ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1169/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 iulie 2007 și completată prin cererile depuse la 22 septembrie 2008 și la 22 octombrie 2008, reclamanții T.E., T.V., T.P., T.F. și T.N. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Ministerul Industriilor, Ministerul Finanțelor, SC C.P. SA Pădurea Neagră, SC N.T. SRL Galați și SC R.P.I. SRL Aleșd, să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.O. 3 nr. 1.920 din 26 mai 1995, să se constate pe cale de excepție nelegalitatea acestui certificat, să se dispună radierea din cartea funciară a înscrierilor efectuate și să fie restabilită situația anterioară cu privire la terenul cu nr.top 249/1 înscris în C.F.

491 Chistag, reprezentând teren intravilan în suprafață de 3000 mp. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului pentru care Ministerul Industriilor a atestat în mod nelegal dreptul de proprietate pârâtei SC C.P. SA Pădurea Neagră prin certificatul contestat în cauză. Nelegalitatea acestui certificat a fost invocată de reclamanți pentru faptul că nu au semnat procesul-verbal de vecinătăți, care conține date în contradicție cu planul de situație. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 218/CA/ 2009 - PI din 9 noiembrie 2009, prin care a respins excepția de necompetență materială, excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.O.3 nr. 1920 din 26 mai 19995 emis de Ministerul Industriilor și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți.

Excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ cu privire la cererile de completare a acțiunii în anulare a fost respinsă în raport de prevederile art. 17 C. proc. civ. referitoare la prorogarea legală de competență. Inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a fost constatată, cu motivarea că nu poate fi primită această excepție invocată cu privire la același act pentru care s-a formulat acțiunea în anulare. Pe fondul cauzei, s-a considerat că actul de proprietate contestat de reclamanți a fost emis cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 15/1990 și ale H.G. nr. 834/1991, nefiind întemeiate motivele de nulitate invocate prin acțiune.

Instanța de fond a apreciat că nu are relevanță în cauză faptul că, ulterior emiterii certificatului în condițiile legale, li s-a reconstituit reclamanților dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, deoarece legalitatea unui act administrativ este analizată în funcție de actele normative în baza cărora a fost emis și nu în funcție de unele drepturi eventuale sau viitoare. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții și au solicitat casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.0. 3 nr. 1920/1995.

Recurenții au susținut că în mod eronat instanța de fond a respins excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, care a fost invocată în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, pentru a se constata că la data emiterii actului administrativ nu au fost respectate criteriile comune nr. 2665/IC/311/1992 și criteriile nr. 425316/M/1992, date în aplicarea H.G. nr. 834/1991. Conform acestei reglementări, recurenții au arătat că documentația întocmită pentru emiterea certificatului de a testare a dreptului de proprietate nu a fost completă, pentru că nu au semnat procesul-verbal de vecinătate. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 1920/1995 a fost corect respinsă ca inadmisibilă de instanța de fond, care a constatat că pentru același act s-a formulat și acțiunea directă în anulare. Verificarea legalității unui act administrativ nu este posibilă în cadrul aceluiași litigiu, pe calea directă, a acțiunii în anulare și pe cale incidentă, a excepției de nelegalitate cu atât mai mult cu cât în privința actelor administrative cu caracter individual, admiterea excepției de nelegalitate produce efecte similare, ca întindere și conținut, cu anularea actului respectiv.

Soluția dată excepției de nelegalitate este legală și temeinică și în raport de natura juridică a actului dedus judecății, care fiind un act administrativ cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 nu poate fi cenzurat în procedură judiciară reglementată prin art. 4 din această lege. Dispozițiile Legii nr. 554/2004, în măsura în care permit cenzurarea legalității actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a legii, încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și jurisprudența C.E.D.O., precum și de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității juridice, principiu care este implicit în totalitatea articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept CEDO, (– Cauza Beian contra României).

Din acest motiv, se reține că dispozițiile Legii nr. 554/2004, care permit repunerea în discuție în mod repetat și fără limită în timp a legalității oricărui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, încalcă principiile și drepturile fundamentate menționate anterior, contravenind jurisprudenței CEDO și a Curții de Justiție de la Luxemburg. Față de considerentele expuse, se constată că în mod legal și temeinic a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată de recurenții-reclamanți și în consecință, nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate în acest sens de instanța de fond.

Argumentele de fapt și de drept invocate de recurenții-reclamanți în motivarea excepției de nelegalitate și care au fost reiterate în recurs nu pot fi examinate, întrucât nu au fost constituit obiectul judecății la instanța de fond, ca urmare a admiterii excepției de procedură privind inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.O.3 nr. 1920/1995 emis de Ministerul Industriilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.E., T.V., T.P., T.N. și T.F. împotriva sentinței civile nr. 218/CA/2009 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 martie 2010.