ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3503/2010

Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele: Reclamantul P.N. a chemat în judecată pe pârâții Colegiul C.N.S.A.S. și C.N.S.A.S. solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolută a deciziilor nr. 7078 din 20 decembrie 2007 și 3583 din 11 octombrie 2007 emise de primul pârât. În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 112-114 C. proc. civ., O.U.G. nr. 16/2004, Legea nr. 187/1999 și Constituția României. Pârâtul C.N.S.A.S. a formulat întâmpinare prin care a cerut declinarea competenței către Tribunalul București, secția contencios administrativ, în raport de dispoz. art. 34 coroborat cu art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin sentința civilă nr. 2F din 21 aprilie 2008 a admis excepția lipsei competenței sale materiale și a declinat cauza, spre competentă soluționare, în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit dispoz. art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008, coroborat cu art. 137-138 C. proc. civ., cauzele aflate pe rolul instanțelor civile, la data intrării în vigoare a ordonanței, se trimit instanțelor de contencios administrativ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P.N. susținând că dispoz. art. 34 din textul de lege anterior invocat nu schimbă competența de soluționare a cauzei și că în acest fel i se creează un prejudiciu.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 6982 din 25 iunie 2009 a admis recursul reclamantului, a casat sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că prin decizia a cărui nulitate a solicitat-o reclamantul și care face obiectul litigiului, s-a constatat că acesta a fost agent al poliției politice comuniste, ceea ce face aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității. Textul legal invocat instituie o competență materială exclusivă în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Decizia pronunțată de Înalta Curte a fost contestată de P.N. în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., care a solicitat desființarea deciziei și rejudecarea cauzei cu citarea corectă a părților implicate. Motivând calea de atac, contestatorul a arătat că a înțeles să se judece cu pârâtul și C.N.S.A.S. și, pentru opozabilitatea hotărârii, și cu pârâtul Colegiul C.N.S.A.S., care, chiar dacă nu are personalitate juridică, a emis deciziile contestate. La termenul de judecată din data de 25 iunie 2009 nu a fost legal citat pârâtul cu personalitate juridică, C.N.S.A.S. Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată că nu poate fi primită pentru următoarele considerente: În drept, dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. prevăd că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare atunci „când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;”, dacă un asemenea motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului. Dispoziția legală menționată constituie numai pentru acea parte care nu a fost legal citată o garanție a dreptului de apărare care i-a fost astfel încălcat în cursul procesului și, ca atare, numai partea care nu a fost legal citată la termenul de judecată justifică interes să formuleze contestație în anulare pentru un astfel de motiv, întrucât, nefiind legal citată, nu a avut posibilitatea de a se apăra și de a-și prezenta concluziile.

Or, în speța dedusă judecății, contestatorul, legal citat la judecarea recursului, invocă în scopul obținerii anulării deciziei instanței de recurs faptul că partea adversă, pârâtul C.N.S.A.S., nu ar fi fost legal citată, ceea ce nu este permis. Așa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează a respinge contestația dedusă judecății.

PENTRU ACESTE

MOTIVE IN NUMELE LEGII D I S P U N E Respinge, ce nefondată, contestația în anulare a deciziei nr. 6982 din 25 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată de P.N. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2010.