ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4493/2007

Constată că prin cererea introductivă de instanță întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 248/2005 și înregistrată la Tribunalul Neamț la data de 27 noiembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului de liberă circulație în statele Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult 3 ani pentru pârâtul M.E. În motivare a arătat că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 24 octombrie 2006 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr. 173/1997. Dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac parte din dreptul intern.

Pârâtul nu a respectat condițiile legale de intrare și ședere în Italia. Prin sentința civilă nr. 92 C din 22 ianuarie 2007 Tribunalul Neamț a respins ca neântemeiată acțiunea. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență că la data de 1 ianuarie 2007 România a devenit membră a Uniunii Europene motiv pentru care în cauză urmează a se aplica dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dispozițiile Legii nr. 248/2005. Potrivit Directivei 2004/38/CE restricțiile privind dreptul de a circula liber și a rezida pe teritoriul statelor membre U.E. prevăd că cetățenilor Uniunii Europene li se pot restricționa aceste drepturi numai din motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, constatate printr-o decizie de expulzare comunicată persoanei care trebuie să cuprindă motivele care au stat la baza emiterii și instanța competentă pentru atacarea ei, ceea ce în speță nu s-a făcut.

Instanța a mai reținut că pârâtul a depășit termenul de ședere de 3 luni, însă nu a fost dovedit vreun pericol concret care l-ar reprezenta prezența sa pe teritoriul Italiei. Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel, susținând în esență că sunt incidente dispozițiile art. 38 și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, pârâtul fiind returnat în baza acordului de readmisie. Pârâtul nu mai îndeplinea cerințele privind șederea aplicabile pe teritoriul Italiei. Prin decizia nr. 40 din 5 martie 2007 Curtea de Apel Bacău a admis apelul, a schimbat în tot sentința și a restrâns dreptul la libera circulație al pârâtului pentru o perioadă de 3 luni. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că sunt incidente dispozițiile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, iar Directiva 2004/38/CE nu vine în contradicție cu aceste dispoziții.

Pârâtul nu a respectat dispozițiile art. 6 din Cap. III ale directivei amintite în sensul că dreptul de ședere al cetățeanului român este limitat la o perioadă de trei luni, fără nici o altă condiție sau formalitate, cu excepția deținerii cărții de identitate sau a pașaportului. Împotriva acestei decizii Parchetul de pe lângă Curții de Apel Bacău a declarat recurs. Deși criticile nu sunt încadrate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., prezentarea lor permite încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul arată că de la data de 1 ianuarie 2007 România este membru al Uniunii Europene, situație în care normele comunitare au prioritate față de dispozițiile Legii nr. 248/2005.

Legea nr. 248/2005 conține dispoziții care nu sunt în concordanță cu principiile europene, situație în care nu mai pot avea eficiență juridică. De altfel, chiar art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 statuează că „instanța poate” să dispună măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație. Depășirea perioadei de ședere pe teritoriul Italiei în situația în care nu sunt îndeplinite condițiile pentru a da curs excepțiilor prevăzute de Directivă, nu este o împrejurare suficientă și de natură să-i restrângă pârâtului dreptul la liberă circulație. Recursul este fondat și pentru considerentele ce vor fi expuse va fi admis. In mod cert, deoarece România începând cu data de 1 ianuarie 2007 este membră a Uniunii Europene, față de dispozițiile Legii nr. 248/2005 devin prioritare dispozițiile Directivei 2004/38/CE.

În aceste condiții pentru restricționarea dreptului la liberă circulație și a rezidenței pe teritoriul unui alt stat membru al uniunii sunt avute în vedere cerințele prevăzute în această directivă, respectiv restricționarea se poate face pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, constatate printr-o decizie de expulzare, care trebuie să cuprindă motivele pe care se bazează precum și instanța competentă și procedurile necesare pentru atacarea acestei decizii. Această decizie trebuie să fie notificată în scris persoanei în cauză. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că aceste condiții nu au fost respectate, iar reclamanta nu a dovedit condițiile care pot da curs excepțiilor prevăzute de Directiva 2004/38/ CE.

Așa fiind, recursul va fi admis. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei nr. 40 din 5 martie 2007 a Curții de Apel Bacău. Casează decizia și menține sentința nr. 92 C din 22 ianuarie 2007 a Tribunalului Neamț. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2007.