ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1780/2008

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la 11 mai 2007 pe rolul Tribunalului Neamț, secția civilă,

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și

Reformei Administrative a solicitat restrângerea exercitării dreptului la

libera circulație în statele

membre

ale Uniunii Europene, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, a pârâtului C.G.

În

motivarea cererii s-a arătat că la 24 aprilie 2007, pârâtul a fost returnat din

Franța, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat

prin H.G. nr. 278/1994, publicată în M.Of. nr. 170/1994, care, la art. 1 alin.

(1) prevede că

, fiecare

parte contractantă re admite pe teritoriul statului său, la cererea celeilalte

părți contractante si fără formalități,

orice persoană care nu mai îndeplinește

condițiile privind

șederea...."

În

speță, prezența pârâtului pe teritoriul Franței fără respectarea condițiilor

legale de intrare și ședere a adus atingere imaginii și intereselor României în

raporturile cu acest stat, astfel că măsura restrângerii exercitării dreptului

la libera circulație se impune.

Tribunalul

Neamț, secția civilă, a respins acțiunea.

Pentru

a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, dreptul la liberă circulație este

pentru cetățenii Uniunii Europene una din cele mai importante și mai vizibile

realizări ale dreptului comunitar, restricțiile de exercitare fiind limitativ

prevăzute de Directiva nr. 2004/38/CE, respectiv pentru motive de ordine,

securitate și sănătate publică.

După

aderarea României la Uniunea Europeană și cetățenilor români li se poate

restrânge dreptul la liberă circulație, însă numai pentru unul din motivele

prevăzute de Directiva nr. 2004/38/CE, constatat într-o decizie de expulzare.

In lipsa acesteia, restrângerea dreptului la liberă circulație a unui cetățean

al Uniunii Europene doar pentru că nu deține permis de muncă este nelegală.

Apelul

declarat de Direcția Generală de Pașapoarte a fost respins de Curtea de Apel

Bacău, secția civilă, prin decizia civilă nr. 325 pronunțată la data de 5

septembrie 2007.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că potrivit dispozițiilor art. 148

alin. (2) și (4) din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive

ale Uniunii, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter

obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.

Calitatea

de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge

libertatea de circulație a cetățenilor săi, numai că limitarea trebuie supusă

condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/28/CE, iar dispozițiile

Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația europeană.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte, criticând-o

ca fiind nelegală deoarece din dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 39 alin.

(1) din Legea nr. 248/2005, rezultă că singura condiție necesară pentru

dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în

străinătate este aceea a re turnării cetățeanului român dintr-un stat cu care

țara noastră are încheiat acord de readmisie.

Prin

urmare, autoritățile române nu au competența de a cerceta și a se pronunța

asupra legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile

străine ci doar de a lua act de această măsură și de a pune în executare

prevederile corespunzătoare din legislația națională, în sensul restrângerii

exercitării dreptului la libera circulație în statul de unde pârâtul a fost

returnat, respectiv Franța.

Recursul

nu este fondat.

Legea

nr. 248 din 20 iulie 2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor

români în străinătate a fost modificată prin O.G. nr. 5/2006 și O.U.G. nr.

96/2006.

Ca

urmare a acestor modificări a fost introdus art. 6

1

, potrivit căruia

cartea de identitate valabilă constituie document de călătorie pe baza căruia

cetățenii români pot călători în statele membre ale Uniunii Europene.

Potrivit

art. 17 din Tratatul de constituire a Comunității Europene, aplicabil României

începând cu 1 ianuarie 2007, data aderării la Uniunea Europeană, este cetățean

al Uniunii, orice persoană care are cetățenia unui stat membru.

Așa

cum s-a apreciat în jurisprudența Curții Europene de Justiție prin instituirea

Comunității, statele au creat un drept aplicabil resortisanților lor și lor

însele, respectiv o ordine juridică proprie, integrată sistemului juridic al

statelor membre de la intrarea în vigoare a Tratatului și care se impune

jurisdicțiilor acestora.

Efectul

direct al dreptului comunitar conferă acestuia competența generală de a

completa cu drepturi și obligații noi, astfel încât, orice persoană, cetățean

al Uniunii Europene, dobândește dreptul de a cere judecătorului național să i

se aplice dispozițiile din tratate, regulamente, decizii și directive

comunitare, pentru protecția unui drept conferit de acestea.

Strâns

legat de principiul efectului direct al dreptului comunitar, principiul

supremației sale presupune aplicarea de către judecătorul național, a dreptului

comunitar în totalitatea sa, pentru protejarea drepturilor pe care le conferă

cetățenilor și neaplicarea

oricărei

prevederi din dreptul național care ar putea veni în conflict cu dreptul

comunitar, fie anterioară, fie ulterioară regulii comunitare.

În

virtutea acestor principii, în domeniul liberei circulații, cetățenii români

vor fi supuși legislației naționale, în speță Legea nr. 248/2005, numai în

măsura în care aceasta este concordantă cu legislația comunitară, în caz

contrar aceasta din urmă aplicându-se în mod direct și prioritar.

În

acest sens, urmează a se observa că, la art. 2, Directiva Parlamentului

European și a Consiliului nr. 2004/38/CE din data de 19 aprilie 2004 stabilește

condițiile care reglementează exercitarea dreptului la libera circulație și

ședere pe teritoriul statelor membre, de către cetățenii Uniunii, precum și

restrângerile acestui drept, din motive de ordine publică sau sănătate publică.

Potrivit

art. 27 alin. (1) din Directivă, statele membre pot restrânge libertatea de

circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor de familie,

indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică sau de siguranță

publică, cu respectarea principiului proporționalității și cu condiția de a se

baza exclusiv pe conduita personală a individului în cauză.

România

este începând cu 1 ianuarie 2007, membră a Uniunii Europene și potrivit

legislației comunitare menționate, toți românii sunt cetățeni ai acesteia,

statut ce le conferă dreptul de liberă circulație în toate statele membre.

Prin

urmare, în măsura în care dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005

modificată prin O.G. nr. 5/2006 potrivit căreia, recurenta Direcția Generală de

Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație

a pârâtului C.G. îi creează o situație mai grea acestuia și nu îi conferă

garanția respectării dreptului la libera circulație în calitate de cetățean al

Uniunii, în condițiile în care în sarcina pârâtului nu s-a reținut vreuna din

situațiile prevăzute de art. 27 din Directiva Parlamentului European și a

Consiliului nr. 2004/38/CE, ele nu își vor mai găsi aplicabilitate în speță.

Întrucât

reclamanta nu a probat, în condițiile art. 1169 C. civ., incidența vreunuia

dintre cauzele de limitare prevăzute în Directivă, instanța de apel a pronunțat

o hotărâre legală, dată cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor

legii materiale incidente.

În

raport de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Direcția

Generală de Pașapoarte.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte

din Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 325

din 5 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 17 martie

2008.