ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1547/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2 din 12 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanța a luat act de retragerea de către petenta B.M. a plângerii formulate împotriva ordonanței adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș nr. 173/1/2/2009 din 9 iunie 2009 dată în Dosarul nr. 20/P/2008 al aceluiași parchet. Totodată, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., instanța a respins ca nefondată plângerea formulată de B.C.L. împotriva aceleiași ordonanțe, dispunând obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat intervenția prescripției răspunderii penale ca și cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale față de G.V.

pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, iar în ceea ce privește activitatea de lichidator a făptuitorului, s-a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu, gestiune frauduloasă, delapidare și nerespectarea hotărârilor judecătorești, fiind incidente, astfel, dispozițiile art. 10 lit. d) și g) C. proc. pen. În consecință, instanța a apreciat ca nefondată plângerea petiționarului B.C.L. și a respins-o ca atare. Cât privește plângerea petiționarei B.M., instanța de fond a luat act că aceasta a declarat că și-o retrage. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs persoana vătămată B.C.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Persoana vătămată a susținut că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută întrucât există o contradicție între data pe care o poartă sentința - 3 decembrie 2009 – și data pronunțării în ședință publică - 12 ianuarie 2010, ceea ce presupune fie că, în realitate, cauza s-a judecat pe 3 decembrie 2009, pronunțarea ei fiind amânată pentru 12 ianuarie 2010 și atunci nu există încheiere de ședință în acest sens, fie cauza a fost amânată pentru termenul din 12 ianuarie 2010, dar atunci nu există hotărâre judecătorească cu această dată. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, admiterea plângerii întrucât în cauză s-a făcut dovada existenței elementelor de fapt care circumscriu activitatea infracțională a intimatului.

Examinând recursul prin prima dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: La data de 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanța a admis cererea de amânare a cauzei formulată de petentul B.C.L. și a acordat termen la 12 ianuarie 2010, ora 9 (f. 10 dosar fond). La termenul din 12 ianuarie 2010, cauza s-a judecat, pronunțarea soluției făcându-se în ședință publică (f. 16). Minuta hotărârii poartă data de 12 ianuarie 2010 (f. 14), astfel că mențiunea „3 decembrie 2009” făcută în practicaua sentinței constituie, în mod evident, o eroare materială . În consecință, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond nu este lovită de nulitate absolută și va respinge critica formulată ca nefondată.

Înalta Curte constată însă că hotărârea primei instanțe nu a rezolvat fondul cauzei: Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., instanța este investită și trebuie să soluționeze plângerea îndreptată împotriva numai a unor anume categorii de rezoluții sau ordonanțe de netrimitere în judecată dispuse de procuror; sfera actelor procurorului care poate fi verificată de judecător este expres și limitativ prevăzută de textul de lege arătat, și anume: rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ordonanța ori, după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Prin urmare, stabilindu-și obiectul pricinii și calificând natura acesteia, instanța nu putea, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) C. proc.

pen., decât să admită ori să respingă plângerea petentului B.C.L. împotriva ordonanței nr. 20/P/2008 din 7 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a), d), g) C. proc. pen., față de avocatul G.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 144 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 214 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 145 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 271 alin. (1) C. pen., art. 246 raportat la art. 248 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 263 alin. (1) C. pen.

Pronunțând o soluție de respingere a plângerii petentului împotriva ordonanței adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș nr. 173/II/2/2009 din 9 iunie 2009, instanța a dispus o soluție neprevăzută de legea penală, ceea ce echivalează cu o nerezolvare a cauzei. Referirile din expozitivul sentinței cu privire la soluția de netrimitere în judecată nu echivalează cu examinarea ordonanței procurorului, întrucât ele nu au răspuns criticilor formulate de petent. Instanța de fond nu a prezentat situația de fapt reținută în ordonanța procurorului, nu a analizat soluția dată de acesta,rezumând în mod lapidar și insuficient considerentele pentru care a ajuns la hotărârea dispusă astfel că instanța de control judiciar nu are la dispoziție datele necesare pentru a putea verifica sentința atacată asupra legalității și temeiniciei sale.

Pentru aceste motive, constatând că în cauză sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9 și 10 C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul petiționarului B.C.L., va casa sentința atacată numai cu privire la dispoziția de respingere a plângerii formulate de acesta și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționarul B.C.L. împotriva sentinței penale nr. 2/P din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează sentința penală atacată numai cu privire la dispoziția de respingere a plângerii formulate de petiționarul B.C.L. Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Constanța. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 aprilie 2010.