ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3503/2010

Deliberând asupra contestației în

anulare de față, reține următoarele:

Reclamantul P.N. a chemat în

judecată pe pârâții Colegiul C.N.S.A.S. și C.N.S.A.S. solicitând ca prin

hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolută a deciziilor nr. 7078

din 20 decembrie 2007 și 3583 din 11 octombrie 2007 emise de primul pârât.

În drept acțiunea a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 112-114 C. proc. civ., O.U.G. nr. 16/2004, Legea nr. 187/1999

și Constituția României.

Pârâtul C.N.S.A.S. a formulat

întâmpinare prin care a cerut declinarea competenței către Tribunalul

București, secția contencios administrativ, în raport de dispoz. art. 34

coroborat cu art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008.

Învestită cu soluționarea cauzei,

Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin

sentința civilă nr. 2F din 21 aprilie 2008 a admis excepția lipsei competenței sale materiale și a declinat cauza, spre competentă soluționare, în favoarea

Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că potrivit dispoz. art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008, coroborat cu art. 137-138

C. proc. civ., cauzele aflate pe rolul instanțelor civile, la data intrării în

vigoare a ordonanței, se trimit instanțelor de contencios administrativ.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul P.N. susținând că dispoz. art. 34 din textul de

lege anterior invocat nu schimbă competența de soluționare a cauzei și că în

acest fel i se creează un prejudiciu.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 6982 din 25

iunie 2009 a admis recursul reclamantului, a casat sentința și a trimis cauza

spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel instanța

a reținut că prin decizia a cărui nulitate a solicitat-o reclamantul și care

face obiectul litigiului, s-a constatat că acesta a fost agent al poliției

politice comuniste, ceea ce face aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității.

Textul legal invocat instituie o

competență materială exclusivă în favoarea Curții de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal.

Decizia pronunțată de Înalta Curte a

fost contestată de P.N. în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc.

civ., care a solicitat desființarea deciziei și rejudecarea cauzei cu citarea

corectă a părților implicate.

Motivând calea de atac,

contestatorul a arătat că a înțeles să se judece cu pârâtul și C.N.S.A.S. și,

pentru opozabilitatea hotărârii, și cu pârâtul Colegiul C.N.S.A.S., care, chiar

dacă nu are personalitate juridică, a emis deciziile contestate.

La termenul de judecată din data de

25 iunie 2009 nu a fost legal citat pârâtul cu personalitate juridică, C.N.S.A.S.

Analizând contestația în anulare,

Înalta Curte constată că nu poate fi primită pentru următoarele considerente:

În drept, dispozițiile

art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevăd că hotărârile irevocabile pot fi

atacate cu contestație în anulare atunci „când procedura de chemare a părții,

pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu

cerințele legii;”, dacă un asemenea motiv nu a putut fi invocat pe calea

apelului sau recursului.

Dispoziția legală

menționată constituie numai pentru acea parte care nu a fost legal citată o

garanție a dreptului de apărare care i-a fost astfel încălcat în cursul

procesului și, ca atare, numai partea care nu a fost legal citată la termenul

de judecată justifică interes să formuleze contestație în anulare pentru un

astfel de motiv, întrucât, nefiind legal citată, nu a avut posibilitatea de a

se apăra și de a-și prezenta concluziile.

Or, în speța dedusă

judecății, contestatorul, legal citat la judecarea recursului, invocă în scopul

obținerii anulării deciziei instanței de recurs faptul că partea adversă,

pârâtul C.N.S.A.S., nu ar fi fost legal citată, ceea ce nu este permis.

Așa fiind, pentru

considerentele arătate, Înalta Curte urmează a respinge contestația dedusă

judecății.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE

LEGII

D I S P U

N E

Respinge, ce nefondată, contestația

în anulare a deciziei nr. 6982 din 25 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată de P.N.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

iunie 2010.