aceste excepții prin raportare la întreaga legislație relevantă, precum și la probatoriul administrat, în ce privește reprezentarea intereselor C.L.S. de către P. Împotriva celei din urmă hotărâri pârâta SC A.D.P.P. SA BUCUREȘTI a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. 1. În susținerea criticii întemeiată pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta arată, în esență, că plata dividendelor se face prin Hotărârea Generală a Acționarilor atât în ceea ce privește cuantumul lor, cât și în ceea ce privește modalitatea de folosire al acestora, și, cum nu s-a stabilit un termen de plată a acestora, sunt incidente dispozițiile art. 67 din Legea nr. 31/1999, potrivit cărora termenul limită este de 6 luni.

Mai arată recurenta că acest termen de plată de la A.G.A. în care s-a stabilit și aprobat situația financiară a societății este fixat în favoarea debitorului pentru a se evita blocarea activității societății de obligația dividendelor către acționari. 2. În ce privește cea de-a doua critică Referitor la critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că prima instanță a aplicat greșit prevederile art. 20 lit. b) din Legea nr. 273/2006 coroborat cu Legea nr. 215/2001, în loc de dispozițiile Legii nr. 31/1990 și a Legii nr. 215/2001. Mai arată recurenta că în apel a invocat excepția lipsei de interes al reclamantelor în executarea unei astfel de acțiuni, dat fiind H.A.G.A.

nr. 14/2008 prin care s-a votat în unanimitate majorarea capitalului social cu echivalentul valoric al dividendelor neplătite acționarilor și dobânzile aferente acestora, ceea ce face ca acțiunea să rămână fără obiect. În consecință, recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și menținerea sentinței tribunalului. Recursul este nefondat. Din examinarea criticilor formulate prin cele două motive de nelegalitate evocate de recurentă, rezultă că recurenta pune în discuție îndreptățirea reclamanților la plata dividendelor solicitate, cu alte cuvinte, însăși fondul dreptului dedus judecății. Or, în cauză tribunalul s-a pronunțat numai cu privire la excepțiile invocate și nu a analizat fondul, astfel că în raport de dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., în mod corect și legal instanța de apel a apreciat că se impune desființarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal. Așa fiind, constatând că soluția pronunțată de instanța de apel prin hotărârea atacată se înscrie în ipoteza reglementată de art. 297 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.D.P.P. SA București împotriva deciziei nr. 50 din 2 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2009.