ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1547/2010

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2 din 12 decembrie 2009,

Curtea de Apel Constanța a luat act de retragerea de către petenta B.M. a

plângerii formulate împotriva ordonanței adjunctului procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș nr. 173/1/2/2009 din 9 iunie

2009 dată în Dosarul nr. 20/P/2008 al aceluiași parchet.

Totodată, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., instanța a respins ca nefondată plângerea

formulată de B.C.L. împotriva aceleiași ordonanțe, dispunând obligarea

petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a constatat intervenția prescripției răspunderii

penale ca și cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale față de

G.V. pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143

alin. (2) din Legea nr. 85/2006, iar în ceea ce privește activitatea de

lichidator a făptuitorului, s-a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu, gestiune frauduloasă,

delapidare și nerespectarea hotărârilor judecătorești, fiind incidente, astfel,

dispozițiile art. 10 lit. d) și g) C. proc. pen.

În consecință, instanța a

apreciat ca nefondată plângerea petiționarului B.C.L. și a respins-o ca atare.

Cât privește plângerea petiționarei B.M., instanța de fond a luat act că

aceasta a declarat că și-o retrage.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs persoana vătămată B.C.L., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Persoana vătămată a susținut

că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută întrucât există o

contradicție între data pe care o poartă sentința - 3 decembrie 2009 – și data

pronunțării în ședință publică - 12 ianuarie 2010, ceea ce presupune fie că, în

realitate, cauza s-a judecat pe 3 decembrie 2009, pronunțarea ei fiind amânată

pentru 12 ianuarie 2010 și atunci nu există încheiere de ședință în acest sens,

fie cauza a fost amânată pentru termenul din 12 ianuarie 2010, dar atunci nu

există hotărâre judecătorească cu această dată.

A solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În subsidiar, a solicitat

admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, admiterea plângerii

întrucât în cauză s-a făcut dovada existenței elementelor de fapt care

circumscriu activitatea infracțională a intimatului.

Examinând recursul prin

prima dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată următoarele:

La data de 3 decembrie 2009,

Curtea de Apel Constanța a admis cererea de amânare a cauzei formulată de

petentul B.C.L. și a acordat termen la 12 ianuarie 2010, ora 9 (f. 10 dosar

fond).

La termenul din 12 ianuarie

2010, cauza s-a judecat, pronunțarea soluției făcându-se în ședință publică (f.

16).

Minuta hotărârii poartă data

de 12 ianuarie 2010 (f. 14), astfel că mențiunea „3 decembrie 2009” făcută în

practicaua sentinței constituie, în mod evident, o eroare materială . În

consecință, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond nu este lovită

de nulitate absolută și va respinge critica formulată ca nefondată.

Înalta Curte constată însă

că hotărârea primei instanțe nu a rezolvat fondul cauzei:

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., instanța este investită și trebuie să soluționeze

plângerea îndreptată împotriva numai a unor anume categorii de rezoluții sau

ordonanțe de netrimitere în judecată dispuse de procuror; sfera actelor

procurorului care poate fi verificată de judecător este expres și limitativ

prevăzută de textul de lege arătat, și anume: rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale, ordonanța ori, după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de

sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Prin urmare, stabilindu-și obiectul

pricinii și calificând natura acesteia, instanța nu putea, în conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., decât să admită ori

să respingă plângerea petentului B.C.L. împotriva ordonanței nr. 20/P/2008 din

7 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a), d),

g) C. proc. pen., față de avocatul G.V. pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art.

13 C. pen., art. 144 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 214 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 145 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 271 alin. (1) C. pen., art. 246 raportat la art.

248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 263 alin.

(1) C. pen.

Pronunțând o soluție de

respingere a plângerii petentului împotriva ordonanței adjunctului procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș nr. 173/II/2/2009

din 9 iunie 2009, instanța a dispus o soluție neprevăzută de legea penală, ceea

ce echivalează cu o nerezolvare a cauzei.

Referirile din expozitivul

sentinței cu privire la soluția de netrimitere în judecată nu echivalează cu

examinarea ordonanței procurorului, întrucât ele nu au răspuns criticilor

formulate de petent.

Instanța de fond nu a

prezentat situația de fapt reținută în ordonanța procurorului, nu a analizat

soluția dată de acesta,rezumând în mod lapidar și insuficient considerentele

pentru care a ajuns la hotărârea dispusă astfel că instanța de control judiciar

nu are la dispoziție datele necesare pentru a putea verifica sentința atacată

asupra legalității și temeiniciei sale.

Pentru aceste motive,

constatând că în cauză sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9 și 10 C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul petiționarului B.C.L.,

va casa sentința atacată numai cu privire la dispoziția de respingere a

plângerii formulate de acesta și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de

Apel Constanța.

Văzând dispozițiile art. 192 alin.

(3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

petiționarul B.C.L. împotriva sentinței penale nr. 2/P din 12 ianuarie 2010 a

Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează sentința penală

atacată numai cu privire la dispoziția de respingere a plângerii formulate de

petiționarul B.C.L.

Trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 aprilie 2010.