ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7822/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 noiembrie

2008, reclamanta D.G.P. a solicitat restrângerea exercitării dreptului la

liberă circulație în Italia al pârâtului Z.P. pe o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 24

octombrie 2008 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această

țară, ratificat prin Legea nr. 173/1997, fiind astfel întrunite cerințele art. 38

lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor

români în străinătate.

A mai învederat că din

actele întocmite de autoritățile italiene reiese faptul că pârâtul a fost

arestat pentru jaf armat, comportament ce constituie o amenințare concretă,

efectivă și gravă la adresa valorilor ocrotite de lege, motiv pentru care i-a

fost interzis dreptul de a intra în Italia pe o perioadă de 5 ani.

În raport de aceste

considerente și dispozițiile legale evocate, au solicitat admiterea cererii de

chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 802/C

din 25 noiembrie 2008, Tribunalul Neamț, secția civilă, a respins ca lipsită de

interes cererea dedusă judecății, justificat de împrejurarea că autoritățile

italiene au luat deja față de pârât pe lângă măsura definitivă a expulzării

sale și pe aceea a interzicerii intrării sale pe o perioadă de 5 ani pe

teritoriul Italiei, context în care măsura solicitată în prezenta cauză nu

numai că apare a fi ineficientă, dar se constituie și într-o dublă sancțiune pe

o perioadă inferioară interdicției deja instituite de statul italian, fiind

astfel lipsită de interes în condițiile în care pârâtul păstrează dreptul la

liberă circulație pe teritoriul celorlalte state membre ale U.E.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva susmenționatei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin Decizia

nr. 19 din 23 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă,

cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, care a reținut în

esență că în raport de cele deja dispuse de autoritățile italiene față de pârât

(expulzare și interzicerea intrării în Italia pe o perioadă de 5 ani sub

sancțiunea înlocuirii sale cu închisoarea de până la 1 an, măsura solicitată în

prezenta cauză – restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pe o

perioadă de 3 ani – apare a fi lipsită de interes, astfel cum legal a hotărât

prima instanță.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, critici încadrate

în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în dezbaterea cărora s-a

învederat că prin comportamentul său (arestat pentru jaf armat) pârâtul

constituie o amenințare concretă, efectivă și gravă la adresa valorilor

ocrotite de lege, context în care sunt nelegale dispozițiile celor două

instanțe.

În raport de cele exprese,

dovedite cu înscrisurile anexate cererii deduse judecății, rezultă cu evidență

că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație pe teritoriul Italiei are

un caracter legitim, respectiv prevenirea săvârșirii un fapt de natură să aducă

atingerea ordinii publice din acest stat și că aceasta respectă criteriul

proporționalității impus de parag. 3 și 4 ale art. 2 din Protocolul nr. 4

adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților

fundamentale.

Recursul nu este fondat.

Just au reținut instanțele

că în raport de limitările impuse pârâtului de autoritățile italiene vizând

dreptul său la liberă circulație pe teritoriul Italiei (expulzare și

interzicerea intrării în această țară pe o durată de 5 ani), măsura solicitată

în cauză (de a interzice accesul pe teritoriul acestei țări pe o durată

inferioară celei dispuse de autoritățile italiene) apare a fi într-adevăr

lipsită de interes, perspectivă în raport de care criticile expuse formal în

dezvoltarea recursului se vădesc a nu fi fondate.

Recursul nu poate fi primit

însă nici pentru faptul că dezvoltă critici ce nu au legătură cu soluția

pronunțată în cauză (soluționate pe excepție), ceea ce face ca nici în raport de

această împrejurare calea de atac să nu poată fi primită.

Pentru considerentele ce

preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecății

va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta D.G.P. împotriva Deciziei nr. 19 din 23 februarie 2009 a

Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

30 septembrie 2009

.