ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3339/2009

Deliberând asupra apelului comercial de față,

reține următoarele:

Prin sentința comercială nr. 10762 din 17

octombrie 2008, Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, a admis

excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamanților P.S. BUCUREȘTI

și a C.L.S. BUCUREȘTI, precum și excepția lipsei calității procesuale active a

P.S.B. și a fost anulată acțiunea formulată de reclamanții P.S. București și C.L.S.

București în contradictoriu cu pârâta SC A.D.P.P.

Prin aceeași sentință a fost respinsă

acțiunea

formulată de P.S.B. în

contradictoriu cu pârâta SC A.D.P.P. SA ca

fiind introdusă de o persoană

fără calitate procesuală activă.

S-a reținut că reclamanții au solicitat

obligarea pârâtei la plata sumei de 188.660,37 lei, reprezentând dividende

aferente anului 2005, la care se adăugă majorări de întârziere în cuantum de

97.537,41 lei, calculate pentru perioada 30 mai 2006 - 30 octombrie 2007 adică

517 zile întârziere, obligarea pârâtei și la plata sumei de 165.744,06 lei

dividende pe anul 2006, cu majorări de întârziere de 31.755,33 lei, la care se

adaugă majorări legale de întârziere în valoare de 31.755, 33 lei, calculate

până la data de 23 ianuarie 2008, adică 237 zile întârziere motivat de faptul

că în conformitate cu H.C.L. nr. 43/2001 a fost transformată A.D.P. în

societate comercială pe acțiuni, cu acționar majoritar C.L.S., iar pentru anii

menționați în acțiune societatea pârâtă nu a virat sumele stabilite cu titlu de

dividende, deși C.L.S. deține 51 % din acțiunile societății.

Pârâta a invocat

excepția lipsei capacității procesuale de folosință a

celor doi reclamanți, precum și excepția lipsei

calității procesuale active a P.S.B.

Tribunalul a apreciat ca fiind întemeiate

cele două excepții, cu următoarele considerente: în ce privește excepția lipsei

capacității procesuale de folosință a P.S. și

C.L.S.,

a reținut că, în conformitate cu Legea

nr. 215/2001, consiliile locale

sunt autorități ale administrației publice cu atribuții deliberative, fără

personalitate juridică, iar primăria reprezintă o structură fără personalitate

juridică, lipsită de capacitate procesuală de

folosință,

singura instituție cu personalitate juridică fiind P.

În ce privește cea de-a doua excepție, s-a

reținut că dividendele se cuvin numai acționarilor, iar P.S.B. nu deține o asemenea

calitate, el fiind terț față de contractul de societate. A fost înlăturată

apărarea P.S.B. referitoare la incidența dispozițiilor art. 62 alin. (1) din

Legea nr. 215/2001 și ale Hotărârii nr. 61/2004, aceste acte făcând vorbire

despre calitatea de reprezentant a primarului în litigiile supuse soluționării

instanțelor judecătorești, dar nu îi conferă acestuia calitatea de titular al

cererii.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P.S.

BUCUREȘTI, prin P. și C.L.S., solicitând admiterea apelului, desființarea

sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, apelanții au arătat că prima

instanță a admis în mod greșit cele două excepții, întrucât, se justifică, în

speță, calitatea sa procesuală prin coroborarea dispozițiilor art. 80 și 62 alin.

(1) din Legea nr. 215/2001 cu cele ale art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2006

care menționează

expres că autoritățile

administrației publice au competența de a urmări și

încasarea oricăror

venituri ale unităților administrativ teritoriale, prin compartimentele proprii

de specialitate.

Prin decizia nr. 50 din 2 februarie 2009,

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul și, în

consecință a fost desființată sentința apelată și s-a dispus trimiterea cauzei

spre rejudecare la același tribunal.

În considerentele deciziei s-a reținut că

tribunalul a

soluționat pricina doar sub

aspectul excepțiilor, fără însă a analiza aceste

excepții prin raportare

la întreaga legislație relevantă, precum și la probatoriul administrat, în ce

privește reprezentarea intereselor C.L.S. de către P.

Împotriva celei din urmă hotărâri pârâta

SC A.D.P.P. SA BUCUREȘTI a declarat recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ.

criticii întemeiată pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta arată, în

esență, că plata dividendelor se face prin Hotărârea Generală a Acționarilor

atât în ceea ce privește cuantumul lor, cât și în ceea ce privește modalitatea

de folosire al acestora, și, cum nu s-a stabilit un termen de plată a acestora,

sunt incidente dispozițiile art. 67 din Legea nr. 31/1999, potrivit cărora

termenul limită este de 6 luni. Mai arată recurenta că acest termen de plată de

la A.G.A. în care s-a stabilit și aprobat situația financiară a societății

este fixat în favoarea debitorului pentru a se evita blocarea activității societății

de obligația dividendelor către acționari.

de-a doua critică

Referitor la critica

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că

prima instanță a aplicat greșit prevederile art. 20 lit. b) din Legea nr. 273/2006

coroborat cu Legea nr. 215/2001, în loc de dispozițiile Legii nr. 31/1990 și a

Legii nr. 215/2001.

Mai arată recurenta că

în apel a invocat excepția lipsei de interes al reclamantelor în executarea

unei astfel de acțiuni, dat fiind H.A.G.A. nr. 14/2008 prin care s-a votat în

unanimitate majorarea capitalului social cu echivalentul valoric al

dividendelor neplătite acționarilor și dobânzile aferente acestora, ceea ce

face ca acțiunea să rămână fără obiect.

În consecință,

recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și

menținerea sentinței tribunalului.

Recursul este nefondat.

Din examinarea

criticilor formulate prin cele două motive de nelegalitate evocate de

recurentă, rezultă că recurenta pune în discuție îndreptățirea reclamanților la

plata dividendelor solicitate, cu alte cuvinte, însăși fondul dreptului dedus

judecății. Or, în cauză tribunalul s-a pronunțat numai cu privire la excepțiile

invocate și nu a analizat fondul, astfel că în raport de dispozițiile art. 297

alin. (1) C. proc. civ., în mod corect și legal instanța de apel a apreciat că

se impune desființarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

același tribunal.

Așa fiind, constatând

că soluția pronunțată de instanța de apel prin hotărârea atacată se înscrie în

ipoteza reglementată de art. 297 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge prezentul recurs, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta SC A.D.P.P. SA București împotriva

deciziei nr. 50 din 2 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

decembrie 2009.