ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1169/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

19 iulie 2007 și completată prin cererile depuse la 22 septembrie 2008

și la 22 octombrie 2008, reclamanții T.E., T.V., T.P., T.F. și T.N.

au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Ministerul Industriilor,

Ministerul Finanțelor, SC C.P. SA Pădurea Neagră, SC N.T. SRL

Galați și SC R.P.I. SRL Aleșd, să se constate nulitatea

absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor seria M.O. 3 nr. 1.920 din 26 mai 1995, să se constate pe cale

de excepție nelegalitatea acestui certificat, să se dispună

radierea din cartea funciară a înscrierilor efectuate și să fie

restabilită situația anterioară cu privire la terenul cu nr.top

249/1 înscris în C.F. 491 Chistag, reprezentând teren intravilan în

suprafață de 3000 mp.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului pentru care

Ministerul Industriilor a atestat în mod nelegal dreptul de proprietate pârâtei

SC C.P. SA Pădurea Neagră prin certificatul contestat în cauză.

Nelegalitatea acestui certificat a fost

invocată de reclamanți pentru faptul că nu au semnat

procesul-verbal de vecinătăți, care conține date în

contradicție cu planul de situație.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a

pronunțat sentința nr. 218/CA/ 2009 - PI din 9 noiembrie 2009, prin

care a respins excepția de necompetență materială,

excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate seria M.O.3 nr. 1920 din 26 mai 19995 emis de Ministerul

Industriilor și a respins ca nefondată acțiunea formulată

de reclamanți.

Excepția de necompetență

materială a instanței de contencios administrativ cu privire la

cererile de completare a acțiunii în anulare a fost respinsă în

raport de prevederile art. 17 C. proc. civ. referitoare la prorogarea

legală de competență.

Inadmisibilitatea excepției de

nelegalitate a fost constatată, cu motivarea că nu poate fi

primită această excepție invocată cu privire la

același act pentru care s-a formulat acțiunea în anulare.

Pe fondul cauzei, s-a considerat că

actul de proprietate contestat de reclamanți a fost emis cu respectarea

dispozițiilor Legii nr. 15/1990 și ale H.G. nr. 834/1991, nefiind

întemeiate motivele de nulitate invocate prin acțiune.

Instanța de fond a apreciat că

nu are relevanță în cauză faptul că, ulterior emiterii

certificatului în condițiile legale, li s-a reconstituit

reclamanților dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, deoarece

legalitatea unui act administrativ este analizată în funcție de

actele normative în baza cărora a fost emis și nu în funcție de

unele drepturi eventuale sau viitoare.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat recurs reclamanții și au solicitat casarea hotărârii ca

nelegală și netemeinică și pe fond, admiterea acțiunii

astfel cum a fost formulată și anularea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate seria M.0. 3 nr. 1920/1995.

Recurenții au susținut că

în mod eronat instanța de fond a respins excepția de nelegalitate a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate, care a fost

invocată în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, pentru a se constata

că la data emiterii actului administrativ nu au fost respectate criteriile

comune nr. 2665/IC/311/1992 și criteriile nr. 425316/M/1992, date în

aplicarea H.G. nr. 834/1991. Conform acestei reglementări, recurenții

au arătat că documentația întocmită pentru emiterea certificatului

de a testare a dreptului de proprietate nu a fost completă, pentru că

nu au semnat procesul-verbal de vecinătate.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Excepția de nelegalitate a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 1920/1995

a fost corect respinsă ca inadmisibilă de instanța de fond, care

a constatat că pentru același act s-a formulat și acțiunea

directă în anulare.

Verificarea legalității unui

act administrativ nu este posibilă în cadrul aceluiași litigiu, pe

calea directă, a acțiunii în anulare și pe cale incidentă,

a excepției de nelegalitate cu atât mai mult cu cât în privința actelor

administrative cu caracter individual, admiterea excepției de nelegalitate

produce efecte similare, ca întindere și conținut, cu anularea

actului respectiv.

Soluția dată excepției de nelegalitate

este legală și temeinică și în raport de natura

juridică a actului dedus judecății, care fiind un act

administrativ cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 554/2004 nu poate fi cenzurat în procedură judiciară

reglementată prin art. 4 din această lege.

Dispozițiile Legii nr. 554/2004, în

măsura în care permit cenzurarea legalității actelor

administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a

legii, încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din

Convenția europeană a drepturilor omului și jurisprudența

C.E.D.O., precum și de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a

Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului

securității juridice, principiu care este implicit în totalitatea

articolelor Convenției și care constituie unul din elementele

fundamentale ale statului de drept CEDO, (– Cauza Beian contra României).

Din acest motiv, se reține că

dispozițiile Legii nr. 554/2004, care permit repunerea în discuție în

mod repetat și fără limită în timp a legalității

oricărui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data

emiterii acestuia, încalcă principiile și drepturile fundamentate

menționate anterior, contravenind jurisprudenței CEDO și a

Curții de Justiție de la Luxemburg.

Față de considerentele expuse,

se constată că în mod legal și temeinic a fost respinsă ca

inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată de

recurenții-reclamanți și în consecință, nu există

motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate în acest sens

de instanța de fond.

Argumentele de fapt și de drept

invocate de recurenții-reclamanți în motivarea excepției de nelegalitate

și care au fost reiterate în recurs nu pot fi examinate, întrucât nu au

fost constituit obiectul judecății la instanța de fond, ca

urmare a admiterii excepției de procedură privind inadmisibilitatea

excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate seria M.O.3 nr. 1920/1995 emis de Ministerul Industriilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.E., T.V.,

T.P., T.N. și T.F. împotriva sentinței civile nr. 218/CA/2009 din 9

noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 3 martie 2010.